Vasili Arhipov, ofiţerul sovietic care a salvat lumea de la o castrofă nucleară
În timpul crizei rachetelor cubaneze, crucişătoare ale SUA au interceptat un submarin sovietic, care a fost pe punctul de a lansa o torpilă nucleară. Sângele rece al unui ofiţer sovietic a evitat un al treilea război mondial. 'Un tip pe nume Vasili Arhipov a salvat lumea'. Aşa a explicat Thomas S. Blanton, directorul Arhivei de Securitate Naţională a SUA, rolul jucat de acest ofiţer în criza rachetelor cubaneze din 1962. Din acel episod omenirea îşi aminteşte că SUA şi Rusia s-au aflat în pragul unui abis nuclear. Ceea ce puţini ştiu este că decizia luată de un singur om, Arkhipov, a salvat lumea de la o conflagraţie nucleară, notează vineri ziarul ABC.
Arkhipov era unul dintre cei trei ofiţeri aflaţi la comanda unui submarin sovietic B-59, un submersibil de atac pe care NATO îl numea Clase Foxtrot. În octombrie 1962, submarinul naviga sub apă alături de alte patru submersibile similare cu destinaţia Cuba. Uniunea Sovietică instalase în secret pe teritoriul cubanez mai multe lansatoare de rachete nucleare, capabile să atingă teritoriul american în câteva minute. Era răspunsul Kremlinului la desfăşurarea prealabilă de proiectile atomice ale SUA în Turcia, capabile să lovească şi să distrugă Moscova într-un sfert de oră.
În mijlocul acestei tensiuni, cu întreaga planetă ţinându-şi respiraţia şi cei doi coloşi nucleari arătându-şi colţii, a 69-a Brigadă Submarină Sovietică din care făcea parte şi submarinul lui Arkhipov, străbătea marea în direcţia Cuba. Misiunea lor era de dejuca embargoul stabilit de armata americană şi de a stabili o bază submarină în golful Mariel, pe ţărmul de nord al Cuba. Submarinul B-59 al lui Arhipov era echipat cu torpile nucleare, o încărcătură letală pentru un război care se vedea ca iminent. Cu câteva zile înainte, un avion spion U-2 al SUA fusese doborât pe teritoriul cubanez de avioane de vânătoare sovietice MIG care realizau un zbor de recunoaştere în Siberia.
În timp ce la Pentagon se puneau la punct ultimele detalii pentru o invazia finală în Cuba castristă şi pro-sovietică, nave ale US Navy şi avioane spion ale CIA survolau Caraibele în căutarea de ambarcaţiuni sovietice în încercarea de a introduce armament nuclear în insulă. Instrucţiunile ministrului american al apărării, Robert Mcnamara erau clare şi periculoase: dacă se detectează orice intrus, distrugătoarele americane trebuie să-l oblige să se identifice şi să-i blocheze accesul. O astfel de ambarcaţiune era şi B-59. Căpitanul, Vitali Savitsky, îi avea ca secunzi pe Arhipov şi un responsabil politic.
La 27 octombrie 1962, evenimentele se precipită. Un grup de crucişătoare americane interceptează submarinele B-59. Ignorând că ar putea avea armament nuclear, americanii încep să tragă asupra lor pentru a le obliga să iasă la suprafaţă. La bordul submarinului lui Arkhipov se trăiau momente de panică şi haos. Lipsiţi de comunicaţie cu Moscova şi fără să ştie dacă începuse războiul între cele două puteri, ca urmare a deciziilor lui Kennedy şi Hruşciov, un grup de marinari hărţuiţi aveau să decidă destinul omenirii. Ofiţerul de telecomunicaţii Vladimir Orlov a trăit acele momente cu dramatism. După traversarea oceanului, echipajul şi căpitanul Savitsky 'erau epuizaţi'. Tirurile distrugătoarelor americane se simţeau pe pereţii vasului, ca 'loviturile de baros pe un butoi cu pulbere'. La presiunea echipajului, căpitanul încearcă să ia din nou legătura cu Moscova. Zadarnic. Înfuriat el decide să lanseze torpila nucleară, chiar dacă ştie că însemna şi sfârşitul lor.
În plin atac yancheu cei trei ofiţeri se reunesc pentru a lua o decizie. Savitsky vrea să deschidă focul, responsabilul politic este de acord, doar Arhipov spune clar nu. În aceste momente de tensiune, stăpânirea de sine şi curajul acestui om au evitat producerea unei catastrofe fără precedent. Arhipov îl convinge pe Savitsky să scoată la suprafaţă submarinul. B-59 iese din apă şi face o jumătate de tură, refuzând să intre în confruntare nava americană, în aşteptarea instrucţiunilor Kremlinului. Câteva ore mai târziu, Kennedy şi Hruşciov ajung la un acord care face să răsufle uşurată întreaga planetă.
Nimeni nu a ştiut atunci, nici măcar Kennedy, dar Arhipov a salvat lumea în acea zi de sâmbătă. Povestea nu a fost făcută publică decât în 2002. La un congres desfăşurat la Havana, după 40 de ani de la acel episod, Robert Mcnamara, bazându-se pe documentele clasificate americane, a admis că războiul nuclear a fost mai aproape decât ar fi crezut cineva. Vasili Arhipov, cel care a salvat lumea, murise cu trei ani înainte.
