Cum joacă România pe plan extern? Diaconescu: Am intrat în cu totul altă lume. Avem probleme enorme care trebuie să-şi găsească un răspuns
Fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu a avertizat, într-o intervenţie la Digi24, că România traversează un moment extrem de complicat pe plan internaţional şi politică. În viziunea sa, partenerii externi nu mai aşteaptă statele care întârzie să ofere stabilitate şi predictibilitate şi că, în noul context geopolitic, contează „sinergia intereselor” şi capacitatea unui stat de a fi credibil şi de încredere.
Cristian Diaconescu: Ce contează astăzi e să ai sinergia intereselor sau vei fi depăşit de situaţie! Am intrat în cu totul altă lume!
Jurnalist: Înţelegeţi ceva din ce se întâmplă, din ce vrea să facă preşedintele Nicuşor Dan?
Cristian Diaconescu: Mă încăpăţânez să subliniez un anume aspect, mai ales la nivelul instituţiilor puternice, politic asertive din România. Se ştie prin ce lume trăim. Se ştie că este o lume în care contestarea şi faptul că „merge şi aşa”, business as usual, se elimină una pe alta. Deci avem probleme enorme care trebuie să-şi găsească un răspuns.
Puţin îi interesează, într-un fel sau altul, inclusiv pe parteneri, în ce măsură ai diverse aranjamente politice interne, într-un sens sau în altul. Respecţi regulile democratice, este perfect, soluţia e la tine, dar trebuie să existe. Altfel pot exista, în egală măsură, interpretări.
Pentru că acum nu mai este o lume a coagulării instantanee, mai ales în zona multilaterală, a organizaţiilor internaţionale. Nu. Este o lume în care contează nu să fii aliniat, ci contează să ai sinergia intereselor. Deci să poţi individualiza, la un moment dat, statul care îţi devine partener până la un anume tip de tematică.
Jurnalist: Dacă eşti prezent acolo.
Cristian Diaconescu: Absolut. Şi dacă are încredere în tine.
Jurnalist: Dar mâine, a doua sau a treia zi, să nu se lege nimic.
Cristian Diaconescu: Sau să fii depăşit de situaţie.
Jurnalist: HotNews scria despre un newsletter Politico, publicaţie foarte importantă, care râde de noi. Sau, mai bine zis, râde de misiunea noastră la Bruxelles, constatând că oamenii lipsesc de la birou. Se întreabă dacă e cineva acasă.
Iar legătura se face imediat cu guvernul pro-european de la Bucureşti, care a căzut prin moţiune de cenzură din cauza unuia dintre membrii coaliţiei de guvernare. Şi atunci vă întreb dacă credeţi că deja s-a format, la Bruxelles cel puţin, percepţia că România o ia pe arătură.
Cristian Diaconescu: Deci ne-a fost favorabil până acum. Acum s-ar putea să fie o problemă. Toată lumea ne ia în serios. Atenţie! Nu există beneficiul unui anume moment disruptiv intern şi o să treacă ei peste asta. Nu. Inclusiv, am citit şi eu ce scrie în Politico, inclusiv un anume tip de percepţie.
De exemplu, să iau patru state foste ieşite din spaţiul comunist: Ungaria, cu un istoric până de curând destul de complicat în relaţia cu europenii, diverse preferinţe transatlantice, mai mult sau mai puţin semnificative, Cehia, Slovacia, România, Bulgaria. Şi se caută un numitor comun. O exista aşa ceva? Ne este de folos să fim asociaţi pe o astfel de gândire? Pentru că, ce spune Politico? Mă rog, nu sunt complet de acord cu acest lucru. Că nu am avea politică externă. Oricum, nu la Bruxelles.
Deci, din punctul de vedere al perspectivei europene, nu se poate să existe chiar şi o astfel de percepţie. De ce? Politico îl citeşte toată lumea. Nu numai noi aici. Ori, din această perspectivă, repet, şi o situaţie contradictorie este luată în serios. Pentru că fiecare îşi gestionează interesele cât se poate de clar.
Avem în acest moment... Am avut B9 la Bucureşti. Perfect. În perspectiva summitului NATO de la Ankara, circulă o serie de elemente extrem de interesante legate de escaladarea în statele baltice din partea Federaţiei Ruse. Este un factor evident, cu implicare militară directă. Doi. Aspecte care ţin de regiunea Mării Negre. De exemplu, se discută în acest moment în legătură cu o vizită a preşedintelui Erdogan la Washington. Ce ar putea să însemne acest lucru? Cumva că Donald Trump nu vine la Ankara? Repet, nu e o ştire. S-ar putea să greşesc, fără doar şi poate.
Dar încerc să spun că există tot felul de dezvoltări faţă de care diversele convulsii politice într-un stat sau altul contează prea puţin. Şi ce rezultă la sfârşitul zilei? Ce trebuie să rezulte? Un guvern solid din punct de vedere politico-democratic, nu autocrat, că nu de acest lucru vorbim, care să fie de încredere. Pentru că în momentul în care, iată, rapid trebuie să angajăm o serie de elemente de agendă, trebuie să ştiu cu cine discut.
Pentru că pot să discut cu cineva care îmi face mare plăcere şi cu care beau o cafea, dar el, când se întoarce acasă, n-are sprijin. Am văzut tot felul de dezvoltări interne, sunt cât se poate de clare. Votul sau, mă rog, contradicţiile în legătură cu votul în Parlament privind sprijinul dat americanilor au făcut turul cancelariilor. Să tragă fiecare ce concluzie doreşte din acest aspect. Deci, ce vreau să spun este că sunt lucruri extrem de serioase, cu derulare din trei în trei zile.
Vizitele la Beijing, de exemplu. Cine şi-ar fi putut imagina că acest lucru se întâmplă? Ba, mai mult. Se discută că, la un moment dat, în noiembrie, China organizează un summit multilateral la care este posibil, se pare că au confirmat şi Vladimir Putin, şi Donald Trump. Şi la Beijing s-ar putea ca, în noiembrie, să se întâlnească. Vreau să spun că nimic nu seamănă cu ce era în trecut. În trecut, poate, predictibilitatea era mult mai simplu de înţeles. Astăzi intrăm în cu totul si cu totul altceva, am intrat deja... în cu totul si cu totul altă lume!
