Un regim sprijinit militar spulberă speranţele pentru democraţie în Birmania
Ceva aproape de neimaginat cu un an în urmă, reformele recente din Birmania - eliberarea prizonierilor politici, permiterea icoanei democraţiei Aung San Suu Kyi să candideze pentru parlament, reducerea cenzurii şi ţinerea unor negocieri de pace cu grupuri etnice înarmate - au fost mult lăudate şi chiar răsplătite de guvernele occidentale. În ultima lună, Statele Unite ale Americii şi-a restabilit relaţiile diplomatice cu Birmania (numită şi Birmania), iar UE a eliminat interdicţiile sale de călătorie pentru oficialii de rang înalt.
Cu toate acestea, reformele sunt în mod inerent instabile, susţinute doar de bunăvoinţă şi nu de statul de drept. Constituţia mai puţin decât democratică a ţării şi lipsa de transparenţă cu privire la cine guvernează cu adevărat ţara, înseamnă că orice schimbare ar putea fi inversată în orice moment.
"Dacă spunem că ne îndreptăm spre democraţie, aceste elemente nedemocratice din Constituţie trebuie schimbate", susţine Dr. Sein Win, prim-ministrul în exil al Birmaniei, care locuieşte în Washington DC.
Dr. Sein Win, văr primar cu Suu Kyi, este preşedintele Guvernului Coaliţiei Naţionale a Uniunii Birmaniei (NCGUB) - guvernul în exil. NCGUB a fost format în urma alegerilor generale din 1990, pe care Suu Kyi şi Liga ei Naţională pentru Democraţie (LND) le-a câştigat şi pe care junta le-a ignorat.
Un principiu călăuzitor al NCGUB este că odată ce democraţia şi drepturile omului sunt restaurate în Birmania, adunarea se va dizolva. Acel moment încă nu a venit.
Conform Constituţiei Birmaniei, elaborată de generalii armatei în 2008 şi aprobată printr-un referendum de formă, armata are un rol consacrat în conducerea politică sub forma Consiliului Naţional de Apărare şi de Securitate (NDSC), o instituţie militară permanentă.
NDSC are 11 membri: preşedintele, doi vicepreşedinţi, comandantul suprem, adjunctul său, doi purtători de cuvânt şi patru miniştri-cheie: al afacerilor externe, al afacerilor interne, al apărării şi vamal. Ultimele trei ministere sunt deţinute de armată, sau "Tatmadaw," oferindu-le în mod eficient vocea majoritară în consiliu.
În plus, 25 la sută din numărul de locuri din Parlamentul naţional şi adunările regionale sunt, de asemenea, rezervate pentru membrii Tatmadaw.
Şi, deşi preşedintele îl numeşte pe comandantul suprem, şeful armatei are un cuvânt puternic de spus în conducerea ţarii prin miniştrii săi. El poate suspenda toate "drepturile fundamentale", "dacă este necesar", în timpul unei situaţii de urgenţă, deşi în mod oficial el are nevoie de aprobare prezidenţială.
După alegerile din noiembrie 2010, primele alegeri din ţară din ultimii 20 de ani, junta a fost dizolvată şi puterea a fost înmânată unui guvern cvasi-civil condus de preşedintele Thein Sein, un fost general. Dar, Constituţia din 2008 rămâne în vigoare.
Win susţine că adevărata putere în Birmania este încă în mâinile armatei, ceea ce înseamnă că, fără acordul comandantului suprem, nimic substanţial nu se poate întâmpla.
Este posibil ca armata să sprijine reformele democratice, dar fără o schimbare reală a Constituţiei, aceste reforme pot fi inversate în orice moment, afirmă Win.
"Doar efectuarea de reforme nu este suficientă, ele trebuie susţinute şi de legi", a declarat premierul în exil.
Realizarea acestui lucru este partea complicată. Tim Aye-Hardy, directorul Birmania Global Action Network cu sediul în New York, descrie actuala Constituţie ca proiectată intenţionat pentru a crea o confuzie semnificativă şi o lipsă de coerenţă între preşedinte, parlament şi armată.
"Aceasta este ceea ce ei [generalii] au planificat îndelung să se întâmple şi cred că comunitatea internaţională şi Daw Suu sunt oarecum obligaţi să joace după planul lor." Daw este o formulă de politeţe folosită pentru a o numi pe Suu Kyi.
Conform planului, Suu Kyi şi LND au voie să candideze pentru guvern în alegerile din aprilie. Din 664 de locuri în Parlament, 48 sunt vacante. Dacă alegerile vor fi corecte, este de aşteptat ca LND să le câştige pe toate.
Fereastra de oportunitate
Dar în timp ce 48 de locuri, sau aproximativ 7 la sută din parlament, nu sunt suficiente pentru a impune schimbări legislative, unii simt că acest lucru este pozitiv, deoarece va exista totuşi o opoziţie în Parlament.
