Ultimul adversar al „Bombardierului” în drumul spre „Aztec”

Pugilistul filipinez Ryan Sermona, pe care Viorel Simion îl va întâlni pe 29 noiembrie, la Craiova, într-un meci în care „gazda” îşi va pune în joc centura de campion WBC Internaţional, ar putea fi ultimul adversar al românului în drumul său spre meciul pentru titlul mondial al categoriei pană
(photos.com)
Bogdan Costea
03.11.2012

Pugilistul filipinez Ryan Sermona, pe care Viorel Simion îl va întâlni pe 29 noiembrie, la Craiova, într-un meci în care „gazda” îşi va pune în joc centura de campion WBC Internaţional, ar putea fi ultimul adversar al românului în drumul său spre meciul pentru titlul mondial al categoriei pană. În cazul în care Viorel Simion va reuşi să-şi păstreze centura de campion internaţional, WBC l-ar putea desemna "challenger" obligatoriu pentru deţinătorul titlului mondial al categoriei pană, mexicanul Daniel Ponce de Leon, supranumit „Aztecul”, cel care domină acum categoria pană, adică 57 de kilograme. Sermona are 25 de ani şi a susţinut până acum 17 partide la profesionişti, câştigând 14 (8 prin KO) şi pierzând 3. Este poreclit „Distrugătorul” şi vine pentru prima oară în cariera să boxeze în Europa.

Viorel nu are nici o legătură de rudenie cu celebrii fraţi Dorel şi Marian Simion, singurul punct comun fiind boxul. Şi chiar dacă palmaresul celor doi este destul de greu de egalat sau depăşit, Viorel şi-a propus să dobândească o faimă mai mare decât a fraţilor Simion şi un cont în bancă ce i-ar permite să trăiască fără probleme până la adânci bătrâneţi. Altfel spus, şi-a propus să devină campion mondial!

După mai multe succese la juniori şi cadeţi, lui Viorel Simion i se prevestea o frumoasă carieră de pugilist amator, numai că aşteptările s-au concretizat doar printr-un bronz mondial (2005) şi o prezenţă în arena olimpică (Atena 2004) încheiată neaşteptat în sferturi, după două succese şi o înfrângere, la Jo Seok-Hwan din Coreea de Sud. La 24 de ani, în 2005, lui Viorel i-a încolţit în minte ideea trecerii la profesionism, însă pasul cel mare a avut loc abia în mai 2006. De atunci şi până acum, Simion a susţinut 15 meciuri şi le-a câştigat pe toate! Din păcate pentru el, chiar dacă uneori ar fi dorit să aibă adversari mai puternici, care să-l propulseze mai repede în ierarhia mondială, acest lucru nu s-a realizat, oponenţii săi fiindu-i mai mereu mult inferiori. În absenţa unui manager cu relaţii, de valoare, Simion a cutreierat ţara pentru meciuri în gale organizate la Rm. Vâlcea, Timişoara, Brăila, Severin, Constanţa, Neamţ, Ploieşti sau în sala Giuleşti din Bucureşti, singurele sale „ieşire” fiind la Valencia, unde a boxat cu Euclides Espitia pentru titlul WBC Mediterranean, şi Montreal. De fapt, gala de box de la Montreal a reprezentat un nou început pentru Viorel Simion pentru că a avut, pentru prima oară, un adversar cu firmă şi şi-a arătat adevărata valoare. În plus, să nu neglijăm aspectul financiar, bursele pugiliştilor din gala de la Montreal (unde a fost pus în joc inclusiv un titlu mondial) fiind mult superioare celor de la, să zicem, Brăila sau Severin...

În doi ani sper să ajung la regină”, spunea pugilistul, care boxează de fiecare dată pentru fetele sale, soţia şi cele două copile, Oana Alexandra şi Elena Andreea. „Vreau să ajung sus pentru fetele mele. Am început de ceva timp să ridic o casă în curtea părinţilor mei, dar am rămas cu ea la jumătate. Mă bat pentru faimă, dar şi pentru bani, să le fac casă fetelor mele”, spune Viorel, care nu-şi face griji indiferent de numele adversarului. „Vreau să ajung ca Lucian Bute. Să cuceresc un titlu mondial şi apoi să ţin de el, aşa, ca Lucian”, anunţă românul, care nu uită că, în urmă cu ceva ani, a fost coleg de cameră la lotul naţional de box cu... Lucian Bute. Între timp, unul a ajuns campion mondial şi boxează pe milioane de dolari, iar celălalt îşi caută încă drumul.

Mexicanul Daniel Ponce de Leon, pe care Simion speră sa îl întâlnească anul viitor cu centura mondială pe masă, a devenit campionul categoriei pe 15 septembrie 2012, după ce l-a învins pe compatriotul său Jhonny Gonzalez. În vârstă de 32 de ani, mexicanul s-a născut în Ciudad Chihuahua, dar acum stă în Huntington Park, California, cariera sa profesionistă însumând 48 de meciuri, încheiate cu 44 de victorii (36 KO) şi 4 înfrângeri.

Ponce de Leon este un amerindian tarahumara, crescut în munţii Sierra Madre. Este singurul dintre cei cinci fraţi ai familiei care a supravieţuit condiţiilor grele de viaţă în care trăieşte tribul său.

