Stelian Ion, despre Lia Savonea: Cu o astfel de busolă morală defectă, nu ai cum să faci dreptate, cu atât mai puţin să conduci instanţa supremă
Fostul ministru (USR) al Justiţiei Stelian Ion a avut o reacţie dură după ce Secţia pentru judecători a CSM şi şefa ÎCCJ, controversata Lia Savonea, l-au atacat pe motiv că a criticat achitarea fostului ministru Nicolae Bănicioiu.
Reamintim că patru judecători, printre care şi Lia Savonea, l-au achitat pe Bănicioiu, comparând situaţia lui cu cea a lui Alexei Navalnîi, disidentul ucis în puşcăriile din Rusia.
Lia Savonea a afirmat că declaraţiile fostului ministru ”induc ideea unei puternice presiuni politice” şi amintesc ”de vechile chemări ale minerilor pentru a suprima democraţia”.
În replică, Stelian Ion reaminteşte că Savonea a dat opt luni cu suspendare unui individ care şi-a abuzat sexual nepoata de doar 13 ani şi remarcă faptul că "în loc să se supere pe cei care îi favorizează pe infractori sau pe procurorii care calculează greşit unele termene şi periclitează măsurile preventive dispuse de instanţe (...) Savonea şi Secţia pentru judecători a CSM îi critică pe cei care îndrăznesc să comenteze asemenea derapaje".
Lia Savonea are busola morala defectă, subliniază fostul ministru.
Redăm postrea lui Stelian Ion:
Reacţiile venite astăzi, cu maximă celeritate, din partea Secţiei pentru judecători a CSM şi a preşedintei ÎCCJ, doamna Lia Savonea, ca urmare a unei opinii pe care am exprimat-o public ieri, după comunicatul ÎCCJ în care ni se spunea cât de bine şi corect este apărat în România statul de drept de către toţi magistraţii, sunt dovada vie a faptului că am avut dreptate.
În loc să se supere pe cei care îi favorizează pe infractori sau pe procurorii care calculează greşit unele termene şi periclitează măsurile preventive dispuse de instanţe (vezi cazul de azi de la DNA), doamna Savonea şi Secţia pentru judecători a CSM îi critică pe cei care îndrăznesc să comenteze asemenea derapaje.
Hotărârea de azi a Secţiei pentru judecători a CSM este absurdă.
Postarea mea nu a fost o reacţie la achitarea lui Bănicioiu, ci la comunicatul ÎCCJ referitor la dosarele Bănicioiu şi Ferma Băneasa.
În realitate, cei care reclamă imixtiuni în justiţie şi pretinse încercări de intimidare a magistraţilor sunt chiar cei care încearcă acum, de fapt, să intimideze şi să descurajeze libera exprimare pe marginea unor soluţii dubioase, venite în cascadă.
Pare că vor să pună batista pe ţambal şi că oamenii să nu mai discute în spaţiul public despre soluţiile pe care le consideră criticabile sau incorecte.
Cele două dosare la care făcea referire comunicatul ÎCCJ, ce a generat comentariul meu, erau soluţionate definitiv — deci nu se putea vorbi despre presiuni de tipul celor invocate de CSM şi Lia Savonea.
Nu eu am comparat justiţia din România cu cea din Rusia, ci chiar distinsa doamnă Lia Savonea, atunci când a făcut comparaţia dintre Bănicioiu şi Navalnîi. O comparaţie cu un simbolism puternic, dar în acelaşi timp profund nepotrivită.
De asemenea, apreciez că, în realitate, comentariul Liei Savonea are un ton ameninţător faţă de opiniile critice, nicidecum postarea mea.
N-am chemat în niciun moment “în sprijin”procurorii DNA. Nu am de dus lupte personale cu nimeni şi cred că magistraţii nu ar trebui nici să sprijine, nici să reprime pe cineva.
Simplul fapt că am constatat că procurorii nu mai anchetează corupţia din justiţie după înfiinţarea SIIJ nu înseamnă că am chemat procurorii DNA în sprijinul cuiva. În sprijinul cui? Al cărei cauze?
Faptul că fac parte dintr-un partid aflat la guvernare, care deţine portofolii fără nicio legătură cu sistemul de justiţie, ar trebui să mă determine să nu comentez chestiunile pe care le consider în neregulă în justiţie?
Comparaţia cu chemarea minerilor este deopotrivă inadecvată şi lipsită de talent — o figură de stil ratată.
Oare nu justiţia pe care acum o patronaţi, inclusiv în mod oficial, este cea care a făcut ca, până azi, să nu aflăm cine a pus la cale mineriadele? Eu i-am protejat pe acei criminali sau o parte a sistemului judiciar?
Comentariile mele nu se refereau la speţe concrete, ci la întregul val de achitări – multe pronunţate în urma exercitării unor căi extraordinare de atac, adică ulterioare unor condamnări definitive. Căi extraordinare care încep să devină cam ordinare: prea des şi cu prea mult succes folosite de infractori.
Dar să presupunem, prin absurd, că greşesc.
În România nu mai avem voie să vorbim critic despre corupţia din justiţie sau despre neregulile din sistem?
Ce mai avem voie, atunci, să facem?
Pe doamna Savonea a deranjat-o „tonul” folosit în exprimarea mea. Dar ce ton am voie să folosesc, doamnă?
Contează atât de mult tonul sau ideea în sine?
Când i-aţi dat opt luni cu suspendare netrebnicului care şi-a abuzat sexual nepoata de doar 13 ani, mutilându-i sufletul pentru tot restul vieţii, dvs. ce ton aţi folosit?
Ce termeni şi ce limbaj aţi utilizat când aţi justificat această soluţie imorală, revoltătoare pentru orice om normal, pentru orice părinte care s-ar pune în locul părinţilor acelei fetiţe?
E decentă soluţia dacă, folosind un limbaj „elevat”, aţi sugerat că victima însăşi poartă o vină pentru că nu ar fi reacţionat imediat după actul sexual, ascunzându-le până şi părinţilor acest episod?
Vedeţi, doamnă Savonea — dincolo de orice speculaţii sau informaţii apărute în presă despre dvs. şi despre influenţa nefastă pe care o exercitaţi în justiţie, dincolo de orice controverse legate de persoana sau cariera dvs. — acea decizie ar fi fost, pentru mine, suficientă pentru a fi pusă în discuţie excludere a dumneavoastră din magistratură.
De ce?
Pentru că ea arată că nu aveţi vocaţie de judecător; arată o crasă lipsă de empatie faţă de victima minoră şi, dimpotrivă, empatie faţă de agresor; arată că aveţi o scară a valorilor răsturnată cu susul în jos.
Cu o astfel de busolă morală defectă, nu ai cum să faci dreptate — cu atât mai puţin să conduci instanţa supremă.
Dar aceasta este doar umila mea părere.
În calitate de om. De părinte.
Nu de deputat, nici de avocat, nici măcar de cetăţean. Am voie să spun ce gândesc sau ar trebui să tac?
În ciuda înălţimii funcţiei pe care o deţineţi, nu sunt afectat de criticile pe care mi le adresaţi.
Dimpotrivă, ele chiar mă onorează.