"O mică fereastră de speranţă este pe cale să se deschidă, prin prezenţa lui Daw Suu şi a altor membri ai LND în Parlament, deoarece ea ar putea reuşi să convingă parlamentarii din armată şi partidul majoritar (USDP) să sprijine un anumit proiect de lege propus şi să răstoarne legile nedrepte existente", a declarat Aye-Hardy.
Apoi, modificările propuse trebuie prezentate preşedintelui, care trebuie "să convingă sau să le impună" armatei, a declarat Paul Copeland, un avocat din Toronto şi activist pentru democraţie în Birmania.
"Suu Kyi poate iniţia modificări, dar preşedintele trebuie să le impună. Dacă el nu este interesat de aceste schimbări, nimic nu se va întâmpla. Dar eu cred că el este interesat", a afirmat Copeland.
Avocatul susţine că, deşi armata încă are un cuvânt de spus în Birmania, ţara s-a îndepărtat mult de controlul absolut.
"Ar fi nedrept pentru preşedinte ca să spun că armata guvernează din spatele scenei, din moment ce el a făcut un pas spre democraţie în Birmania. Cred că preşedintele ar trebui apreciat pentru asta."
Eliberarea celor 651 de prizonieri la începutul acestei luni a venit după o amnistie prezidenţială. LND a primit permisiunea să se înregistreze pentru alegeri în timpul preşedinteluiThein Sein, iar el şi-a manifestat bunăvoinţa într-o întâlnire cu Suu Kyi, după eliberarea ei din detenţie la scurt timp după alegerile din noiembrie.
Săptămâna trecută, ministrul de externe al Birmaniei, Wunna Maung Lwin, a declarat că reformele din Birmania sunt "ireversibile". Iar în primul interviu al preşedintelui Thein Sein cu mass-media străină, el a relatat pentru Washington Post că a promis să aducă pacea şi stabilitatea pentru poporul birmanez şi toate grupurile etnice.
Să credem în reuşită prea devreme?
Cu toate acestea, puterea preşedintelui a fost pusă la îndoială. Doar jumătate dintre cei eliberaţi prin amnistie au fost deţinuţi politici, lăsând câteva sute de dizidenţi în spatele gratiilor. Şi în ciuda discuţiilor de pace şi ordonării unei încetări a focului cu Armata de Independenţă Kachin, trupele guvernamentale au continuat să atace bazele etnice Kachin din nordul Birmaniei.
Se pune întrebarea cine conduce cu adevărat Birmania.
"Puterea reală o deţine fostul comandant suprem, Than Shwe, în timp ce actualul, generalul Min Aung Hlaing pare să fie un tigru de hârtie", susţine Kanbawza Win, fostul secretar al afacerilor externe pentru prim-ministrul Birmaniei în 1970, care acum trăieşte în exil în Canada.
Comentând prin e-mail din Vancouver, Kanbawza Win a declarat că Shwe încă influenţează NDSC şi trage sforile din spatele scenei. Fostul oficial nu crede că guvernul sau generalii îşi vor schimba vreodată mentalitatea şi vor menţine Constituţia actuală pentru a rămâne "singurele pietre de pe plajă."
În articolul intitulat "De ce ar putea să cadă Vestul în capcana Birmaniei", publicat în Birmania Digest, Kanbawza Win avertizează că "Occidentul nu ar trebui să fie păcălit de unele reforme şi că conducerea militară îndelungată din Birmania deţine în continuare cea mai mare parte din putere, în ciuda unei măşti democratice furnizată de alegerile de formă sub o Constituţie dubioasă."
Când vine vorba de ridicarea sancţiunilor economice impuse Birmaniei, majoritatea experţilor sunt de acord că, fără reforme reale, gestul nu va ajuta cu nimic poporul birmanez şi va aduce beneficii doar regimului şi acoliţilor acestuia.
"Trebuie să fim cu toţii conştienţi că dificultăţile economice şi sărăcia severă cu care se confruntă poporul birmanez sunt rezultatele directe ale câtorva decenii de management economic defectuos al regimului şi de jefuire a resurselor naturale ale ţării pentru beneficiile lui personale, şi nu din cauza sancţiunilor impuse de ţările occidentale", afirmă Aye-Hardy.
Astfel, mulţi activişti birmanezi susţin că cel mai bun curs este ca Occidentul să ofere un sprijin prudent pentru schimbări şi să rămână vigilent în legătură cu protejarea intereselor poporului uneia din cele mai sărace ţări din lume.
"Este important ca comunitatea internaţională să rămână puternică în abordarea referitoare la Birmania, până când au loc reforme politice reale şi profunde. Ceea ce îşi doreşte poporul birmanez, este eliberarea tuturor prizonierilor politici şi o încetare a focului la nivel naţional, care să ducă la o soluţionare politică pe termen lung prin reconciliere naţională", a scris Zoya Phan de la Birmania Campaign U.K. într-un e-mail de la Londra.
"Atâta timp cât legile represive şi Constituţia rămân în vigoare, poporul birmanez nu se va bucura cu adevărat de pace şi libertate."
