UE deblochează aderarea Turciei
După trei ani de paralizie completă, Uniunea Europeană şi-a flexibilizat poziţia şi deschide uşa unui dialog fluent, fără veto-uri prealabile. Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate a UE, Catherine Ashton, a certificat această decizie în vizita sa de două zile la Ankara, unde şi-a subliniat 'angajamentul' faţă de reactivarea convorbirilor şi speranţa de a se da un nou 'imbold' procesului de aderare, notează joi ziarul La Verdad.
Gestul UE, care corespunde dispoziţiei exprimate de Ankara de a aborda reunificarea cipriotă, vine la câteva luni după ce guvernul turc a ameninţat că va întoarce spatele Bruxelles-ului şi se va uni cu axa Moscova-Beijing. Catherine Ashton a fost la Ankara pentru a discuta o lungă listă de chestiuni, între care şi dezgheţul negocierilor de aderare. Ea a refuzat să intre în detalii, dar la întâlnirea sa cu ministrul turc de externe, Ahmet Davutoglu, a domnit armonia şi cordialitatea. Cuvintele ei contrastează cu escaladarea dialectică a premierului turc, Recep Tayyip Erdogan, care în urmă cu câteva săptămâni a considerat 'impardonabile' amânările convorbirilor de aderare.
Conştient de creşterea leadershipului său regional, premierul turc a mers chiar mai departe: a fixat 2023 ca dată limită pentru aderarea ţării sale. Termenul are o încărcătură simbolică: peste zece ani se împlinesc o sută de ani de la întemeierea ţării ca Republică laică. Erdogan a precizat că, dacă vor fi respinşi, vor miza pe strângerea relaţiilor cu China şi Rusia. Deşi negocierile au început oficial, în 2005, Ankara a semnat în anii 70 un prim acord cu partenerii comunitari în care se prefigura o posibilă integrare în club. Dar UE a schimbat ritmul ca urmare a opoziţiei Franţei şi Germaniei. François Hollande a rupt însă cu politica predecesorului său, optând pentru o poziţie mai pragmatică. Se pare că Parisul are în vedere importantele oportunităţi economice pe care le oferă o ţară cu 75 de milioane de locuitori aflată în plin efort de modernizare.
În cazul Angelei Merkel, care mizează pe o relaţie privilegiată dar fără aderare, noua focalizare a convorbirilor este mult mai nuanţată. La sfârşitul lunii februarie în timpul vizitei sale la Ankara, cancelarul a recunoscut că are încă multe reţineri. 'Părerea mea este cunoscută, sunt sceptică privind posibilitatea unei apartenenţe complete', a spus ea. În pofida îndoielilor Germaniei, vizita lui Ashton a coroborat deschiderea unei noi etape a negocierilor. Până acum contactele fuseseră blocate în urma veto-ului majorităţii celor 35 de capitole în care sunt împărţite negocierile.
Cu noua perspectivă adoptată de UE, ambele părţi şi-ar putea orienta eforturile spre domenii mai puţin spinoase precum politica regională, unul din capitolele ce va fi analizat în următoarele luni. O mai mare flexibilitate comunitară va contribui la întărirea încrederii în guvernul lui Erdogan. Noul climat între Bruxelles şi Ankara a fost încurajat şi de incipientul proces de pace cu kurzii, o chestiune pe care UE o consideră indispensabilă. Un alt factor determinant este chestiunea reunificării Ciprului, divizat după invazia turcă din 1974. În ultimele luni, tensiunea cu insula a crescut după descoperirea unor zăcăminte de gaz, dar Turcia pare decisă să dea o nouă oportunitate negocierilor. Potrivit preşedintelui turc, Abdullah Gul, criza cu care se confruntă Nicosia este 'un important prilej' de a pune capăt divizării.
