Toamna se numără veştile bune la „Nottara”

Miercuri, 11 septembrie 2013, Teatrul Nottara a găzduit o inedită conferinţa de presă, pentru a prefaţa deschiderea stagiunii 2013-2014 şi Festivalului Internaţional de Teatru "Festin pe Bulevard."

Inedită deoarece gazda conferinţei, Marinela Ţepuş, critic de teatru şi director al Teatrului Nottara, şi-a întâmpinat oaspeţii într-o atmosferă destinsă, oferindu-le invitaţilor şi ocazia de a "trage cu ochiul" în culisele teatrului, înainte de deschiderea oficială a noii stagiunii. Pe scena din sala "George Constantin" a teatrului Notarra, s-a jucat în premieră absolută un mic fragment din piesa Matrimoniale, una dintre premierele noului sezon.

Până la "Matrimoniale" însă, Marinela Ţepuş şi regizoarele Alice Barb şi Diana Lupescu au vorbit despre noutăţile pe care Notarra le aduce iubitorilor de teatru în toamna acestui an.

Noua stagiune se va deschide pe data de 21 septembrie, cu spectacolele "Un pic prea intim" la sala „Horia Lovinescu” şi "Comedie de modă veche" la sala „George Constantin” iar noutăţile repertoriului vor fi trei premiere: "Matrimoniale" de Lia Bugnar, în regia Dianei Lupescu; "Mobilă şi durere" de Teodor Mazilu, în regia lui Alice Barb şi "Un pic prea intim” de Raijiv Joseph, în regia lui Cristi Juncu.

Toamna aceasta va fi o toamnă specială pentru iubitorii de teatru, ne-a anunţat directoarea Ţepuş. Marea surpriză pe care Nottara o pregăteşte naţiunii este Festivalul de teatru "Festin pe Bulevard", care se va desfăşura în perioada 12-19 octombrie 2013.

Teatrul iese pe stradă să se întâlnească cu publicul iar teatrul va fi educativ, teatrul va transmite mesaje şi valori, a declarat în exclusivitate pentru Epoch Times, Marinela Ţepuş. "Teatrul care nu educă nu este teatru", a explicat ea. Străzile Bucureştiului vor fi echivalentul Agorei ateniene, unde grecii veneau să îl asculte pe Sofocle iar piesele de teatru îşi propuneau să îi eleveze moral şi spiritual pe spectatori.

Adevăratul public de teatru sancţionează kitch-ul şi nu mai reacţionează bine la ieftin şi la gag, a mai declarat directoarea teatrului. Adevăratul public de teatru se îmbracă frumos când vine seara la spectacol şi caută mesajul valoros. Sub avalanşa de evenimente şi ştiri care sufocă societatea contemporană, teatrul nu are decât o singură soluţie dacă vrea să ajungă la sufletul spectatorului român: să dea calitate şi mesaje valoroase, nediluate, pentru a educa.

„Festin pe Bulevard” şi noutăţile pentru publicul Bucureştean

Tema festivalului organizat de Notarra este criza care este peste tot. Criza care afectează economicul, afectează socialul şi afectează sufletul uman.

Teatrul Notarra îşi propune să vorbească despre criză în felul său, prezentând un mesaj valoros şi regaluri actoriceşti.

Astăzi, norocoşii ce au participat la conferinţa de presă au putut asista la un scurt fragment din piesa "Matrimoniale", piesă scrisă special pentru festivalul "Festin pe Bulevard."

Textul piesei este scris de Lia Bugnar iar regia îi aparţine Dianei Lupescu. Cu jocul actoricesc ne-au încântat Ada Navrot (Eva), Crenguţa Hariton (Mia), Mihai Marinescu (Zaharia) şi Lucian Ghimisi (Tibi).

O piesă care, "dacă nu eşti o legumă resemnată, fără reacţie", îţi va aduce "adrenalină", afirmă regizoarea Lupescu, adrenalină care te va obliga să gândeşti.

Textul piesei tratează CRIZA, CRIZA cu majuscule, criza sufletului uman deformat de valorile societăţii în care trăim: banul, interesul material, puterea, minciuna, nevoia de a domina etc.

Pentru a vorbi despre dramele sufletului uman, Lia Bugnar îşi alege patru personaje, fiecare cu povestea lui. Iar personajele care apar în piesă sunt în "criză, criză sufletească, criză de bani, criză de identitate, criză existenţială. Personajele sunt puternice, acţionează şi reacţionează, sunt mai vii ca oricând. CRIZA îi determină pe aceşti oameni să ajungă la adevăr, adevăr de cele mai multe ori neplăcut, ascuns adânc în suferinţă şi uitare, adevăr care doare, doare", explică Diana Lupescu.

Intriga piesei se ţese în jurul Evei, o femeie foarte bogată care doreşte să se căsătorească. Pentru aceasta apelează la un site de matrimoniale. Alege doi bărbaţi cu care să se întâlnească. Tibi şi Zaharia sunt invitaţi, în acelaşi timp, la întâlnire, pentru a li se da un test. Fiecare dintre ei are moduri complet diferite de a o cuceri. Tibi este ofensiv, Zaharia pasiv şi sensibil. Lucrurile se complică şi adevărul este dezvăluit atunci când apare, neinvitată, o femeie, Mira. Conştientă, încă de la început, că pretendenţii sunt interesaţi, în principal, de banii ei, Eva va fi uimită să afle că, ceea ce îi face să lupte, sunt motive mai degrabă personale, situaţii grave din prezent şi din trecut.

