Tanczos Barna, acuzat că valorifică emoţia creată de uciderea fetei pe Jepii Mici pentru a promova vânătoarea de trofee
Tragedia tinerei de 19 ani ucise de urs în Bucegi este folosită ca pretext de majoritatea parlamentară pentru a promova un proiect de lege toxic (plx 719/2023), care nu va ajuta, de fapt, la prevenirea atacurilor urşilor, ci este o dedicaţie pentru cei ce fac bani din vânătoarea pentru trofee, susţine Codruţ Feher, reprezentant al Asociaţiei Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor.
Proiectul care va intra pe repede înainte în „dezbatere parlamentară” a fost pus pe ordinea de zi a şedinţei de luni a Camerei Deputaţilor şi urmează să treacă în regim de urgenţă prin şedinţa comisiilor pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi a comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului.
Actul normativ speculează însă emoţia creată de dramă pentru a vinde la licitaţie 852 de trofee de urs brun (specie strict protejată), aparţinând oricăror exemplare de urs, cu excepţia exemplarelor periculoase de tipul celui care a atacat în Bucegi, opinează Codruţ Feher.
Activistul mai arată că iniţiativa legislativă este practic o încercare de a evita avizul negativ al Academiei Române, care se opune vânătorii comerciale şi care a respins anterior un proiect similar al fostului ministru UDMR al Mediului, Tanczos Barna.
Feher mai acuză că statul român, care acum vrea să dea liber la vânătoarea de trofee, nu a luat nicio măsură preventivă autentică, aptă să împiedice sau să diminueze conflictele om-urs, adică nicio măsură alternativă la măsura uciderii sau relocării urşilor.
„Practic, statul român (prin Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - MMAP) s-a comportat exact ca un vânător care momeşte/‘nădeşte’ urşii în localităţi, stâne, culturi etc., pentru a-i împuşca.
În acest sens, până în anul 2021, statul român, prin MMAP, nu a încercat să acceseze fonduri europene pentru implementarea niciuneia din măsurile veritabile de prevenire a conflictelor om-urs validate la nivelul statelor UE şi finanţate din fonduri europene, precum: instalarea de garduri electrice de protecţie împotriva urşilor, creşterea şi pregătirea de câini specializaţi, folosirea de repelenţi acustici şi vizuali, managementul specific al deşeurilor, acordarea de compensaţii sau chiar stimulente fermierilor, construirea de stâne/refugii sigure pentru ciobani, adaptarea practicilor de păşunat, supravegherea video a stânelor, programe de informare şi educare cu privire la gestionarea conflictelor (vezi aici).
De-abia în anul 2021 au fost accesate fonduri europene în valoare de 11 milioane de euro pentru efectuarea unui studiu genetic, achiziţionarea şi montarea de garduri electrice, amenajarea unui sanctuar şi o campanie de informare şi conştientizare. Însă, în expunerea de motive a plx nu se face nicio referire la stadiul de implementare a acestor măsuri alternative la derogări şi nici la eventualele efecte chiar şi parţiale ale implementării lor,” arată Codruţ Feher.
Activistul mai acuză că plx 719/2023 este, în esenţă, „o tentativă lamentabilă de reşapare, prin legiferare în Parlament,” a ultimului proiect de ordin semnat de Tanczos în calitate de ministru al Mediului, care prevedea vânarea comercială a unui număr de 426 de urşi într-un an. Proiectul a eşuat pentru că Academia Română a refuzat să îl avizeze, desfiinţând aşa-zisul „studiu” pe care se fundamenta proiectul respectiv.
Studiul pe care se fundamentează actul normativ este semnat doar de soţia preşedintelui Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (ceea ce garantează un evident conflict de interese) şi e plin de „aberaţii şi contradicţii”, susţine ONG-istul.
Astfel, aşa-zisul „studiu” „umflă numărul de urşi, luând 'datele dubioase' ale unor aşa-zise estimări realizate de gestionari/vânători pe 10% din fondurile cinegetice şi multiplicându-le prin aplicarea frauduloasă a unui indice de creştere (1,1136) prezentat ca fiind 'procentul mediu de creştere a populaţiilor de urs la nivel mondial', în condiţiile în care indicele respectiv este, de fapt, valoarea maximă a ratei de creştere a populaţiei de urs brun din British Columbia, Canada, pentru perioada 1979-1994 (vezi aici), a afirmat Feher.
