Un Waterloo al Partidului Republican

Barack Obama a reuşit să frâneze avansul trupelor republicane când acestea, după doi ani de ofensivă frenetică, erau pe punctul de a cuceri castelul. Acum, nu doar repliate, ci şi răvăşite care încotro, lipsite de o strategie de contraatac şi de un conducător, trupele conservatoare îşi strâng cadavrele şi îşi oblojesc rănile acestui Waterloo suferit la 6 noiembrie, notează ziarul El Pais.

Partidul Republican a ajuns la aceste alegeri călare pe triumful în alegerile legislative din 2010, impulsionat de energia mişcării ultra-conservatoare Tea Party, populară şi carismatică. În pofida unui candidat care nu satisfăcea aşteptările bazelor, partidul a reuşit să se unească în jurul figurii lui Mitt Romney încurajat de comportamentul din prima dezbatere şi încrezător că o victorie a acestuia avea să-i dea un control absolut asupra Washingtonului, după dominarea a jumătate de Congres.

În schimb, republicanii au suferit o înfrângere usturătoare, nu în procente, dar semnificativă. Au pierdut marea parte a candidaţilor Tea Party, mai ales cei care reprezentau acea forţă şi fanatism. Iar partidul, în ansamblu, a rămas cu un pas în aer, fără să ştie încotro să avanseze, spre direcţia din ultimii ani, sau să marcheze o cotitură.

O parte a partidului este tentată să arunce întreaga vină asupra lui Romney, prima victimă fatală a acestui eşec. Sectorul cel mai conservator va încerca să demonstreze că de vină a fost lipsa de consistenţă a candidatului, fără un angajament sincer cu ideologia conservatoare, care nu a ştiut să atragă acel mic segment de voturi care îi lipseau pentru victorie.

Cealaltă parte, dimpotrivă, se va crampona exact de acest lucru, de mica diferenţă de voturi dintre Obama şi Romney, pentru a-şi reface forţele şi a recupera speranţa. Alegerile au demonstrat că Partidul Republican are într-adevăr o bază electorală considerabilă. Dar acest segment de voturi pe care nu a reuşit să-l atragă este tocmai acel grup de alegători de care conservatorii s-au îndepărtat: centrul.

Romney a încercat să i se adreseze acestui grup, la sfârşitul campaniei, când deja era prea târziu. Partidul, cu contribuţia abilă a campaniei democrate, îşi câştigase deja o reputaţie extremistă de care i-a fost imposibil să mai scape. Republicanii au declanşat panica între hispanici cu un mesaj rasist, au stârnit îngrijorarea femeilor prin poziţia lor radicală împotriva avorturilor şi anticoncepţionalelor şi i-a îndepărtat pe tineri în materie de mediu înconjurător şi egalitate între sexe, la fel cum au pierdut voturile clasei de mijloc prin ostilitatea faţă de sistemul medical şi impozitele mici pentru bogaţi.

Partidul Republican a rămas un partid majoritar al oamenilor de rasă albă, un grup care retrocedează cel mai mult în evoluţia demografică a ţării. Este greu de ştiut cine o să-l scoată din acest impas. Deocamdată, singurul lider vizibil este preşedintele Camerei Reprezentaţilor, John Boehner, care a încercat timp de doi ani de calvar să tempereze fără succes furia colegilor din capitoliu.