"Suntem într-o situaţie nefastă" - Cât ne costă ceea ce se întâmplă acum pe scena politică? Ce spune un profesor de economie mondială

Profesorul de economie mondială Christian Năsulea a avertizat, la Digi24, că instabilitatea politică şi lipsa unui plan clar de reforme generează costuri uriaşe pentru întreaga economie.

Expertul susţine că România se află într-o situaţie „extraordinar de rea” pentru cetăţeni, antreprenori şi investitori, din cauza incertitudinii care împiedică orice planificare economică şi afectează încrederea în direcţia ţării.

Jurnalistă: Cât ne costă ceea ce se întâmplă acum pe scena politică?

Christian Năsulea: Dacă vreţi o cifră, nu am să vă dau o cifră, cum nu am o prognoză pe care să ne putem baza pentru cât va fi inflaţia, pentru cât va fi deficitul, pentru cât mai creşte datoria publică. Suntem într-o situaţie nefastă, tocmai din cauza nivelului foarte ridicat de incertitudine.

Aici, ca să fac şi un comentariu care nu îmi stă în fire, intru puţin în zona politică. Pentru că sunt consultări cu oameni neafiliaţi, cu partide politice care poate unora dintre telespectatori nu le plac. Problema nu sunt literele din numele partidului. Pot foarte bine să fie la guvernare oameni dintr-un partid care poartă orice fel de nume. Problema este că avem, în această perioadă, ori oameni care nu au niciun fel de experienţă dovedită, ori oameni despre care nu ştim ce ar face dacă ar fi acolo.

Şi asta pentru că, în continuare, nu avem cultura tehnică în România, ca să înţelegem că atunci când eşti în opoziţie trebuie să faci ceea ce britanicii numesc „guvern din umbră”, adică un guvern care stă ca umbra după guvernul real şi vine cu propuneri alternative, ca oamenii să poată urmări care este varianta cealaltă.

Oamenii care sunt neafiliaţi ar trebui să facă nişte grupuri în care să aibă propuneri concrete, care să nu fie de tipul „Ziua Drapelului”, „Ziua Mioriţei” şi aşa mai departe. Să fie propuneri concrete pe probleme foarte tehnice, ca să putem să avem măcar o idee despre cum ar arăta lucrurile în momentul în care alegem pentru un guvern sau alegem preşedintele dintre oameni care sunt şi din alte zone ale spectrului politic.

Şi, de aici, din nou, instabilitate. De aici, din nou, faptul că nu poţi să-ţi faci un plan, iar riscul pe care trebuie să-l plăteşti este mai mare. În economie plătim foarte mult pentru riscul ca lucrurile să nu meargă aşa cum ne-am planificat. Asta este adevărat când ai un plan, când ai nişte date cu care încerci să dirijezi lucrurile într-o anumită direcţie. Dacă nici măcar nu există planul, dacă nu există nici măcar cadrul în care să poţi să faci un plan, costul pe care trebuie să-l plăteşti pentru riscul din mediul în care îţi desfăşori activitatea devine extraordinar de mare.

Şi aici este, de fapt, costul foarte mare pe care îl plătim tot noi, cetăţenii. Îl suportă, îl plăteşte toată economia românească, pentru că nu ştim încotro vor merge lucrurile, pentru că pare că durează să ieşim dintr-o criză care a fost declanşată de un partid care nu doreşte să-şi asume răspunderea.

Pare că a declanşat criza nu ca să preia controlul şi să vină cu o alternativă mai bună, să ne arate cum se face, ci doar pentru că au existat nişte probleme care, sincer, sunt minore în comparaţie cu tot cumulul de probleme cu care se confruntă ţara noastră în acest moment şi care ne-au dus în această situaţie în care noi, efectiv, nu putem să facem altceva decât să aşteptăm ca lucrurile să meargă într-o direcţie, ca să putem începe să facem un plan.

Este, la nivel de management şi ca situaţie economică, o situaţie extraordinar de rea pentru omul de rând, pentru antreprenori, pentru zona de business din România, pentru că nici măcar nu poţi să treci la acţiune.

Nu poţi să faci altceva decât să inventezi alte şi alte planuri de rezervă, rezervă la rezervă la rezervă, pentru că nu ştii încotro merg lucrurile la nivel mare, ca să poţi să-ţi faci un plan: pe câţi oameni mai ţii, câţi mai angajezi, câţi dai afară.

Ca să nu mai vorbim de cetăţeanul de rând, care, într-o perioadă în care avem o criză a costului vieţii, iar puterea de cumpărare scade, se confruntă cu lucruri reale care nu merg bine şi nu poate să-şi facă un plan ca să îşi dea seama cum să răspundă cel mai bine în faţa acestor lucruri care îi afectează viaţa.

Şi ultimul lucru pe care trebuie să-l spun este că nu era nevoie să fie aşa, puteam să fim... Cu toată critica pe care am adus-o vitezei de melc cu care s-au făcut reformele, măcar aveam o perspectivă uşor pozitivă, lucrurile mergeau foarte încet, dar mergeau în sus.