„E vorba de acelaşi 'studiu' de tristă amintire care 'propunea' în anul 2016, uciderea a 1700 de urşi, lupi, râşi sau pisici sălbatice, oripilând opinia publică şi convingând 20.000 de români să semneze o petiţie împotriva ordinului care aproba carnagiul cinegetic bazat pe respectivul 'studiu' (vezi aici)”, a precizat Feher.
„Prin eventuala adoptare a plx 719/2023, Parlamentul ar umili şi discredita iremediabil Academia Română, eliminând-o din procesul legal de avizare ştiinţifică a derogărilor la specia de urs brun sub pretextul absurd şi pernicios că discernământul 'politico-ştiinţific' al unui senator UDMR este superior discernământului ştiinţific al unor membri ai Academiei Române.
Adoptarea plx 719/2023 ar valida o ingerinţă inadmisibilă a politicului în sfera ştiinţei şi, mai mult decât atât, ar legifera un act de reprimare pe cale politică a autorităţii ştiinţifice a celui mai prestigios for ştiinţific din România”, a adăugat Feher.
Activistul mai arată, ironic, într-o amplă analiză critică a proiectului de act normativ, că plx 719/2023 îşi propune să „prevină atacurile urşilor asupra oamenilor şi bunurilor acestora” prin vânarea pentru trofeu a urşilor care nu creează pericol, nu atacă oameni, nu provoacă pagube! (adică prin vânarea celor 852 de urşi aferenţi 'cotei de prevenţie').
Feher reaminteşte că vânarea unui singur urs poate aduce gestionarilor peste 10.000 de euro (vezi aici).
Potrivit lui Feher, urşii potenţial sau efectiv periculoşi, care frecventează localităţile, care atacă sau pot ataca cu mare probabilitate oameni sau animale ori provoacă situaţii efectiv sau potenţial conflictuale, nu au nicio legătură cu „cota de prevenţie”, ci intră în categoria „cotei de intervenţie” şi nu vor fi vânaţi potrivit prevederilor introduse prin plx 719/2023, ci vor fi gestionaţi în baza vechii legi, de către „echipele de intervenţie” alcătuite din primari, jandarmi, personal tehnic al gestionarului sau al gărzilor forestiere, prin măsuri graduale – alungare, relocare, ucidere prin eutanasiere sau împuşcare, după ce sunt monitorizaţi şi identificaţi (cf. art. 4-6 şi Anexei nr. 2 la OUG 81/2021).
ONG-istul mai arată că însuşi iniţiatorul proiectului, fostul ministru UDMR Tanczos Barna, s-a contrazis în repetate rânduri în legătură cu proiectul de act normativ.
„Astfel, dacă în iulie 2021, Tanczos Barna declara că aşteaptă studiul genetic demarat în martie 2021, motivând că atât 'intervenţia', cât şi 'prevenţia' sau 'vânătoarea' depind de acest studiu genetic (vezi aici), în aprilie 2023, dl Tanczos se răzgândeşte şi forţează aprobarea vânătorii comerciale a 426 de urşi fără să mai aştepte rezultatele acestui studiu genetic,” remarcă Feher.
„Chiar înainte ca UDMR să depună proiectul de lege înregistrat ca plx 719/2023, au apărut rezultatele preliminare ale studiului genetic demarat pompos în martie 2021 şi lăudat copios de senatorul UDMR (vezi aici). Însă, pentru că rezultatele preliminare ale acestui studiu genetic (care au relevat existenţa a doar 3000 de urşi) nu puteau confirma teza înmulţirii aberante a urşilor, susţinută de UDMR şi de adepţii vânătorii, senatorul Tanczos a ignorat aceste rezultate preliminare (vezi aici).
În acest fel, domnul senator Barna intră într-un nou conflict cu recomandările Academiei Române, cu propria susţinere din expunerea de motive a plx 719/2023, potrivit căreia „managementul populaţiei de urs brun trebuie abordat pe baze ştiinţifice” sau cu propriile declaraţii din iulie 2021, prin care afirma că studiul genetic este foarte important pentru că „fără acest studiu, nu pot fi pornite măsuri precum intervenţia, prevenţia sau vânătoarea exemplarelor de urs brun”.
