SUA: Agenţia Naţională de Securitate, o reformă mai importantă decât pare

Reforma programelor de supraveghere anunţată de preşedintele Barack Obama are cel puţin un merit: puternica Agenţie Naţională de Securitate (NSA) nu va mai putea spiona după bunul plac, notează The Los Angeles Times, într-un articol preluat de Courrier Internaţional.

Luate una câte una, măsurile anunţate de preşedintele Obama la 17 ianuarie, în vederea reformării programelor de supraveghere ale NSA, sunt modeste. În schimb, privite în ansamblul lor, ele anunţă sfârşitul unei epoci marcate de o escaladare a strângerii de informaţii în SUA.

După înfiinţarea sa, în 1952, NSA a cunoscut o expansiune aproape continuă. Însă, de-a lungul acestei perioade, ea a fost constrânsă să respecte un cadru ce limita natura informaţiilor pe care le putea colecta şi să se plieze restricţiilor impuse de lege.

Lucrurile s-au schimbat în 2001. Atentatele din 11 septembrie l-au împins pe George W.Bush, aflat pe atunci în fruntea Casei Albe, să ceară mobilizarea tuturor mijloacelor pentru obţinerea chiar şi a celor mai mici fragmente de informaţie. Acest consemn a survenit într-un moment în care internetul, curieratele electronice, mesageriile instantanee şi apelurile telefonice făceau să circule, pe o reţea informatică mondială, schimburi de informaţii private de o amploare inedită, susceptibile să fie interceptate cu aparate sofisticate.

Eludând constrângerile juridice, Bush a ordonat NSA să urmărească, fără mandat legal, apelurile telefonice şi schimburile de mesaje. O bună parte a acestui program a fost legalizată abia retroactiv de Congres şi de Foreign Intelligence Surveillance Court (FISC, organism federal 'secret' creat în 1978, pentru supravegherea legalităţii activităţilor NSA), inclusiv colectarea de către NSA a faimoaselor 'metadate', informaţii obţinute din apeluri telefonice care depăşesc teritoriul american. Strângerea de informaţii se baza pe atunci pe următorul principiu major: întâi strângi informaţii, după aceea îţi pui întrebări.

Măsurile anunţate de Obama permit revenirea asupra acestui principiu. Desigur, preşedintele nu a anulat niciun program de supraveghere în curs, reafirmând chiar necesitatea pentru guvern de a continua colectarea de metadate, însă a instalat unele măsuri de protecţie.

Pentru apărătorii libertăţilor civile, timidele propuneri prezidenţiale sunt dezamăgitoare, continuă The Los Angeles Times. Desigur, 'metadatele' telefonice nu vor dispărea - ele vor continua, până la noi ordine, să fie păstrate într-o unică şi gigantescă bază de informaţii a NSA. Însă de acum încolo, analiştii care vor dori să examineze listele apelurilor telefonice ale unui suspect vor trebui să ceară autorizaţie de la FISC, pentru fiecare caz în parte.

Obama a mai venit cu o noutate: în ceea ce priveşte respectarea vieţii private, NSA trebuie să-i trateze pe străini exact ca pe cetăţenii americani. Aceasta este o idee destul de revoluţionară în lumea strângerii de informaţii, unde se obişnuieşte să se tragă linie între 'ei şi noi'. Cu toate acestea, cetăţenii străini nu vor scăpa de supravegherea SUA, exceptând cazul în care figurează pe lista restrânsă care-i include pe cei câţiva zeci de şefi ai statelor aliate ale căror telefoane nu vor fi puse sub ascultare.

Pe termen lung, ar putea avea consecinţe un aspect mai puţin vizibil al reformelor iniţiate de Obama: supunerea agenţiilor de informaţii, incusiv a NSA, la o supraveghere mai draconică şi înştiinţarea marelui public în legătură cu deciziile FISC ce vizează respectarea vieţii private.

Obama a mai estimat că, dacă statul american trebuie să continue strângerea de metadate telefonice, nu trebuie neapărat să-şi menţină rolul de gardian al acestora. Iată o problemă care a dat naştere unor dezbateri tumultoase în Congres, care încearcă să plafoneze autorizarea programelor de supraveghere pentru următorii doi ani. În mod clar, a trecut timpul când preşedintele putea să-i ordone NSA să-şi extindă operaţiunile, fără a se consulta cu Congresul şi fără a ţine cont de opinia cetăţenilor. Aceasta este într-adevăr o schimbare imensă, şi una pozitivă, conchide cotidianul american.