Spaniolii s-au săturat de corupţia clasei politice

Niciun partid şi nicio regiune din Spania nu a scăpat de scandaluri de corupţie, de fraude sau deturnare de fonduri. La Alicante, călătorii şi maşini de lux au fost plătite cu fonduri destinate colectării deşeurilor şi resturilor menajere, în 'cazul Brugal'. La Barcelona, justiţia investighează ca să afle dacă fondurile deturnate de la Palau de la Musica au fost folosite pentru finanţarea partidului naţionalist Convergencia democratica de Catalunya. În Andaluzia, regiune guvernată de Partidul Socialist din 1980, fostul director general al departamentului muncii din guvernul andaluz ar fi deturnat, folosindu-se de nume false de lucrători, timp de zece ani, 1,2 miliarde de euro reprezentând ajutoare sociale destinate pensionării anticipate şi programelor de disponibilizări, scrie ziarul Le Monde în ediţia de luni care trece în revistă principalele cazuri de corupţie care au zguduit societatea spaniolă.

Cunoscutul om de afaceri spaniol, Francisco Correa, căruia i se spunea 'Don Vito', ca eroul din filmul 'Naşul', a ieşit din închisoare la 11 iunie, după o detenţie preventivă de trei ani, fără să fi fost încă judecat. El este la originea marelui scandal politico-financiar cunoscut sub numele de 'cazul Gürtel'. Este acuzat că a dat mită timp de zece ani aleşilor Partidului Popular în schimbul obţinerii unor contracte publice şi a organizării unor evenimente de anvergură, precum vizita Papei la Valencia în 2006. Ancheta judiciară continuă în acest caz.

În schimb, la 18 iunie a început, în sfârşit, după şapte ani de investigaţii, procesul în 'cazul Malaya', o mare reţea de spălare de bani şi de corupţie municipală de la Marbella, în Andaluzia. Procurorul a cerut un 'verdict exemplar' în acest caz. În 2006, primarul şi consilierii municipali din Marbella au fost arestaţi pentru mită şi deturnare de fonduri, iar primăria dizolvată. Pe banca acuzaţilor se află şi celebra cântăreaţă de copla Isabel Pantoja.

Lista este lungă şi aceste exemple nu sunt decât cele mai mediatizate cazuri aflate acum în faza de instrumentare sau de proces. În Baleare, 'cazul Palma Arena' a dus la condamnarea, în martie, a preşedintelui regiunii, Jaume Matas. La Castellon, fostul preşedinte al provinciei, Carlos Fabra, este acuzat de fraudă fiscală. Dar deşi au trecut peste opt ani de anchete efectuate de nouă judecători, el încă nu a fost judecat. Ultimul din aceşti judecători, Jacobo Pin, a cerut la 28 iunie protecţia Consiliului general al autorităţii judiciare după ce a denunţat presiuni din partea tribunalului provincial care îi afectează independenţa şi ar încerca să impună neînceperea urmăririi penale.

Nici monarhia nu a scăpat de scandaluri. În 2011, ginerele regelui Spaniei, Ińaki Urdangarin, a fost acuzat într-un dosar de deturnare de fonduri publice spre paradisuri fiscale. Sprijinul popular pentru coroană a fost afectat de acest scandal care încă îi mai produce teamă moştenitorului tronului Spaniei, prinţul Felipe.

'Numărul extrem de mare de aleşi inculpaţi în cazuri de corupţie nu este caracteristic unei democraţii normale', spune magistratul José-Luis Ramirez Ortiz, de la asociaţia spaniolă 'Judecători pentru democraţie'. Cauza ar fi impactul boomului imobiliar, care este la originea tuturor relelor din Spania. 'Dezvoltarea urbanistică a făcut ca sume enorme de bani să circule şi să afecteze funcţionarea municipalităţilor şi a regiunilor autonome. Mulţi dezvoltatori erau pregătiţi să folosească o parte din aceşti bani ca să obţină sprijinul aleşilor', potrivit magistratului. În sute de oraşe şi sate, primarii, cei care deţin atribuţii de reconversie a terenurilor şi de elaborare de planuri urbanistice, au început să meargă cu maşini luxuoase şi să-şi facă vile, toate plătite de dezvoltatorii imobiliari care se credeau regii petrolului. 'Ceea ce este mai grav este că printre acuzaţi există convingerea că nu pot fi pedepsiţi', adaugă Ramirez.

După şomaj şi greutăţile economice, clasa politică constituie a treia problemă a spaniolilor, potrivit Centrului de cercetare sociologică. Conform unui sondaj Metroscopia, efectuat pentru cotidianul El Pais, la 23 iunie, 69% dintre spanioli consideră că justiţia funcţionează prost sau foarte prost.

În acest sens, este relevant 'cazul Divar', după numele preşedintelui Tribunalului suprem şi al consiliului general al puterii judiciare, care a demisionat la 21 iunie după ce presa a dezvăluit că a făcut nenumărate deplasări în interes personal la Marbella pe banii contribuabililor.

Unul din principalele sloganuri ale 'indignaţilor', această mişcare de contestare socială din Spania, în 2011, 'No hay pan para tantos chorizos' ('Nu este pâine suficientă pentru atâţia hoţi'), este expresia nemulţumirii populaţiei. Boomul spaniol nu a fost profitabil pentru toţi. Acei spanioli care câştigau o mie de euro pe lună, ceea ce era simbolul precarităţii, existau şi înaintea crizei. Astăzi, când şomajul a ajuns la 24%, ei aproape că sunt privilegiaţi.

Dat fiind că la originea crizei este bula imobiliară, este greu pentru spanioli să digere corupţia masivă a elitelor politice. 'Dacă situaţia economică se înrăutăţeşte, mânia spaniolilor, încă ţinută în frâu, ar putea da naştere la incidente violente', afirmă sociologul Fermin Bouza, care aminteşte că 'pierderea simpatiei faţă de clasa politică, fenomen care s-a accentuat din cauza crizei, poate duce la revolte sociale'.