Victorie neaşteptată la alegerile din Argentina. Javier Milei, nemesis conservator al băncii centrale, ales preşedinte
Javier Milei, candidatul libertarian populist cu soluţii radicale la criza economică din Argentina, tocmai a câştigat turul doi al alegerilor prezidenţiale de duminică, împotriva ministrului Economiei, Sergio Massa, informează ZeroHedge.
Într-un rezultat surprinzător, Massa a confirmat într-un discurs adresat suporterilor la Buenos Aires, duminică, chiar înainte de publicarea rezultatelor oficiale, că l-a sunat pe Milei pentru a-l felicita pentru victorie.
Javier Milei, un economist de extremă-dreapta în vârstă de 53 de ani şi fost expert de televiziune fără experienţă de guvernare, a obţinut aproape 56% din voturi, la peste 80% din voturi numărate. A fost o surpriză uimitoare în faţa lui Sergio Massa, ministrul Economiei de centru-stânga, care s-a străduit să rezolve cea mai gravă criză economică a ţării din ultimele două decenii.
Alegătorii din naţiunea de 46 de milioane de locuitori au cerut schimbarea drastică a unui guvern care a făcut ca peso să se prăbuşească, inflaţia să crească vertiginos şi peste 40 la sută din populaţie să intre în sărăcie. Iar odată cu Milei, Argentina face un salt în necunoscut - cu un lider care promite să spulbere întregul sistem, despre care localnicii îşi dau seama acum, în mod corect, că este distrus.
Milei, care în urmă cu două luni a fost intervievat de Tucker Carlson, a promis să rezolve problemele economice perene ale Argentinei prin reduceri drastice ale bugetului, prin înlocuirea unui peso maltratat cu dolarul american şi prin închiderea băncii centrale. El îşi va prelua mandatul la 10 decembrie.
Massa, din coaliţia peronistă aflată la guvernare, s-a clasat pe primul loc în primul tur din octombrie, o revenire remarcabilă după ce a pierdut alegerile primare cu două luni înainte. Dar starea dezastruoasă a economiei argentiniene, afectată de o hiperinflaţie de 143% şi de o recesiune iminentă, a reprezentat o provocare prea mare pentru candidatura sa la preşedinţie.
"Argentinienii au ales o altă cale", a declarat Massa într-un discurs adresat susţinătorilor.
Sondajele de dinaintea votului îl arătau pe Milei cu un uşor avantaj faţă de rivalul său.
O preşedinţie a lui Milei va avea implicaţii profunde nu doar pentru a treia economie ca mărime din America Latină, ci şi pentru regiune şi lume. Pe un continent dominat de lideri de stânga, Milei ar putea crea tensiuni cu guvernele pe care le-a atacat, inclusiv cu partenerul comercial crucial şi vecinul său, Brazilia. Într-o epocă de creştere a influenţei chineze în America Latină, Milei ar putea deveni cel mai vocal antagonist al regiunii faţă de o ţară pe care a numit-o cândva "un asasin".
Milei şi-a făcut un nume ca expert de televiziune care insulta alţi invitaţi şi a arătat o tendinţă de a se certa cu mass-media. În cadrul dezbaterilor prezidenţiale, el a pus la îndoială numărătoarea larg acceptată a crimelor din timpul războiului murdar din ţară, din 1976 până în 1983.
L-a catalogat pe Papa argentinian Francisc drept un om de stânga "malefic", a numit schimbările climatice o "minciună socialistă" şi a declarat că va organiza un referendum pentru a anula legea de trei ani care a legalizat avortul.
În campania electorală, Milei a promis că va tăia cheltuielile publice într-o ţară puternic dependentă de subvenţiile guvernamentale. El s-a angajat să dolarizeze economia, să închidă banca centrală şi să reducă numărul ministerelor guvernamentale de la 18 la opt. Sloganul său de campanie a fost o eliminare a "castei" politice a ţării - o versiune argentiniană a lui Trump "drenează mlaştina".
Massa -"regele castei" era emblematic pentru această elită conducătoare, a declarat analistul politic Pablo Touzón. Politician de carieră, el a încercat să se distanţeze de guvernul de stânga al lui Alberto Fernandez şi Cristina Fernandez de Kirchner, moştenitorii dinastiei populiste lansate pentru prima dată de Juan şi Eva "Evita" Peron în anii 1940. Împreună cu o echipă de activişti de încredere, Massa a încercat să alimenteze teama faţă de o preşedinţie Milei despre care susţinea că ar putea ameninţa democraţia şi modul de viaţă al Argentinei.
