Vechiul calendar chinezesc

Legendele şi mitologia sunt o parte importantă a culturii chineze, în special cele legate de calendarul chinezesc. Chinezii au toate motivele să fie mândri de aceste comori, chiar dacă multe dintre ele sunt încă privite ca mituri de către ştiinţa modernă.

Există trei tipuri de sisteme ale calendarului: solar, lunar şi solar-lunar. Calendarul solar se referă la timpul necesar unei rotiri a Pământul în jurul Soarelui – aceasta fiind un an. Calendarul lunar se referă la timpul necesar pentru ca Luna să se învârtă în jurul Pământului – aceasta fiind o lună. Un an lunar este cu aproximativ 11 zile mai scurt decât un an solar. Calendarul vechi chinez este un calendar solar-lunar. Lunile sunt stabilite în funcţie de rotaţiile Lunii, iar anii sunt stabiliţi după anul solar. Pentru a suprapune lunile cu anotimpurile a fost adăugată o lună bisectă. Chinezii numesc în mod uzual vechiul calendar chinez “calendarul lunar.” Mai este numit şi “calendarul agricol.”

Cele 12 animale

Se crede că cele 12 animale ale zodiacului chinezesc au fost alese de un “zeu” pentru a reprezenta 12 ani, continuând acest ciclu la fiecare 12 ani. Ordinea animalelor este: şobolan, bou, tigru, iepure, dragon, şarpe, cal, oaie, maimuţă, cocoş, câine şi porc.

Cele 12 animale care reprezintă anii în China încorporează o învăţătură dăruită chinezilor antici, ajutându-i astfel să îşi organizeze mai bine timpul şi vieţile. Alături de această învăţătură, ele oferă chinezilor esenţa vitală a înţelegerii fiinţelor umane şi a legăturii noastre cu universul.

Legătura celestă

Un aspect important al calendarului chinezesc este reprezentat de ciclul sexagenar. Acesta este o combinaţie a celor 10 “trunchiuri cereşti” şi 12 “ramuri pământeşti”.

Potrivit teologiei chineze, cele cinci elemente – lemn, foc, apă, metal şi pământ – reprezintă pietrele de temelie ale cosmosului. Proprietăţile lor şi relaţiile dintre ele determină particularităţile materiei. Întreaga materie caută armonia şi echilibrul, fiind absolut necesar ca elementele şi energiile vitale să se afle în echilibru.

Pentru a explica cum funcţionează acest ciclu, haideţi să marcăm trunchiurile şi ramurile cu numerele corespunzătoare. Denotăm 1 prin (1,1) sau (甲, 子), 2 prin (2,2) sau (乙, 丑) şi aşa mai departe până la (10,10) sau (癸, 酉). Însă acum am rămas fără trunchiuri, astfel că denotăm 11 prin (1, 11) sau (甲, 戌) şi 12 prin (2, 12) sau (乙, 亥). Acum am rămas şi fără ramuri, astfel că 13 devine (3, 1) sau (丙, 子). Continuăm în acest fel de la 6 cicluri de trunchiuri şi 5 cicluri de ramuri până la 60, care este (10, 12) sau (癸, 亥). Următorul număr este atunci (1,1) sau (甲, 子), care începe un nou ciclu sexagenar.

Vechiul calendar chinez are pentru oameni înţelesul de a acţiona conform evoluţiei naturii şi cosmosului şi de a-şi asigura o viaţă fericită şi sigură.

Combinaţia dintre trunchiurile cereşti şi ramurile pământeşti formează denumirea fiecărui an. Fiecare caracter reprezintă un an, de la primul până la ultimul, şi apoi o ia din nou de la capăt.

“Zeii” din China antică erau numiţi “înţelepţi” în societatea vestică. Se spune că un zeu taoist, sau înţelept, a transmis un principiu: acest univers este format din cinci elemente – metal, lemn, apă, foc şi pământ – şi aceste elemente există în toată materia din acest univers. Există de asemenea structura “yin-yang” (negativ-pozitiv) în întreaga materie. Deci, ea există cu siguranţă şi în fiecare corp uman.

Există unele cărţi vechi chinezeşti care fac referire la compoziţia celor cinci elemente şi la echilibrul yin-yang în fiecare trunchi ceresc şi ramură pământească, şi la tiparele lor de transformare. De exemplu, când se naşte o persoană, compoziţia celor cinci elemente şi echilibrul “yin-yang” pe care le are aceasta sunt stabilite şi pot fi determinate folosind calculul derivat de mai sus.