Boxul a reprezentat şansa sa şi, la 19 ani, era deja campion al Mexicului la amatori şi, un an mai târziu, şi-a reprezentat ţara la Olimpiada de la Sydney. În 2005 a devenit campion mondial al versiunii WBA, la categoria 55,3 kg, titlu pe care şi l-a apărat apoi cu succes de opt ori, fiind învins abia în vara lui 2008!

Pierderea titlului a însemnat şi luarea deciziei de a trece la altă versiune şi altă categorie, atacând astfel WBC şi categoria pană. După mai multe tentative de a ajunge în vârf, eşuate şi din cauza a doua înfrângeri grele, care l-au întors ’’din drum’’, cu Adrien Broner şi, mai ales, cu cubanezul Yuriorkis Gamboa, Ponce de Leon a ajuns să boxeze cu titlul pe masă pe 15 septembrie 2012, într-o gală desfăşurată la Las Vegas. Nu a ratat ocazia şi, după victoria prin KO tehnic cu Jhonny Gonzalez a devenit campion mondial WBC!

Pentru Viorel Simion, cel mai important succes al carierei de amator a fost bronzul cucerit la Mondialele din 2005. Atunci, pierzând în semifinale cu celebrul pugilist rus Alexei Tichtchenko, Simion a primit din oficiu bronzul (aşa cum se obişnuieşte la box), fără a mai disputa „finala mică”. Interesant însă e faptul că celălalt învins în semifinale a fost boxerul cubanez Yuriorkis Gamboa, pe atunci campion olimpic (Atena 2004), nimeni altul decât fostul campion mondial la profesionişti, „Ciclonul din Guantanamo” pe care Simion şi-l fixase iniţial drept ţintă! Ca şi românul, şi cubanezul a avut o existenţă zbuciumată, încununată de succes şi poleită cu mulţi bani. De aceeaşi vârstă cu Simion, Yuriorkis Gamboa Toledano a devenit un „trădător” în decembrie 2006 când, fiind în Venezuela cu lotul naţional al Cubei, s-a „pierdut” în mulţime împreună cu alţi doi colegi. A avut totul aranjat, aşa că în nici câteva luni era deja la Miami, în Florida, construindu-şi o carieră profesionistă de mare succes. Din păcate pentru el, în urmă cu câteva luni a fost deposedat de ambele titluri pe care le deţinea (WBC şi IBF) nu în ring, ci în culise. Gamboa ar fi trebuit să îşi apere titlul mondial WBC în primăvara acestui an, dar meciul nu a mai avut loc din cauza unor divergenţe dintre cubanez şi agenţia sa de impresariat, Top Rank. După o lungă dispută, cele două părţi au ales să se despartă. În iulie 2012 a apărut informaţia potrivit căreia Gamboa a semnat un contract cu societatea The Money Team Promotions, condusă de Floyd Mayweather şi 50 Cent, care ar fi trebuit să îi aranjeze deja un meci în noiembrie 2012. Numai că TMT Promotions încă nu funcţionează, iar cariera starului cubanez este din ce în ce mai mult în pericol.

16 paşi în drumul lui Viorel Simion spre centura mondială

1. Mai 2006, Brăila, victorie la puncte cu Nikolai Mihailov (4 reprize);

2. Iulie 2006, Timişoara, KO cu Akida Yazidu (KO3 din 4 reprize);

3. Noiembrie 2006, Rm Vâlcea, victorie la puncte cu Piotr Niesporek (6 reprize);

4. Decembrie 2006, Bucureşti (sala Giuleşti), victorie la puncte cu Karim Chakim (6 reprize);

5. Aprilie 2007, Severin, KO tehnic cu Alfio Antonio Ruiz (KO4 din 6 reprize);

6. Iulie 2007, Constanţa, victorie la puncte cu Fernando Guevara (6 reprize);

7. Septembrie 2007, Valencia, KO tehnic cu Euclides Espitia (KO4 din 6 reprize);

8. Aprilie 2008, Bucureşti (Sala Polivalentă), victorie la puncte cu Ruddy Encarnation (10 reprize) – a cucerit titlul WBC Mediterranean;

9. August 2008, Piatra Neamţ, victorie la puncte cu Abdu Tebazalwa (8 reprize);

10. Decembrie 2008, Ploieşti, KO tehnic cu Zsolt Nagy (KO8 din 10 reprize) – şi-a apărat titlul WBC Mediterranean;

11. Iunie 2009, Bucureşti (sala Giuleşti), victorie la puncte cu David Kiilu (12 reprize) - şi-a apărat titlul WBC Mediterranean;

12. Aprilie 2010, Bucureşti (sala Giuleşti), KO cu Victor Hugo Cardozo (KO6 din 10);

13. Martie 2011, Montreal, victorie la puncte cu Pedro Navarrete (8 reprize);

14. Iulie 2011, Bucureşti (sala Romexpo), KO cu Jun Talape (KO9 din 12 reprize);

15. Februarie 2012, Bucureşti (sala Giuleşti), victorie la puncte cu Edgar Riovalle (12 reprize) – a cucerit titlul WBC Internaţional;

16. Noiembrie 2012, Craiova, meci cu Ryan Sermona

Campion WBC: Daniel Ponce de Leon (Mexic);

Campion WBA: Chris John (Indonezia);

Campion IBF: Billy Dib (Australia);

Campion WBO: Orlando Salido (Mexic).

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor