Sindromul alfa-gal: o muşcătură de căpuşă declanşează sensibilitatea la carne. Cauze şi cum se poate preveni

Odată cu revenirea sezonului căpuşelor şi cu ieşirea tot mai multor oameni în aer liber, o afecţiune mai puţin cunoscută capătă din nou atenţie: sindromul alfa-gal (AGS). Denumit adesea „alergia la carnea roşie”, AGS este o reacţie alergică neobişnuită.

După o muşcătură de căpuşă, organismul poate deveni sensibil la alfa-gal, o moleculă de zahăr prezentă în carnea majorităţii mamiferelor. Alimentele de zi cu zi, precum carnea de vită, de porc sau de miel, pot provoca reacţii alergice întârziate şi, uneori, grave. Anumite medicamente şi produse fabricate din ingrediente de origine animală pot conţine, de asemenea, alfa-gal.

Ce cauzează sindromul alfa-gal?

AGS este declanşat de un carbohidrat numit alfa-gal (galactoză-alfa-1,3-galactoză), prezent în majoritatea mamiferelor, cum ar fi bovinele, porcii şi căprioarele.

Când o căpuşă se hrăneşte cu sânge de cerb sau de bovină, aceasta preia alfa-gal din sângele acestora. Dacă aceeaşi căpuşă muşcă ulterior un om, poate transfera alfa-gal prin salivă în fluxul sanguin al persoanei. La unele persoane, sistemul imunitar răspunde prin producerea de anticorpi de imunoglobulină E (IgE) împotriva alfa-gal, un proces cunoscut sub numele de sensibilizare. Expunerea ulterioară la alfa-gal prin alimente, lactate sau anumite medicamente poate declanşa apoi o reacţie alergică.

În Statele Unite, AGS este asociată cel mai frecvent cu muşcăturile de căpuşă Lone Star. Însă şi alte căpuşe — precum căpuşa cu picioare negre, căpuşa cu picioare negre din vest şi, în regiuni precum Asia de Est, căpuşa asiatică cu coarne lungi — pot răspândi alfa-gal.

Spre deosebire de alte boli transmise de căpuşe, cum ar fi boala Lyme, sindromul alfa-gal nu este o infecţie — este o reacţie imunitară. Deşi poate pune viaţa în pericol, persoanele care reuşesc să evite factorii declanşatori pot, în general, să gestioneze afecţiunea în siguranţă.

Sindromul alfa-gal poate fi asociat şi cu alte expuneri. Paraziţii mici care muşcă, numiţi chiggers — stadiul larvar al anumitor acarieni care se hrănesc cu mamifere — ar putea transporta alfa-gal şi contribui la sensibilizare. În plus, expunerea la viermele parazit Ascaris lumbricoides, întâlnit la nivel mondial, dar mai frecvent în regiunile tropicale şi subtropicale, a fost identificată, de asemenea, ca fiind cel mai puternic factor neasociat cu căpuşele.

Factori de risc pentru sindromul alfa-gal:

- Muşcături de căpuşe: Principalul factor de risc de mediu. A petrece timpul în habitate predispuse la căpuşe creşte probabilitatea muşcăturilor.

- Niveluri crescute de imunoglobina E specifică pentru alfa-gal: Nivelurile mai ridicate de IgE pentru alfa-gal cresc probabilitatea reacţiilor alergice la reexpunere.

- Vârsta: Riscul creşte odată cu vârsta, cele mai mari rate fiind observate la persoanele cu vârsta peste 70 de ani — de aproximativ trei ori mai mari decât la copiii cu vârste cuprinse între 0 şi 9 ani.

- Sensibilizarea la veninul insectelor: Persoanele cu AGS sunt mai predispuse să prezinte reacţii sistemice la înţepăturile de insecte şi au o probabilitate de aproximativ cinci ori mai mare de a fi sensibile la mai multe veninuri, cum ar fi cele de la albine, viespi, bondari sau furnici de foc.

- Grupele sanguine altele decât B: Grupa sanguină B poate oferi o protecţie parţială împotriva AGS, deoarece antigenul său este foarte similar cu alfa-gal, făcându-l mai puţin străin pentru sistemul imunitar. Însă această protecţie nu este completă, iar persoanele cu grupa sanguină B pot dezvolta, de asemenea, AGS.

Pot exista cauze sau factori de risc suplimentari, în special în zonele fără purtători de căpuşe cunoscuţi.

Simptomele sindromului alfa-gal

Simptomele apar de obicei la două până la şase ore după consumul de produse care conţin alfa-gal, deşi pot apărea şi după opt ore sau mai mult. Reacţiile apar adesea în miezul nopţii, motiv pentru care AGS este uneori numit „anafilaxie de miezul nopţii”. Însă când alfa-gal este administrat intravenos prin medicamente, simptomele pot apărea imediat.

Intervalul de timp dintre muşcătura de căpuşă şi primele simptome ale AGS poate varia de la o săptămână la câţiva ani, cu o medie de aproximativ două luni. Însă consumul anumitor organe, cum ar fi rinichii, inima sau ficatul, poate declanşa reacţii mai rapide.

Este posibil ca oamenii să nu reacţioneze de fiecare dată când consumă carne de mamifer, iar simptomele pot diferi de la un episod la altul, chiar şi în cazul aceluiaşi aliment sau produs.

Simptomele AGS pot include următoarele:

• Urticarie sau erupţie cutanată cu mâncărime (90% prezintă simptome cutanate).
• Greaţă sau vărsături.
• Ameţeli sau senzaţie de leşin.
• Pierderea cunoştinţei.
• Dureri severe de stomac.
• Arsuri la stomac sau indigestie.
• Diaree.
• Tuse, respiraţie scurtă sau dificultăţi de respiraţie.
• Scăderea tensiunii arteriale.
• Umflarea buzelor, gâtului, limbii sau pleoapelor.

În 60% până la 75% din cazuri, simptomele evoluează către anafilaxie, o reacţie alergică rapidă, care pune viaţa în pericol şi afectează mai multe sisteme ale organismului.

Reacţiile la alfa-gal sunt influenţate de factori precum consumul de alcool, exerciţiile fizice, medicamentele precum antiinflamatoarele nesteroidiene, cum ar fi ibuprofenul, bolile, stresul, lipsa somnului, schimbările hormonale şi muşcăturile recente de căpuşe.

Pacienţii au raportat şi simptome mai puţin frecvente, printre care se numără următoarele:

• Artrită.
• Migrene.
• Fibromialgie.

În timp, sensibilitatea la alfa-gal se poate modifica. Unele persoane devin mai puţin reactive, mai ales dacă evită muşcăturile suplimentare de căpuşe, şi pot ajunge, în cele din urmă, să poată consuma din nou carne şi alte produse care conţin alfa-gal. Însă altele pot prezenta o agravare a simptomelor, în special după noi muşcături de căpuşe. În aceste cazuri, persoanele care tolerau anterior anumite alimente, cum ar fi lactatele, pot începe să reacţioneze la acestea sau să dezvolte noi sensibilităţi, inclusiv reacţii la fumul de gătit.

Cum se diagnostichează sindromul alfa-gal?

Spre deosebire de alergiile alimentare tipice care declanşează reacţii în câteva minute până la o oră, sindromul alfa-gal poate fi întârziat cu până la opt ore, ceea ce face ca această afecţiune să treacă uşor neobservată. Diagnosticul poate fi întârziat cu ani de zile.

Diagnosticul precis şi oportun este important, deoarece AGS reprezintă o criză de sănătate publică în creştere.

Diagnosticul este pus de obicei de un alergolog autorizat, care analizează istoricul medical, efectuează un examen fizic şi pune întrebări despre simptome, dietă şi posibila expunere la căpuşe.

Testarea poate include următoarele:

- Test de sânge pentru imunoglobulina E (IgE) specifică: Măsoară anticorpii IgE împotriva alfa-gal. Un rezultat pozitiv indică doar sensibilizarea şi trebuie interpretat împreună cu simptomele. Nu toate persoanele cu anticorpi crescuţi dezvoltă simptome după consumul de carne de mamifere.

- Testul cutanat: O cantitate mică de alergen este plasată pe piele, iar suprafaţa este uşor înţepată. Dacă sunteţi alergic, o reacţie precum roşeaţă, umflătură, mâncărime sau o băşică apare în aproximativ 20 de minute. Un rezultat pozitiv nu confirmă automat o alergie; acesta trebuie să corespundă simptomelor şi istoricului de expunere.

- Testarea cutanată pentru alergii la alimente specifice: Poate fi utilizată pentru a evalua reacţiile la alimente precum carnea de vită sau de porc.

- Intoleranţa alimentară: În unele cazuri, poate fi propusă o intoleranţă alimentară supravegheată cu alimente care conţin alfa-gal, deşi aceasta este mai puţin utilizată din cauza reacţiilor întârziate.

Dacă solicitaţi îngrijire medicală, luaţi în considerare să aduceţi informaţii despre sindromul alfa-gal, deoarece gradul de cunoaştere în rândul medicilor rămâne limitat. Un raport din 2023 a constatat că 42% dintre medicii din SUA nu auziseră niciodată de AGS, iar dintre cei care auziseră, mai puţin de o treime ştiau cum să îl diagnosticheze.

Tratamente pentru sindromul alfa-gal

În prezent nu există un tratament pentru sindromul alfa-gal, dar simptomele pot fi gestionate cu medicamente.

- Epinefrina (adrenalina): Tratamentul de primă linie pentru anafilaxie. Persoanelor cu o alergie cunoscută la alfa-gal li se recomandă de obicei să aibă la ele în permanenţă un autoinjector cu epinefrină (cum ar fi un EpiPen) sau un spray nazal, împreună cu antihistaminice pentru reacţii mai uşoare.

- Antihistaminice: Antihistaminicele orale cu acţiune de lungă durată, precum fexofenadina sau levocetirizina, pot ajuta la gestionarea simptomelor persistente. Antihistaminicele cu acţiune scurtă, precum difenhidramina, pot fi, de asemenea, utilizate la nevoie. În unele cazuri, se poate adăuga şi un antihistaminic H2 suplimentar pentru a îmbunătăţi controlul simptomelor.

- Omalizumab: Un anticorp monoclonal care vizează IgE şi este aprobat pentru reducerea reacţiilor alergice la alergenii alimentari. Cercetările preliminare sugerează că omalizumabul poate ajuta la reducerea simptomelor AGS, cum ar fi urticaria cronică, deşi sunt necesare mai multe studii.

- Corticosteroizi: Uneori pot fi prescrise cure scurte (de cinci până la şapte zile) de corticosteroizi orali pentru a ajuta la gestionarea reacţiilor acute sau recurente în sindromul alfa-gal, mai ales când factorul declanşator nu este clar.

- Soluţia de cromolin: Un stabilizator al mastocitelor care poate ajuta la controlul simptomelor gastrointestinale persistente. De obicei, se începe cu o doză mică înainte de mese şi poate fi crescută treptat până la de câteva ori pe zi, după cum este necesar.Imunoterapia: Implică administrarea unor cantităţi mici de alergen pentru a dezvolta toleranţă, dar în prezent nu este disponibilă pentru AGS. Cu toate acestea, cercetările sunt în curs de desfăşurare, iar imunoterapia orală a dat unele rezultate preliminare promiţătoare.

Persoanelor cu AGS li se recomandă, de asemenea, să poarte o brăţară sau un colier de identificare medicală pentru a-i avertiza pe ceilalţi cu privire la alergia lor în caz de urgenţă.

Abordări naturale şi legate de stilul de viaţă pentru sindromul alfa-gal

Simptomele pot fi adesea gestionate prin schimbări ale stilului de viaţă care ajută la reducerea sau prevenirea reacţiilor.

1. Evitaţi muşcăturile suplimentare de căpuşe

Muşcăturile noi pot creşte nivelurile de anticorpi IgE specifici pentru alfa-gal şi pot agrava sensibilitatea în timp.

2. Evitaţi alimentele şi produsele care conţin alfa-gal

Alimentele sigure includ păsările de curte, peştele şi fructele de mare, ouăle, nucile, seminţele, fasolea, precum şi fructele şi legumele. Persoanele cu AGS ar trebui să evite unele dintre următoarele produse:

- Carne de mamifere: Inclusiv carne de vită, porc, miel şi vânat. Organele — în special rinichii de porc — şi alimentele bogate în grăsimi pot declanşa reacţii mai puternice. Deşi gătitul nu elimină factorul declanşator alfa-gal, acesta poate reduce uneori severitatea reacţiei. Unele persoane raportează, de asemenea, simptome atunci când sunt expuse la vapori proveniţi din gătirea cărnii, deşi acest lucru nu a fost confirmat în studii.

- Dulciuri: Aproximativ 5% până la 20% dintre persoanele cu AGS reacţionează la produse lactate precum brânza, iaurtul şi untul, care conţin niveluri mai scăzute de alfa-gal decât carnea. Laptele de vacă este singurul ingredient care conţine alfa-gal clasificat ca alergen alimentar major. Medicii pot recomanda evitarea produselor lactate dacă simptomele persistă după eliminarea cărnii de mamifere.

- Anumite medicamente: Multe medicamente şi produse medicale sunt fabricate din materiale derivate de la mamifere şi pot conţine alfa-gal, inclusiv produsele pe bază de gelatină şi anumite vaccinuri.

- Alte produse: Sursele ascunse de alfa-gal pot include stridiile de munte sau de preerie, gelatina, glicerina, stearatul de magneziu şi extractul bovin. Unele feluri de mâncare gătite în uleiuri animale, cum ar fi untura, sau în sosuri pot provoca, de asemenea, o reacţie alergică.

- Animale: Saliva şi părul animalelor de companie din familia mamiferelor pot declanşa o reacţie alergică la persoanele cu AGS.

3. Sfaturi pentru viaţa de zi cu zi

Următoarele strategii pot ajuta la reducerea expunerii şi la mai multă siguranţă.

• Învăţaţi să identificaţi şi să evitaţi produsele care pot conţine alfa-gal.
• Citiţi etichetele alimentelor şi colaboraţi cu un medic pentru a învăţa cum să recunoaşteţi şi să vă pregătiţi pentru reacţii alergice severe.
• Discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a începe orice tratament cu medicamente noi sau de a face vaccinuri.

Cum se poate preveni sindromul alfa-gal?

Cea mai eficientă modalitate de a preveni AGS este evitarea muşcăturilor de căpuşe prin luarea următoarelor măsuri de protecţie:

- Evitaţi habitatele căpuşelor: Staţi departe de zonele cu iarbă, tufişuri sau păduri, precum şi de grămezile de lemne, frunzele căzute, iarba înaltă, iarba de pe plajă şi zidurile de piatră. Când mergeţi pe jos sau faceţi drumeţii, rămâneţi pe poteci şi evitaţi zonele cu iarbă.

- Acoperiţi-vă: Purtaţi haine cu mâneci lungi şi pantaloni lungi şi băgaţi pantalonii în şosete pentru o protecţie suplimentară. Hainele de culoare deschisă vă pot ajuta să observaţi căpuşele mai uşor.

- Trataţi hainele: Pretrataţi hainele şi echipamentul cu spray-uri împotriva insectelor care conţin 0,5% permetrină. Pentru cei care caută alternative naturale, repelentele împotriva insectelor care conţin uleiuri pe bază de plante — precum cedru, citronelă, mentă sau eucalipt — oferă, de asemenea, o anumită protecţie, deşi necesită reaplicare mai frecventă.

- Folosiţi repelent de insecte: Aplicaţi local repelenţi de insecte, cum ar fi cei care conţin DEET, picaridină sau ulei de eucalipt de lămâie.

- Verificaţi dacă aveţi căpuşe: Observaţi-vă corpul cu atenţie, în special zonele calde şi ascunse, cum ar fi partea din spate a genunchilor, axilele, zona inghinală, scalpul, gâtul şi spatele urechilor. Îndepărtaţi căpuşele imediat folosind o pensetă cu vârfuri fine, apucându-le aproape de piele şi trăgând drept în afară, fără a le strânge sau răsuci.

- Curăţare: Faceţi duş şi spălaţi hainele după activităţile în aer liber. Uscaţi hainele într-un uscător la temperatură ridicată timp de 60 de minute pentru a ucide eventualele căpuşe vii; spălarea singură nu este eficientă.

- Protejaţi animalele de companie: Discutaţi cu medicul veterinar despre opţiunile de prevenire a căpuşelor pentru animalele dvs. de companie, cum ar fi zgarda anti-căpuşă şi medicamente antipurici cu spectru larg care vizează şi căpuşele. Verificaţi animalele de companie în mod regulat după ce se întorc în casă, deoarece animalele pot aduce căpuşe în locuinţa dvs. fără a fi muşcate.

Posibilele complicaţii ale sindromului alfa-gal

Anafilaxia este cea mai gravă complicaţie care poate provoca îngustarea căilor respiratorii, umflarea gâtului, puls rapid, ameţeli sau leşin. În unele cazuri, poate fi un semn nediagnosticat de AGS la persoanele cu episoade recurente inexplicabile.

Alte complicaţii includ urticaria şi simptome gastrointestinale, cum ar fi dureri abdominale, diaree, greaţă şi vărsături.

Sursa: Epoch Times SUA