Acum am pus pe pauză această tendinţă pozitivă, deocamdată, cu riscul de a o inversa, de a ajunge într-o zonă în care lucrurile ar putea să meargă mai rău, dacă nu se hotărăsc, totuşi, politicienii să găsească o soluţie şi să ne spună din nou care este această soluţie.

Jurnalistă: Contează, domnule profesor Năsulea, ce fel de guvern va avea România? Pentru că discuţiile le-aţi auzit, desigur: premier independent cu miniştri politici, premier tehnocrat cu miniştri tehnocraţi, guvern minoritar format din cine îl va convinge pe preşedinte că are acea majoritate în Parlament. Contează formula care va ajunge la Palatul Victoria?

Christian Năsulea: Vă spun un lucru, apropo de toate aceste declaraţii ale domnului Grindeanu. Eu mă întreb, în baza teoriei ciclului electoral, care spune că dacă ai probleme şi dacă eşti prea departe de alegeri, nu vrei să fii la guvernare pentru că o să îţi pierzi capitalul politic prin faptul că trebuie să rezolvi lucruri dificil de rezolvat şi care te costă voturi, eu mă întreb ce va face domnul Grindeanu când nu îl va mai avea pe domnul Bolojan?

Pentru că, practic, până acum nu am auzit decât „Bolojan asta”, „Bolojan asta”. Despre asta este vorba în general.

În spinarea cui va mai arunca relele, în aşa fel încât să nu-şi piardă din capitalul politic, în momentul în care se termină interimatul sau în momentul în care ajungem la punctul la care nu îl va mai avea pe domnul Bolojan, despre care vorbeşte mai mult decât despre orice altceva în toate aceste declaraţii?

Acum, ca să vă răspund şi la întrebare, contează foarte mult ce fel de guvern avem.

Şi aici, iarăşi, din perspectiva pieţelor financiare, din perspectiva investitorilor, trebuie să existe un guvern în această ţară care să poată implementa reforme.

Şi aici, guvernul tehnocrat este una dintre variantele slabe, pentru că este un guvern care, pentru orice lucru, trebuie să meargă şi să negocieze de fiecare dată cu parlamentarii din partidele care există în Parlament, în aşa fel încât să strângă voturi.

Acum, vestea bună este că, oricum, aşa a funcţionat şi guvernul politic de coaliţie pe care l-am avut.

Pentru că, de fiecare dată, ciudat fiind faptul că există o coaliţie, că exista un acord, trebuia de fiecare dată să fie negociat totul din nou, pentru că unii membri ai coaliţiei uitau că semnaseră că vor face nişte lucruri.

Jurnalistă: Pentru că, ni s-a explicat, erau patru partide, fiecare cu electoratul lui şi cu propria doctrină.

Christian Năsulea: Ştiţi cum e cu fiecare cu doctrina... Pentru cetăţeanul de rând şi pentru investitori nu prea ne mai interesează. Aceste scuze nu ne mai încălzesc cu nimic.

Vrem pur şi simplu să vină nişte oameni care să ne pună în faţă un plan, să ni-l explice, să şi-l asume şi să meargă să implementeze planul acesta.

Asta ar fi ideal să avem acum. Şi, ca să fie cât mai credibil, ar fi bine să fie un guvern politic în care să ştim cine susţine în Parlament acest plan pe care îl avem în faţă.

Asta este, de fapt, ceea ce ne trebuie, în aşa fel încât lucrurile să meargă mai repede. Pentru că suntem trecuţi de ceasul al 12-lea în care să mai avem timp să tergiversăm lucrurile, să discutăm şi să avem nişte analize foarte complicate.

Şi vreau să spun şi eu o chestiune apropo de SMR-urile de la Doiceşti.

Studiul de fezabilitate identifică nişte lucruri care pot să fie rezolvate. Să nu credem acum că, dacă el nu este un plan foarte fezabil, foarte rentabil din punct de vedere economic, este pentru că atomii de hidrogen au o anumită valoare economică. Nu.

Ştim tocmai din Statele Unite că energia nucleară este prea scumpă pentru că sunt nişte probleme de reglementare care fac energia nucleară să fie mai scumpă decât cărbunele.

Sunt chestiuni care pot să fie rezolvate şi e foarte bine că atragem atenţia asupra faptului că trebuie să gândim lucrurile atent înainte să ne aruncăm cu capul înainte la alte şapte miliarde îngropate într-un proiect care poate nu merge.

Trebuie să ne uităm cu atenţie să vedem ce trebuie făcut ca să meargă, pentru că energia nucleară, care la nivel teoretic cel puţin este ieftină şi sigură, să fie răspunsul de care are nevoie ţara noastră ca să-şi crească competitivitatea.

Deci lucrurile se pot face, dar avem nevoie de mai puţine discuţii pe nişte chestiuni care nu au valoare pentru noi, cetăţenii, şi de mai multe discuţii tehnice, aplicate pe cum facem să meargă.

Asta ca să nu mai vorbim de asumare, să ştim şi cine vor fi oamenii care vor purta aceste discuţii şi vor face lucrurile să meargă.