Dar, în cele din urmă, furia a învins frica. Pentru mulţi argentinieni, riscul cel mai mare era acelaşi.
"Nu avem nimic de pierdut. Am avut acest tip de guvern timp de atâţia ani, iar lucrurile se înrăutăţesc", a declarat Tomas Limodio, un proprietar de afaceri în vârstă de 36 de ani care a votat duminică pentru Milei în Buenos Aires.
La alegerile primare din august (PASO), partidul La Libertad Avanza al lui Javier Milei a surprins prin faptul că a preluat conducerea, urmat de coaliţia de centru-dreapta Juntos por el Cambio, al cărei mandat prezidenţial urma să fie preluat de Patricia Bullrich. Coaliţia peronistă de stânga a lui Massa, Union por la Patria, s-a clasat pe locul al treilea. La rândul său, în alegerile din primul tur din octombrie, Massa a depăşit majoritatea aşteptărilor şi a terminat pe primul loc. Milei s-a clasat pe locul al doilea, fără o schimbare semnificativă în ceea ce priveşte sprijinul, iar Bullrich a dezamăgit şi a terminat pe un îndepărtat loc trei.
După alegerile din primul tur, o parte a coaliţiei Juntos por el Cambio, facţiunea condusă de Bullrich şi de fostul preşedinte Mauricio Macri, şi-a anunţat sprijinul pentru Milei. În timp ce blocul reprezentat de Partidul Radical a decis să nu susţină în mod oficial niciunul dintre candidaţi, unii membri au trecut în mod public de partea lui Massa.
După rezultatele de duminică, investitorii îşi vor îndrepta atenţia către anunţurile de politică economică. Pe termen scurt, cursul de schimb foarte bine gestionat va fi o variabilă esenţială de urmărit. După alegerile primare din august, guvernul a slăbit cursul de schimb cu aproximativ 22%, până la 350 ARS (peso argeninieni) pentru un dolar. Ulterior, cursul de schimb a fost menţinut îngheţat la acest nivel până în această săptămână, când s-a reluat tendinţa (1,0% până în prezent în această săptămână). Cu toate acestea, transferul a fost ridicat, iar inflaţia s-a accelerat considerabil după devalorizarea post-PASO şi, ca urmare, cursul de schimb real este acum chiar mai supraevaluat decât înainte de devalorizarea din august.
Totodată, cursurile de schimb paralele continuă să se tranzacţioneze la o diferenţă semnificativă faţă de cursul oficial (162% pentru cursul de schimb de pe piaţa informală şi aproximativ 145% pentru cursurile implicite ale obligaţiunilor (MEP) şi ale acţiunilor (CCL)), iar piaţa futures anticipează o depreciere semnificativă în lunile următoare. Cu toate acestea, presiunile de pe ambele pieţe s-au atenuat după ce alegerile din primul tur l-au arătat pe Massa pe primul loc după ce au crescut semnificativ ca urmare a supraperformanţei lui Milei în PASO din august.
La fel de important, în lunile următoare sunt programate plăţi semnificative către FMI (aproximativ 0,9 miliarde USD în decembrie şi 1,9 miliarde USD în ianuarie) şi către deţinătorii de obligaţiuni în valută (aproximativ 1,5 miliarde USD scadente în ianuarie sub formă de plăţi de dobânzi). Între timp, programul FEP cu FMI rămâne în continuare în derivă şi, în opinia noastră, realinierea sa va dura ceva timp.
Indiferent de câştigătorul alegerilor, Goldman Sachs [The Goldman Sachs Group, Inc., numită adesea doar Goldman Sachs, este una dintre cele mai mari companii de holding bancar din lume - n.r.] scrie că o schimbare rapidă a politicilor economice este imperativă.
Dezechilibrele acumulate în economie au crescut prea mult şi trebuie abordate cu promptitudine. Banca se aşteaptă ca economia să se contracte pentru al doilea an consecutiv în 2024, inflaţia anuală se situează la aproape 150% şi se aşteaptă să continue să crească în lunile următoare, cursul de schimb este supraevaluat, rezervele internaţionale se află la niveluri critice, rezervele nete sunt semnificativ negative (aproximativ -11 miliarde de dolari), dezechilibrul fiscal persistă, obligaţiunile suverane se tranzacţionează la niveluri dificile, iar guvernul nu are acces la pieţele financiare internaţionale.
În ansamblu, dacă factorii de decizie politică nu orientează politica macroeconomică într-o direcţie mai ortodoxă, ajustarea macroeconomică s-ar putea impune mai devreme sau mai târziu, aducând o pierdere a controlului asupra procesului şi costuri sociale şi economice şi mai mari.