Cei care îşi doresc să afle... ce a aflat Eva şi care sunt dramele peţitorilor ei sunt invitaţi la Festivalul „Festin pe Bulevard”.

În finalul piesei, pentru a întregi atmosfera apocaliptic de actuală a lumii surprinse de Mazilu, câinele Adolf le transmite oamenilor un mesaj: "floarea trebuie să rămână floare, câinele să rămână câine şi omul să rămână om."

Festivalul va oferi multe alte regaluri actoriceşti şi, cum teatrul este o artă sincretică, directoarea Teatrului Nottara ne promite şi lansări de carte, colocvii, spectacole-lectură cu acces liber.

Timp de opt zile, teatrul va îmbrăca "haine de festin", cu scopul de a revitaliza comedia bulevardieră. Toţi cei care îşi doresc să îşi îmbrace şi spiritul în haine de sărbătoare sunt invitaţi la festinul teatral de pe bulevard.

Festivalul va avea două secţiuni. Prima dintre ele, Bulevardul Comediei, va avea loc la Sala Horia Lovinescu şi va prezenta spectacolele Leonida Gem Session, adaptare după I.L.Caragiale, spectacol al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, şi Familia Tot de Örkeny István, produs de Centrul Cultural UNESCO Nicolae Bălcescu. De asemenea, în cadrul acestei secţiuni vor fi prezentate şi spectacole premiate ale teatrului gazdă, dar şi o conferinţă dedicată teatrului de bulevard.

Cea de-a doua secţiune, Criză Teribilă, Monşer!, va avea loc la Sala Studio George Constantin şi va avea drept temă centrală criza, fie ea economică, socială, politică, identitară sau sexuală. În cadrul secţiunii, vor intra în competiţie spectacolele: Povestea zăpezii negre de Jean-Yves Picq – Cie Scene en Vie, Grenoble (Franţa); Woyzeck de Georg Buchner – Pygmalion Theater, Viena (Austria); Băutorul de rouă de Şanja Domazet – Teatru Naţional Sterija din Vârşeţ (Serbia); Liselotte şi luna mai de Pozsgai Zsolt – Teatrul Dramatic şi de Păpuşi din Vraţa (Bulgaria); Candid de Voltaire – Teatrul Ţăndărică, Bucureşti (România).

Teatrul este încă actual. Foarte actual

Un alt moment deosebit al conferinţei l-a constituit discursul lui Alice Barb, regizoarea piesei "Mobilă şi Durere" de Teodor Mazilu, o altă premieră a acestei stagiuni.

Este o piesă actuală, dramatic de actuală în contextul pe care îl trăim, a descris Alice Barb piesa pe care a avut bucuria de a o regiza: "Textul este aproape apocaliptic în lumina a ceea ce se întâmplă azi. În lumea lipsită de morală descrisă de Mazilu, o lume în care lucrurile sunt întoarse pe dos, oamenii, fiind răi, devin câini şi câinii fiind buni devin oameni". În finalul piesei, pentru a întregi atmosfera apocaliptic de actuală a lumii surprinse de Mazilu, câinele Adolf le transmite oamenilor un mesaj: "floarea trebuie să rămână floare, câinele să rămână câine şi omul să rămână om."

"Mobilă şi durere" abordează un subiect actual, al îmbogăţiţilor peste noapte, lipsiţi de aspiraţii; ei se refugiază în dorinţe meschine, gânduri de răzbunare şi achiziţionează lucruri minore şi lipsite de utilitate.

Într-o societate în care banii şi aparenţele primează, rivalităţile se găsesc la tot pasul. Sile şi Paul, amândoi proprietari de fabrici de mobilă, se detestă astăzi, deşi au fost odată prieteni. Lizica se angajează într-o căsnicie numai pentru a se răzbuna, şefii sunt trădaţi de subalterni, iar petrecerile se ţin numai pentru a impresiona. Cam ca acum.

În prefaţa la volumul "Mobilă şi durere" Teodor Mazilu îşi descria piesa la modul următor:

„Cred că titlul piesei are valoarea unui diagnostic; el s-ar putea traduce într-un limbaj mai ştiinţific şi mai medical cu «suferinţele bunăstării». Căci bunăstarea excesivă şi, mai ales cea obţinută fără muncă, degradează, traumatizează, urâţeşte, poceşte individul, îl împiedică să desluşească farmecul real al vieţii şi-l obligă să chiţcăie şobolăneşte în faţa a tot felul de fleacuri colorate. Sunt de acord cu regele Lear care susţine că omul nu e numai suma unor necesităţi legitime, omul n-are nevoie numai de o casă unde să nu sufle crivăţul, ci şi frumoasă; femeia n-are nevoie numai de o rochie care să-i acopere trupul, ci şi de o bijuterie de argint care s-o înnobileze. Dacă regele Lear are perfectă dreptate, are însă dreptate şi poporul când susţine că «ce e prea mult strică»… De boala acaparării fără noimă suferă personajele din comedia mea Mobilă şi durere.

Deşi nu sunt mistic, în fiecare dimineaţă când mă trezesc, îmi spun:

– Mulţumescu-ţi, Doamne, că m-ai ajutat să-mi văd lungul nasului.”

Le mulţumim şi noi celor de la Notarra pentru noul sezon pe care îl pregătesc!