Ignorând datele (chiar şi parţiale) furnizate de un studiu realizat prin metode cu adevărat ştiinţifice, cum este studiul pentru estimarea mărimii şi structurii populaţiei de urs bazat pe markeri genetici, în detrimentul unei „farse” de studiu, calchiate după alte „studii” la fel de dubioase (a căror îndelungă contestare a determinat chiar demararea, pe bani europeni, a studiului genetic), fostul ministru al mediului a orchestrat un absurd şi costisitor regres în plan logic, ştiinţific şi temporal, întorcându-ne în timp înainte de momentul în care a devenit evident falimentul moral al aşa-ziselor „numărători” empirice ale urşilor, pretins efectuate de gestionarii de fonduri cinegetice direct interesaţi să înmulţească respectivii urşi pentru a-i vâna,” punctează activistul de mediu.
Codruţ Feher mai atrage atenţia că eventuala adoptare a plx 719/2023 ar echivala cu o flagrantă încălcare a Directivei „Habitate”, respectiv a art. 12-15 şi a art. 16 din Directivă, care guvernează regimul de protecţie strictă a ursului brun şi a derogărilor de la regimul de protecţie strictă a ursului brun, dar şi a considerentelor cuprinse în Deciziile CJUE nr. C-674/17 şi C-88/19.
„Astfel, stabilirea şi alocarea pe fonduri cinegetice a unei cote de vânătoare de 852 de urşi în doi ani nu este tratată ca o derogare în sensul art. 16 din Directiva „Habitate” pentru că nu este adecvată nici motivului derogatoriu al asigurării siguranţei publice, nu respectă nici condiţia derogatorie a neafectării stării de conservare favorabilă a populaţiei de urs şi nici condiţia derogatorie a inexistenţei unor soluţii alternative la derogare, în baza celor mai bune cunoştinţe tehnice şi ştiinţifice,” punctează activistul.
Feher mai atrage atenţia că, de-a lungul timpului, gestionarii fondurilor cinegetice, cei desemnaţi de Minister să rezolve problema urşilor periculoşi pentru comunităţile umane, au deturnat derogările de vânătoare primite, folosindu-le în mod fraudulos pentru acţiuni de vânătoare mascată.
„Astfel, pentru că unicul lor interes era să încaseze cât mai mulţi bani de la „clienţi”-vânători, în urma aplicării derogărilor, gestionarii fondurilor cinegetice întârzie luni de zile să ceară Ministerului acordul pentru derogările necesare (pentru a contracta între timp un client dispus să plătească bani grei pentru împuşcarea urşilor vizaţi de derogare). Ulterior, după obţinerea acordurilor de derogare (pentru că Ministerul nu le impunea monitorizarea şi identificarea urşilor problemă care urmau să fie împuşcaţi), gestionarii nu ucideau, cu ajutorul clienţilor, urşii-problemă pentru care primiseră de fapt derogarea, ci alţi urşi aleşi de clienţi.
Un caz celebru este cazul ursului supranumit Arthur, uciderea acestuia fiind simptomatică pentru modul „indolent, discreţionar şi interesat” în care acţionează asociaţiile de vânătoare,” transmite Feher.
Din dosarul deschis în acest caz reiese că pagubele au fost provocate în iunie, august şi 1 septembrie 2020 de o ursoaică cu pui. Cererea de derogare a fost trimisă de gestionar la Minister abia la data de 17 ianuarie 2021, cu menţiunea că relocarea nu ar avea sens pentru că „ursoaica” se întoarce cu puii de unde a fost relocată. Iar în martie 2021, „clientul” de lux al gestionarului, vânătorul Emanuel von und zu Liechtenstein, a împuşcat un mascul uriaş în vârstă de 17 ani (vezi aici). „Chiar ministrul a susţinut la acea vreme că nu se ştie dacă ursul împuşcat este cel care a produs pagube, iar obligaţia identificării ursului este a asociaţiei de vânătoare,” arată Feher.
Analiza integrală a proiectului de act normativ poate fi citită aici.
