Unde este coiful de aur de la Coţofeneşti? - Detectiv de artă: „Încă mai cred că acel coif de aur se va întoarce”

Unde este coiful de aur de la Coţofeneşti? Exact acum un an, Muzeul Drents a fost zguduit de un jaf. Coiful, piesa centrală a expoziţiei Dacia – Imperiul aurului şi argintului, a dispărut, la fel ca trei brăţări. Însă până astăzi nu există nicio urmă a prăzii.

Cu toate acestea, detectivul de artă Arthur Brand încă mai speră: „Aştept un telefon.”

Anul trecut, într-o zi de sâmbătă, pe 25 ianuarie în jurul orei 4:15, o explozie zguduia centrul oraşului Assen. Bubuitura este auzită în mai multe zone ale oraşului. Imediat după aceea, trei persoane au reuşit să pătrundă în Muzeul Drents printr-o ieşire de urgenţă. Vitrina care adăpostea coiful a fost spartă cu un ciocan, iar piesa de aur a fost sustrasă. A urmat o amplă operaţiune de căutare, în decurs de patru zile fiind arestaţi mai mulţi suspecţi, dar nici urmă de coif.

Tăcere

Dacă există cineva în Ţările de Jos care ştie cum să dea de urma artei furate, acela este Arthur Brand. Detectivul de artă a fost implicat anterior, printre altele, în descoperirea şi recuperarea unor picturi furate de la Muzeul Westfries. Primeşte frecvent ponturi, însă până acum nu a apărut nimic legat de comorile de artă româneşti dispărute din Muzeul Drents.

Doar unul dintre cei trei suspecţi principali a declarat ceva.

„Aproape că nu se vorbeşte despre asta. După arestările iniţiale, poliţia l-a eliberat. Apoi a fost abordat de ofiţeri sub acoperire. Le-a spus că unul dintre bărbaţi a plecat cu coiful şi s-a întors mai târziu. Asta înseamnă probabil că cineva ştie unde se află coiful. Şi cu cât mai puţini oameni ştiu acest lucru, cu atât este mai puţin probabil să se vorbească despre el. Suspectez că prada este ascunsă sau îngropată undeva”, spune Brand.

Teama de topire

Asta ar însemna că coiful încă există. O veste bună pentru Muzeul Naţional de Istorie a României, proprietarul pieselor de artă. Imediat după furt, au existat temeri că coiful de la Coţofeneşti ar putea fi topit.

Coiful este aproape din aur pur. Cu toate acestea, topirea lui, împreună cu brăţările, nu ar aduce o sumă foarte mare.
Brand estimează valoarea la aproximativ 150.000 de euro. Valoarea reală a coifului, realizat în secolul al V-lea î.Hr., este însă mult mai mare.

Statul olandez a trebuit să plătească 5,7 milioane de euro pentru piesele furate. Dar valoarea lor sentimentală pentru România este pur şi simplu inestimabilă.

„Nu am văzut niciodată în cariera mea infractori care să fure artă la comandă”, a declarat Arthur Brand, detectiv de artă.

Potrivit lui Brand, speranţa sa privind recuperarea coifului se bazează pe faptul că suspecţii au fost arestaţi la scurt timp după furt.

„Cu cât autorii au mai puţin timp să topească, să vândă sau să scoată obiectele din ţară, cu atât mai bine. Dacă ar fi durat mai mult, nu l-ai mai fi văzut niciodată.”

A dat lumea interlopă românească ordine?

În luna mai a anului trecut au apărut zvonuri în România potrivit cărora membri ai lumii interlope româneşti ar fi putut fi implicaţi în furtul de artă. Procurorul general al României, Alex Florenţa, investighează dacă infractori din ţară ar putea folosi coiful furat ca monedă de schimb pentru eliberarea din închisoare a unui conaţional.

„Nu am crezut niciodată că au existat comanditari. Mi se pare extrem de improbabil în acest caz; nu am întâlnit aşa ceva în cariera mea. Dar asta nu înseamnă că este imposibil. De obicei, cineva fură ceva şi apoi caută un cumpărător”, spune Brand.

Detectivul de artă ştie că în lumea criminală există întotdeauna cineva dispus să topească aur. Dar consideră mai logic ca presupuşii autori să iasă totuşi la iveală cu bunurile furate.

Despăgubirile, o povară

„Dacă îl topeşti, vei primi nişte bani mai târziu, pe care va trebui să-i împarţi. Dar mai întâi vei primi o condamnare la închisoare şi, când vei ieşi, va trebui să plăteşti aproximativ şase milioane de euro despăgubiri. Dacă nu reuşeşti, ajungi din nou la închisoare. Atunci este mai bine să spui unde se află acum coiful; asta scuteşte multă bătaie de cap”, explică Brand.

„Dacă acel coif se întoarce, judecătorul va fi mult mai indulgent. Atunci tot jaful a fost un furt simplu cu explozibili. Nimeni nu a fost ucis şi nu a fost folosită violenţă împotriva nimănui. Toată lumea este fericită că prada a fost recuperată; faci câţiva ani de închisoare şi apoi s-a terminat. Dacă coiful nu se întoarce, se va vorbi despre asta şi peste douăzeci de ani. Asta nu e karma bună”, continuă detectivul.

Tactica „nevinovaţilor”

Dar Brand îşi da seama şi că, în acest moment, este imposibil ca suspecţii să dezvăluie unde se află prada.

„Aceşti oameni susţin că sunt nevinovaţi, aşa că nu poţi să vii pur şi simplu cu coiful. Este un fel de tactică. Poate că vor aştepta să vadă ce spune Parchetul şi care este cererea, iar apoi vor scoate oricum coiful”, explică el.

Detectivul de artă îşi pune speranţa în acest scenariu: „În acest caz, trebuie să sperăm că cineva se va răzgândi. Eu încă cred, în orice caz, că coiful de la Coţofeneşti se va întoarce.”