Trei diplomaţi europeni de vârf iau măsuri pentru a reimpune sancţiunile ONU asupra Iranului

Miniştrii de Externe ai Regatului Unit, Franţei şi Germaniei au declarat că având în vedere riscurile tot mai mari pentru pace generate de programul nuclear al Teheranului, nu au avut de ales decât să acţioneze cu privire la ambiţiile nucleare ale Iranului.

David Lammy este secretarul de stat britanic pentru afaceri externe, Commonwealth şi dezvoltare. Johann Wadephul este ministrul federal de Externe al Germaniei. Jean-Noel Barrot este ministrul pentru Europa şi afaceri externe al Franţei.

Aceştia afirmă că încrederea în asigurările oferite de Iran a ajuns la un minim istoric, tensiunile regionale sunt în creştere, iar rezoluţia-cheie a Consiliului de Securitate al ONU urmează să expire în câteva săptămâni.

De aceea, săptămâna aceasta, în calitate de miniştri de Externe ai Regatului Unit, Franţei şi Germaniei, cei trei au declanşat aşa-numita procedură de „snapback” - mecanism de reactivare automată a sancţiunilor - pentru a menţine programul nuclear periculos al Iranului pe agenda Consiliului de Securitate al ONU.

Acţiunea diplomaţilor europeni urmează după două decenii de diplomaţie internaţională, începând cu dezvăluirile publice din 2003 despre programul iranian de arme nucleare.

În 2015, după mai multe rezoluţii ale Consiliului de Securitate al ONU, a fost convenit Planul Comun şi Cuprinzător de Acţiune (JCPOA).

JCPOA, aprobat prin Rezoluţia 2231 a Consiliului de Securitate al ONU, a fost semnat de Iran. El limita îmbogăţirea uraniului de către Iran şi introducea mecanisme de monitorizare ONU pentru a întări încrederea că programul nuclear al Iranului era exclusiv paşnic.

În schimbul angajamentului de a respecta JCPOA, Iranul a beneficiat de ridicarea sancţiunilor.

În cazul în care Iranul nu şi-ar respecta angajamentele, Rezoluţia 2231 a Consiliului de Securitate includea un mecanism care permitea oricărui stat participant la JCPOA să declanşeze un proces care duce la reintroducerea rezoluţiilor şi sancţiunilor: mecanismul „snapback”.

Această înţelegere a oferit lumii speranţă, dar în deceniul care a urmat, Iranul a subminat în repetate rânduri acordul.

Din 2019, Iranul a încălcat aproape toate angajamentele din JCPOA. Stocul său de uraniu îmbogăţit este acum de 45 de ori peste limita prevăzută de JCPOA.

Prin nerespectare flagrantă, Iranul a început şi îmbogăţirea – şi acumularea – uraniului până la 60%. Nicio altă ţară fără arme nucleare nu produce un astfel de material.

Iranul a redus, de asemenea, monitorizarea de către Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA), organismul nuclear al ONU, contrar angajamentelor asumate prin JCPOA şi obligaţiilor sale legale în cadrul Tratatului de Neproliferare Nucleară.

Ca urmare, din 2022, AIEA nu a mai putut asigura comunitatea internaţională că programul nuclear al Iranului este exclusiv paşnic.

Acum, când riscurile pentru pacea şi securitatea internaţională generate de programul nuclear iranian sunt mai mari ca niciodată, diplomaţii celor trei ţări europene consideră că nu au de ales decât să iniţieze procesul de snapback.

De-a lungul ultimului deceniu s-au depus toate eforturile pentru a rezolva problema pe cale diplomatică, inclusiv prin multe luni de negocieri în 2021-2022 – oferind de două ori Iranului un acord generos, pe care acesta l-a refuzat.

Şi de mulţi ani le-au transmis clar autorităţilor iraniene că nu se poate permite ca Rezoluţia 2231 a Consiliului de Securitate să expire fără un acord cuprinzător – oficialii E3 întâlnindu-se doar anul acesta de cinci ori cu vice-miniştrii iranieni de Externe.

Potrivit lui David Lammy, s-a discutat în mod regulat cu ministrul iranian de Externe Araghchi, inclusiv la Geneva, în iunie, în timpul conflictului de 12 zile dintre Israel şi Iran. În iulie, s-a vorbit cu ministrul Araghchi, oferind Iranului o prelungire a termenului snapback.

Condiţiile pe care le-au propus cei trei pentru prelungire au fost corecte şi realiste: reluarea negocierilor pentru un acord cuprinzător; conformarea cu cerinţele AIEA, inclusiv inspecţia tuturor instalaţiilor şi materialelor nucleare, aşa cum impun obligaţiile legale ale Iranului; măsuri pentru a reduce stocul de uraniu îmbogăţit la nivel înalt.

Din păcate, Iranul nu a respectat aceste condiţii, iar paşii minimi pe care i-a făcut au fost departe de cerinţele noastre. Aceasta a dus în punctul acţiunii întreprinse săptămână aceasta.

După declanşarea procesului snapback, există acum 30 de zile pentru a găsi o soluţie diplomatică privind problema nucleară iraniană înainte ca snapback să intre în vigoare, iar cele şase rezoluţii ale CS ONU anterior ridicate să reintre în forţă. Există în continuare o cale diplomatică clară, dacă Iranul alege să o urmeze.

Dar, pentru moment, acţiunea celor trei ţări transmite un mesaj clar, acela că vor colabora pentru a apăra arhitectura internaţională de neproliferare şi pentru a acţiona împotriva ameninţărilor la adresa securităţii internaţionale.

Responsabilitatea revine acum Iranului de a se abţine de la noi escaladări, de a se angaja serios şi de a alege calea diplomaţiei constructive.