Vechi însemnări despre eclipse de Soare

Dintre fenomenele cereşti mai rar obişnuite, se poate spune că, vreme îndelungată, eclipsele de Soare au fost socotite în toată lumea ca fiind aducătoare de nenorociri. La români, răspunzători pentru aceste evenimente erau făcuţi vârcolacii, care vroiau să mănânce Soarele.

Fiind atât de neobişnuite, eclipsele de Soare erau consemnate în diferite cronici sau alte manuscrise. Cum era de aşteptat, ele le-au atras atenţia şi românilor simpli şi celor cultivaţi, ultimii lăsând informaţii în scris.

Prima însemnare mai amănunţită îi aparţine cronicarului Miron Costin, care descrie o eclipsă de Soare din anul ”de la facerea Lumii” 7156, adică din 1648: ”... şi întunecarea Soarelui în anul acela, în care s-au rădicat Hmil Hatmanul cu Căzacii asupra Leşilor, foarte groaznică întunecare în Postul Mare, înaintea Paştilor, în anul 7156, într-o vineri. Şi tot într-acela an, lăcustele neauzite vacurilor; care toate semnele în loc bătrânii şi astronomii în Ţara Leşască a mare răutăţi că sântu acestor ţări meniia”.

Iată încă o însemnare a aceluiaşi cronicar, din anul 7164 (1656): ”S-au întunecat Soarele într-acel an la luna lui iunie cu mare groaze, cât perise Soarele cu puţin, nu toată lumina, tocma amiazăzi; şi mulţi oameni, neştiindu a sa feri de o întunecare ca aceia şi prăvind la Soare multu, au pierdut vedere în toată viaţa lor”.

Descriind şi el un eveniment asemănător, cronicarul Ion Neculce pare mult mai calm decât Miron Costin: ”Atunce s-au făcut mare eclipisis, întunecare de Soare, cât nu să vide om cu om. Întunecase lumea în anul 7208 septembrie în doaosprădzeci dzile, întru o dzi marţi”.

Totuşi, şi mai târziu, eclipsa de Soare era crezută ca un semn de nenorociri, cum se vede dintr-o însemnare pe un miscelaneu de la începutul veacului al VIII-lea: ””Iar la l(ea)t 7213 (1705 – n. n.), maiu 5 dn(i), s-au întunecat Soarele şi dup(ă) aceasta nu s-au mânat multă vreme şi au dat mare ciumă, cât au ţinut toată vara şi toată iarna, şi au perit mult norod de oameni...”

Deşi, în secolul XIX, românii cultivaţi ştiau ce se întâmplă de fapt la o eclipsă de Soare, tot erau foarte impresionaţi, cum se vede dintr-o însemnare pe o carte, de la Blaj: ”Tot la anul 1816 noemvrie 7, la 7 ceasuri din zi s-au întâmplat întunecarea Soarelui, în casă aflându-mă la dumnealui cuconul Ioniţă Sturdza biv vel postelnic. Nu videam nici să mâncăm, ce au poruncit de au adus lumănări şi am şăzut la masa cu lumănări. Şi au început a întuneca di la 6 ceasuri; însă la al 7 ceas, ca 10 minute au fost întunerec încât abia ne vedeam om cu om în casă; cari spun mulţi că n-au apucat aşa întunecare în veacurile de acum”.

Cum se ştie, deşi actualmente eclipsele de Soare sunt explicate şi anunţate cu mult înainte, spectacolul ceresc rămâne la fel de minunat, şi toţi oamenii îl privesc în continuare cu o mare emoţie.