Ultimul apel pentru sesizarea neconstituţionalităţii legii cartelelor prepay

Nouă organizaţii neguvernamentale au cerut azi preşedintelui Traian Băsescu să sesizeze Curtea Constituţională a României cu privire la neconstituţionalitatea Legii privind înregistrarea utilizatorilor de cartele prepay şi reţele wi-fi.

După ce legea a fost adoptată în procedură de urgenţă de ambele camere ale Parlamentului, CCR rămâne garantul respectării drepturilor omului la viaţă privată. Sesizarea Curţii nu poate fi însă făcută înainte de promulgare (conform legii de funcţionare a acesteia – 47/1992), decât de următorii: Avocatul Poporului, preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor, Preşedintele României sau un număr de 50 de deputaţi şi 25 de senatori. Întrucât nu s-a primit niciun răspuns în urma apelului similar făcut săptămâna trecută către Avocatul Poporului şi preşedinţii celor două camere, şi nici nu există semnale că legea ar fi fost contestată la CCR, organizaţiile semnatare fac acest ultim apel azi către Preşedinţia României.

Dacă legea nu va ajunge în analiza CCR înainte de promulgare, ultima şansă pentru că ea să nu intre în vigoare ar fi ca Preşedintele României să o trimită înapoi Parlamentului pentru reexaminare, se arată într-un comunicat al ActiveWatch remis Epoch Times.

Va prezentăm mai jos, textul integral al solicitării:

***

Stimate domnule preşedinte,

Organizaţiile semnatare consideră că Legea privind modificarea şi completarea OUG nr. 111/2001 privind comunicaţiile electronice adoptată pe 2 iulie, de Camera Deputaţilor în procedură de urgenţă afectează grav dreptul la viaţă privată consfinţit de Constituţie şi vă solicită să sesizaţi Curtea Constituţională cu privire la potenţiale aspecte de neconstituţionalitate.

Legea adoptată este neclară şi are influenţe asupra mai multor domenii decât cartelele telefonice preplătite. De exemplu:

• toţi cetăţenii care se conectează le sisteme wifi gratuite sau nu vor trebui identificaţi;
• toţi cei 10 milioane de utilizatori de cartele prepay trebuie să se înregistreze în termen de 12 luni de la data adoptării legii, în caz contrar serviciul le este dezactivat;
• înregistrarea utilizatorilor se face în condiţii incerte, nu se ştie cine are acces la baza de date, de ce este necesar CNP-ul utilizatorilor etc.

Legea a fost iniţiată de Guvern în luna aprilie 2014 a fost aprobată rapid de Senatul României (în 2 iunie), şi chiar mai rapid de Camera Deputaţilor (2 iulie)[1]. Asta în ciuda protestelor venite din partea societăţii civile, şi chiar a furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice, care cereau dezbatere publică pe această temă şi mai ales renunţarea la o astfel de măsură.

Guvernul a adoptat această iniţiativă– contestată de societatea civilă[2] – la numai o zi după ce, prin decizia din 8 aprilie 2014 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), fusese invalidată Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European, privind păstrarea datelor utilizatorilor de telefonie şi internet – cunoscută şi ca „Directiva Big Brother” – pe motiv că aceasta reprezintă o imixtiune deosebit de gravă şi disproporţionată în drepturile fundamentale la respectarea vieţii private şi la protecţia datelor cu caracter personal.

Organizaţiile semnatare consideră că legea urmează acelaşi caracter disproporţionat al directivei recent invalidate de instanţa europeană, întrucât, sub pretextul protejării securităţii naţionale, toţi cetăţenii sunt consideraţi suspecţi şi sunt supravegheaţi într-un stil orwellian, specific unei societăţi totalitare.

Semnatarii sunt indignaţi că Guvernul şi Parlamentul României continuă să ia decizii peste capul cetăţenilor şi într-un total dispreţ faţă de obligativitatea consultării acestora în procesul legislativ. Proiectul NU a fost transmis societăţii civile şi industriei înainte de adoptarea de guvern şi niciuna dintre comisiile Senatului NU a fost interesată de alte opinii. Comisiile Camerei Deputaţilor sesizate pe fond doar au simulat dezbaterea publică şi au adoptat proiectul la o zi după ce preşedintele Comisiei pentru tehnologia informaţiilor şi comunicaţii a afirmat public că se aşteaptă amendamente şi că proiectul va mai fi dezbătut abia în sesiunea ordinară din toamnă.

În acest stil tradiţional de ne-dezbatere publică riscăm să intre în vigoare legi lacunare şi care nu au practic niciun efect benefic serios dar care aduc atingere drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.

Istoricul adoptării acestui proiect ne arată adevarata faţă a României digitale dorită de guvernanţi: un spaţiu virtual în care cetăţenii să dea cu subsemnatul pentru orice utilizare a tehnicilor de comunicaţie şi în care datele să fie accesibile direct şi fără mandat tuturor serviciilor secrete şi nesecrete.

Trebuie precizat că legea este a patra tentativă de a impune o astfel de reglementare în România în ultimii trei ani[3], toate fiind respinse până acum în diverse stadii în Parlament. Amintim şi că peste 1500 de organizaţii prestigioase şi cetăţeni au semnat până acum o petiţie împotriva activităţilor de supraveghere în masă din România (http://coliberator.ro/petition/

Organizaţiile semnatare vă solicită să acţionaţi în spiritul mandatului dvs. şi să vă exercitaţi atribuţiile legale, sesizând Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea acestei legi, care afectează grav dreptul la respectarea vieţii private, înainte de promulgarea ei."

Semnatarii scrisorii sunt Maria-Nicoleta Andreescu, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH); Bogdan Manolea, Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (apţi); Mircea Toma, ActiveWatch; Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI); Ştefan Cândea, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie (CRJI); Vasile Crăciunescu, Geo-spaţial.org; Tiberiu Turbureanu, Fundaţia Ceata; Oana Preda, Centrul de Resurse pentru Participare Publică şi Mihail Bumbeş, Miliţia Spirituală