USL sau "razboiul" care nu dovedeste nimic
. (Photos.com)
Si pentru ca inevitabilul s-a intamplat si modificarile la Codul Muncii vor fi asumate de executiv pe 8 martie, asa dupa cum a promis, Uniunea sociala si liberala (USL) a dat primul strigat de razboi: motiunea de cenzura.
Dar nu pentru ca Noul Cod ar fi in contradictie flagranta cu o alta viziune, mai benefica din partea Uniunii si nici pentru ca el s-ar dovedi nefast populatiei muncitoare. Nu, din cel putin doua motive. Primul este ca o versiune de Cod al Muncii pe care il are pregatit PSD-ul este aproape identic cu cel propus de guvern. Al doilea este dat de motivatia interna a USL, care nu este una de politica sociala (sau, in fine social-liberala), ci este una viscerala: “capul” lui Basescu vrem!
Atat Ponta cat si Antonescu au strigat tare, de la inceput, ca s-au unit ca sa “scape tara de Basescu si de guvernul Boc”, astfel ca, in virtutea unui astfel de pact in care cei doi si-au sacrificat si electoratul si directiile politice (in cazul in care ele ar fi existat), orice miscare face presedintele si guvernul este amendata. Cum altfel se poate duce in Romania politica lui celalat-este-vinovat-de tot-raul?
Avertizati de marele “tatuc”, Ion Iliescu, (care mai iese din cand in cand la rampa pentru a emite fraze profetice din al caror subtext ar trebui sa citim ca inafara de el toti ceilalti sunt in diferite grade niste prosti si infantili) ca motiunea nu are sanse sa fie adoptata, Ponta s-a simtit dator sa justifice o eventuala nereusita, pentru a demonstra ca si el stie de fapt cum merg treburile. Dorind sa impresioneze si el cumva in spiritul marelui conducator de onoare PSD, Ponta anticipeaza ca “parlamentarii puterii vor fi tinuti in banci ca oile”, “nu vor fi lasati sa voteze” si “sa se ridice din banci” caci “vor fi paziti de doamna Udrea”, de domnul Oprea si chiar de armata. Caci daca “i-ar lasa sa se ridice din banci, in mod sigur ar vota impotriva acestei modificari”. (Am fi dorit, fie si in cazul dlui Ponta, sa nu dam dreptate “tatucului”).
Astfel ca USL va merge si pe o alta cale, si anume pe contestarea proiectului guvernamental la Curtea Constitutionala. In caz ca CCR le va da castig de cauza, USL vor propune propriul proiect de Cod al Muncii, care este in mare parte un fel de “copy-paste” dupa varianta executivului.
Exista unele critici care se aduc noilor modificari. Se pare ca noul Cod al Muncii aduce o mai mare flexibilizare a pietei muncii pentru ca permite deschiderea de locuri de munca temporare, dar va creste somajul, arata economistul Liviu Voinea. Acesta adauga ca efectele Codului Muncii vor insemna o "segmentare si marginalizare a pietei muncii", cu angajati temporari care nu au siguranta locului de munca si sunt mai prost platiti.
In acest sens, sindicatele se pregatesc de greva generala. USL se pregateste sa-si impuna “propria” varianta de Cod al Muncii care revizuieste totul dar nu schimba nimic...De pilda, in proiectul USL raman nemodificate 80% dintre prevederile pentru care s-a facut caz, precum cele referitoare la perioada de proba (cel mult 90 de zile si respectiv 120), reglementarea prin lege speciala a negocierii si incheierii contractelor colective de munca, articolele referitoare la durata si programul de lucru, sporul pentru turele de noapte (25%), durata concediului de odihna, etc.
Pe scurt, batalia este una a vorbelor si nu una care sa produca un eventual “plan Marshall” pentru tara, dupa cum viseaza Tiriac. Cei care sunt luati pe sus de fervoarea anti-basescu, anti-guvern promovata de liderii PSD si PNL ca unica solutie de iesire din impas, isi fac mari iluzii si s-ar putea, dupa cum chiar Ponta spune sa aiba in final deziluzii. Ponta e constient ca nu are altceva de oferit oamenilor, stie ca “nivelul de asteptare al oamenilor este urias, este chiar dincolo de ceea ce noi vom putea sa oferim”, stie ca creeaza o “asteptare uriasa” si ca “marile deziluzii se nasc din marile sperante” dar nu pare sa aiba remuscari.
Daca ar avea, ar cauta solutii functionale, nu electorale, caci, dupa cum spunea Andrei Plesu, se pare ca nimeni nu se gandeste la criza, si ca toti se gandesc cum s-o utilizeze ca sa-si realizeze programul politic.
