Tratat de "securitate". După ce a izolat Bielorusia de Occident, Lukaşenko o aduce şi mai mult pe orbita Moscovei

Dictatorul bielorus Alexandr Lukaşenko a efectuat o vizită de stat de trei zile la Moscova, care s-a încheiat la 15 martie - prima sa vizită oficială în străinătate după aşa-numita sa „realegere” din ianuarie, relatează Kyiv Independent. De asemenea, vizita a avut loc înainte ca autocratul bielorus să fie învestit oficial în funcţia de şef de stat al ţării.

În urma discuţiilor, Lukaşenko şi preşedintele rus Vladimir Putin au promulgat Tratatul privind statutul Uniunii, pe care părţile l-au denumit „garanţii de securitate”. Semnat la 6 decembrie 2024 şi ratificat la sfârşitul lunii februarie, tratatul extinde prezenţa militară a Rusiei în Bielorusia în schimbul deschiderii de către Kremlin a „umbrelei sale nucleare” asupra Bielorusiei.

Tratatul este perceput pe scară largă ca o cedare a suveranităţii Bielorusiei asupra politicii sale de apărare şi externe. De când s-a folosit de sprijinul Moscovei pentru a înăbuşi protestele în masă declanşate de fraudarea alegerilor din 2020, Lukaşenko a fost în mare parte izolat de Occident şi s-a bazat din ce în ce mai mult pe Moscova pentru a-l menţine la putere şi pentru a sprijini economia sancţionată a Bielorusiei.

Acum, profund dependentă de Rusia, Bielorusia oferă sprijin logistic şi militar pentru războiul Moscovei împotriva Ucrainei. Cel puţin 287 de întreprinderi bieloruse alimentează maşinăria de război rusă, potrivit liderului democratic bielorus în exil Svetlana Tihanovskaia.

Adresându-se Consiliului Federaţiei Ruse, Lukaşenko a declarat că a avut loc o erodare a suveranităţii Bielorusiei, adăugând că Bielorusia nu va fuziona oficial cu Rusia în viitorul apropiat.

„Dacă am da buzna prin această uşă deschisă, am ruina tot ceea ce am făcut. Este necesar să mergem cu calm, pas cu pas”, a spus Lukaşenko.

În urma discursului său, Moscova a aprobat un acord de amânare a rambursării de către Bielorusia a unor datorii în valoare de aproape 800 de milioane USD. Datoriile totale ale Bielorusiei faţă de Rusia se ridică la 8 miliarde USD.

Jurnalistul şi analistul politic al RFE/RL Yury Drakahrust a descris Bielorusia extrem de controlată - dar oficial încă independentă - drept un exemplu al modelului dorit de Kremlin pentru relaţiile cu ţările post-sovietice - inclusiv Ucraina.

Dictatorii ruşi şi bieloruşi au semnat, de asemenea, un acord care oferă cetăţenilor ruşi şi bieloruşi cu reşedinţa permanentă pe teritoriul celuilalt dreptul de a vota în alegerile locale, adâncind şi mai mult procesele de integrare dintre cele două state.

Un alt acord semnat în timpul vizitei lui Lukaşenko a fost dedicat protecţiei reciproce a cetăţenilor „persecutaţi pe nedrept de state străine sau de organisme internaţionale de justiţie”. Documentul conţine o promisiune „de a combate împreună tendinţa negativă de politizare a cooperării juridice internaţionale în materie penală”.

Curtea Penală Internaţională (CPI) a emis mandate de arestare pe numele lui Putin şi al ombudsmanului rus pentru drepturile omului, Maria Lviva-Belova, în martie 2023, pentru implicarea lor în deportarea forţată a copiilor ucraineni din teritoriile ocupate de Rusia în Ucraina. Ameninţarea unui mandat al CPI planează, de asemenea, asupra lui Lukaşenko, după ce Lituania a sesizat Curtea în septembrie 2024 cu un caz împotriva sa. Grupuri de apărare a drepturilor omului, precum Reporteri fără frontiere şi Platforma internaţională de responsabilizare pentru Bielorusia, au prezentat, de asemenea, dovezi privind presupusele crime ale regimului.

La fel ca Rusia, Bielorusia a abuzat de mecanismul de notificare roşie al Interpol, folosindu-l pentru a vâna adversarii politici ai regimului în străinătate.

Retragerea finanţării RFE/RL de către Trump - o nouă lovitură pentru presa bielorusă din exil

Şaptezeci de ani de emisiuni susţinute de SUA care promovează democraţia în întreaga lume ar putea lua sfârşit după ce preşedintele american Donald Trump a semnat, la 14 martie, un ordin executiv prin care elimină şapte agenţii federale, inclusiv Agenţia SUA pentru media globale (USAGM), care supraveghează RFE/RL şi Vocea Americii (VoA).

Pentru mass-media din Bielorusia în exil, ordinul reprezintă o nouă lovitură majoră pentru presa independentă, care a fost scoasă în afara legii în Bielorusia şi forţată să plece în exil. O reducere anterioară a finanţării USAID în ianuarie a afectat aproximativ două treimi din posturile de presă din Bielorusia, aproximativ 20 % dintre acestea fiind în pragul închiderii, potrivit Asociaţiei independente a jurnaliştilor din Bielorusia (BAJ).

Ordinul executiv al lui Trump a pus 1.300 de angajaţi ai VoA în concediu administrativ şi a pus capăt subvenţiei pentru RFE/RL autorizată de Congresul SUA. Ca răspuns, la 19 martie, RFE/RL a intentat un proces împotriva USAGM şi a funcţionarilor săi pentru a bloca oprirea finanţării. Până în prezent, serviciul bielorus al RFE/RL continuă să funcţioneze, deşi unii liber-profesionişti au fost concediaţi.

Preşedintele şi directorul general al RFE/RL, Stephen Capus, a declarat că anularea finanţării organizaţiei „ar fi un cadou masiv pentru inamicii Americii”. Între timp, propagandiştii din Rusia au sărbătorit decizia.

RFE/RL şi-a lansat acoperirea în limba bielorusă în 1954. Spre deosebire de Ucraina sau Rusia, serviciul bielorus al RFE/RL nu a fost niciodată autorizat să deschidă un birou oficial în Bielorusia şi nu i s-au acordat niciodată drepturi de difuzare FM. În decembrie 2021, regimul dictatorului bielorus Alexander Lukaşenko a considerat oficial serviciul bielorus drept o „organizaţie extremistă”.

Jurnalismul independent promovat la serviciul bielorus al RFE/RL a dat startul dezvoltării industriei media din Bielorusia - primul corespondent al serviciului pe teritoriul Bielorusiei sovietice de atunci, Ales Lipai, a fondat ulterior prima agenţie de ştiri bielorusă independentă, Belapan.

Pe lângă faptul că se numără printre puţinele mijloace de informare în masă în limba bielorusă, Radio Liberty este ultimul canal care păstrează normele ortografice şi gramaticale presovietice, care au fost modificate ulterior pentru a face ca limba bielorusă scrisă să fie mai apropiată de limba rusă. Închiderea Radio Liberty din Bielorusia ar elimina această normă din uzul public.

Liderul opoziţiei din Bielorusia, Svetlana Tihanovskaia, a declarat că pierderea RFE/RL şi VoA ar fi o „greşeală gravă”, numindu-le „simboluri ale lumii libere”.

Foştii jurnalişti ai RFE/RL, Ihar Karnei şi Ihar Losik, rămân în spatele gratiilor în Bielorusia, ispăşind pedepse de peste trei şi, respectiv, 15 ani. Un alt corespondent bielorus, Andrei Kuznecik, a fost eliberat recent în cadrul unei eliberări de prizonieri negociată cu SUA. Propaganda bielorusă a difuzat interviuri cu prizonierii în încercarea de a submina relatările Radio Liberty despre protestele antiguvernamentale din 2020 din Bielorusia.

De la strangularea protestelor populare împotriva fraudării alegerilor prezidenţiale din 2020, regimul Lukaşenko a făcut raiduri şi a închis instituţii independente, a blocat site-uri web şi a încarcerat 41 de jurnalişti şi lucrători media. Treizeci şi trei de lucrători media au fost etichetaţi drept extremişti, iar 12 au fost declaraţi „terorişti”. Donarea sau publicitatea pentru unul dintre cele 38 de media interzise se pedepseşte cu până la cinci ani de închisoare.

Aproximativ 400 de lucrători din mass-media au fugit din Bielorusia, bazându-se pe subvenţii din străinătate pentru a-şi menţine redacţiile funcţionale în exil.

Şeful politicii externe a UE, Kaja Kallas, a declarat că miniştrii de externe ai UE au discutat despre funcţionarea RFE/RL în cadrul unei reuniuni care a avut loc la Bruxelles pe 17 martie. Blocul comunitar nu poate finanţa automat Radio Europa Liberă, a spus ea, adăugând că UE va analiza opţiunile potenţiale.

Zece ţări europene au sprijinit propunerea de finanţare a RFE/RL, a anunţat ministrul ceh pentru afaceri europene, Martin Dvorak, la 18 martie. Ministrul ceh de externe, Jan Lipavský, nu a exclus posibilitatea ca Uniunea Europeană să cumpere Radio Europa Liberă de la Statele Unite.

Letonia restricţionează circulaţia la singurul punct de frontieră rămas cu Bielorusia

Guvernul leton, încercând să prevină afluxul de migranţi ilegali din Bielorusia în ţară, a limitat, la 19 martie, circulaţia vehiculelor motorizate prin singurul punct de trecere a frontierei rămas în ţară cu Bielorusia.

Măsuri similare se extind la cele două puncte de control de la graniţa letono-rusă.

Bielorusia a orchestrat o criză artificială a migraţiei în 2021 prin canalizarea fluxurilor de aproape 8.000 de migranţi ilegali din Orientul Mijlociu, Africa şi Asia către frontierele Bielorusiei cu UE. Criza a fost reaprinsă cu sprijinul Kremlinului în 2022, determinând Polonia şi statele baltice să o declare „atac hibrid” menit să destabilizeze regiunea.

Decizia Letoniei interzice pietonilor şi bicicletelor să treacă frontiera la Patarnieki-Hryharouschyna, ultimul punct de frontieră operaţional dintre Letonia şi Bielorusia, timp de şase luni. Potrivit şefului Gărzii de Frontieră, Guntis Puyats, posibilitatea unei închideri complete nu este exclusă dacă fluxul de migraţie ilegală devine din nou critic.

Poliţia de frontieră letonă a solicitat guvernului să aprobe închiderea parţială la 17 martie, în urma unei opriri de nouă ore a operaţiunilor la punctul de control din cauza ameninţării migraţiei ilegale.

Potrivit lui Puyats, poliţiştii de frontieră au decis să blocheze toate mişcările de trafic la frontieră după ce au observat aproximativ 30 de migranţi, predominant bărbaţi cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani, fără vize sau permise de şedere, care încercau să treacă frontiera.

„Înţelegem că aceasta este o instrumentalizare a migraţiei”, a declarat şeful poliţiei de frontieră în cadrul unei emisiuni difuzate de televiziunea letonă TV3.

Comitetul Frontierei de Stat din Bielorusia a declarat că blocarea temporară a traficului a fost cauzată de „un grup de africani care călătoresc spre Uniunea Europeană cu documente valabile”, fără a preciza dacă străinii aveau într-adevăr vize de intrare în UE.

Garda de Frontieră de Stat din Letonia a oprit 254 de tentative de trecere ilegală a frontierei de pe teritoriul Bielorusiaului de la începutul anului 2025. În 2024, conform datelor poliţiei de frontieră agregate de agenţia de presă independentă Pozirk, au existat aproximativ 30.000 de tentative de trecere a frontierei - cu 14 % mai puţine decât în 2023 - 85 % dintre încercări având loc la frontiera polono-bielorusă. De la debutul crizei migraţiei artificiale, Lituania, Letonia şi Polonia au construit bariere fizice de-a lungul frontierelor lor terestre cu Bielorusia şi au închis mai multe puncte de trecere a frontierei.

Guvernul leton îşi descurajează în mod activ cetăţenii să călătorească în Bielorusia. Două propuneri au fost înaintate parlamentului în februarie pentru a interzice companiilor de turism să organizeze călătorii în Rusia şi Bielorusia şi pentru a interzice transportul de pasageri cu fiecare dintre cele două ţări.

Bielorusia, un aliat-cheie al Rusiei, a intensificat persecuţia cetăţenilor străini de la începutul invaziei ruse la scara largă din Ucraina, potrivit Centrului pentru Drepturile Omului din Viasna. Cel puţin 19 străini au fost judecaţi şi condamnaţi în Bielorusia pentru „activităţi sub acoperire” - un act vag definit de „cooperare” cu o gamă largă de entităţi străine sau internaţionale.

Cetăţenii străini închişi sunt adesea folosiţi ca monedă de schimb de către regimul dictatorului bielorus Alexander Lukaşenko. În august 2024, Bielorusia a eliberat un cetăţean german, Rico Krieger, care fusese supus unui proces rapid şi condamnat la pedeapsa capitală pe baza unor acuzaţii care includeau „activităţi sub acoperire”. Lukaşenko l-a „graţiat” pe Krieger şi l-a eliberat ca parte a unui schimb istoric de prizonieri Est-Vest în august 2024, ajutând Moscova să îl aducă acasă pe criminalul rus Vadim Krasikov din închisoarea din Germania.

În 2022, Natallia Hersche, cu dublă cetăţenie elveţiano-bielorusă, a fost eliberată după un an şi jumătate petrecut într-o închisoare din Bielorusia, în urma „eforturilor intense” ale Departamentului federal pentru afaceri externe al Elveţiei. Ziarul elveţian Der Bund a legat numirea unui ambasador elveţian în Bielorusia în februarie 2022 de eliberarea lui Hersche.

Bielorusia deţine în continuare aproximativ 1.200 de deţinuţi politic, dintre care cel puţin 36 sunt străini, sub o serie de acuzaţii motivate politic.

Polonia şi ţările baltice se vor retrage din tratatul privind minele antipersonal

Miniştrii apărării din Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia, statele membre ale UE care se învecinează cu Bielorusia şi Rusia, au recomandat în unanimitate ca ţările lor să se retragă din Convenţia de la Ottawa care interzice utilizarea minelor antipersonal.

Miniştrii au motivat că agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei şi ameninţările sale continue la adresa comunităţii euro-atlantice au schimbat fundamental situaţia de securitate din regiune de la ratificarea Convenţiei de la Ottawa.

„Prin această decizie, transmitem un mesaj clar: ţările noastre sunt pregătite şi pot utiliza toate măsurile necesare pentru a ne apăra teritoriul şi libertatea”, se arată într-o declaraţie publicată de Ministerul polonez al Apărării Naţionale.

În ciuda retragerii din convenţie, ţările afirmă că îşi vor respecta angajamentele faţă de dreptul internaţional umanitar, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia civililor în timpul conflictelor armate.

Decizia trebuie încă aprobată de parlamentele ţărilor.

În timp ce toate statele membre ale UE au ratificat tratatul, Rusia şi Statele Unite nu au făcut-o. Rusia nu a semnat nici convenţia de interzicere a muniţiilor cu dispersie, o armă utilizată pe scară largă în războiul Rusia-Ucraina. Lituania a votat pentru retragerea din convenţia de interzicere a utilizării muniţiilor cu dispersie la începutul lunii martie.

Decizia de a se retrage din tratatul de interzicere a minelor antipersonal semnalează o schimbare în politicile de apărare ale statelor NATO din prima linie în urma agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei. În ultimii ani, atât Kremlinul, cât şi dictatorul bielorus Alexandr Lukaşenko şi oficialii săi militari au folosit în mod repetat o retorică ostilă în raport cu statele membre NATO.