Siguranţa lui Xi Jinping depinde de aplicarea justiţiei

După tergiversări ce au durat mai mult de un an, la 24 iulie au fost aduse acuzaţii împotriva lui Bo Xilai, vedeta Partidului Comunist Chinez (PCC), odată aflată în plină ascensiune, acum căzută în dizgraţie.

Îndelungata amânare relevă greutatea mizei implicate. Acum că acuzaţiile au fost înaintate, Xi Jinping, liderul Partidului Comunist, trebuie să înfrunte riscurile implicate în condamnarea lui Bo.

Conform mass-mediei conduse de stat, Bo va fi anchetat pentru luarea de mită, evaziune fiscală, şi abuz de putere. Acuzaţiile oficiale ascund însă adevărata natură a acestui proces. Bo ar fi putut fi acuzat de fărădelegi mult mai grave, iar acest proces nu priveşte simpla lipsă de disciplină din timpul activităţii sale politice.

Această anchetă este de natură politică şi afectează soarta unui mare grup de influenţă, ai cărui membri au fost, nu demult, figurile marcante ale PCC-ului: fostul lider suprem Jiang Zemin, cel care a format această clică, influentul om politic şi şef al serviciilor de spionaj Zeng Qinghong, alături de foştii lideri ai Securităţii Interne Luo Gan şi succesorul său Zhou Yongkang.

Bo a făcut parte din acest grup. Cei enumeraţi mai sus, împreună cu alţi demnitari care le-au urmat iniţiativele, sunt responsabili de crime împotriva umanităţii, comise prin persecutarea practicanţilor disciplinei spirituale Falun Gong. Dacă Bo va primi o sentinţă uşoară, atunci membrii acestei clici pot respira uşuraţi, ştiind că nu vor fi traşi la răspundere pentru ceea ce le-au cauzat practicanţilor Falun Gong.

Un uzurpator aflat la pândă

Toţi membrii de la nivelurile înalte ale PCC-ului ştiu de ce Xi Jinping ar trebui să fie prudent dacă l-ar lăsa pe Bo să scape uşor. Acesta din urmă a fost un uzurpator aflat la pândă.

În sferele politicii, economiei, propagandei şi forţelor militare, Bo făcuse toată munca de teren necesară pentru a accede la putere, aşteptând numai ocazia potrivită pentru a-l înlătura pe Xi Jinping . Dacă ar fi reuşit, Xi Jinping poate fi sigur că cei detestaţi de către Bo, Xi însuşi fiind inclus aici alături de fostul premier Wen Jiabao şi alţii, ar fi fost rapid eliminaţi.

Dată fiind această stare de lucruri, dacă Xi îl va lăsa pe Bo să scape, atunci actualul lider PCC va putea să dea uitării orice campanii plănuite în vederea eliminării corupţiei sau restructurării PCC-ului. Prin nepedepsirea corespunzătoare a lui Bo, Xi i-ar invita pe toţi cei străini (de facţiunea lui Xi, n.trad.) să urzească conspiraţii împotriva sa în orice clipă.

Poate că Xi a vrut să atragă atenţia asupra faptului că nu este om nesăbuit, îndeosebi prin recentul comportament faţă de Jiang Zemin. Pe 22 iulie, Jiang a lăudat conducerea lui Xi în timpul unei întâlniri cu fostul secretar de stat al SUA, Henry Kissinger. În ziua următoare, numele lui Jiang nu a figurat pe lista demnitarilor PCC înscrişi în semn de omagiu la adresa unui cărturar decedat.

PCC-ul foloseşte astfel de liste de comemorare pentru a comunica cine posedă puterea. Lista a fost modificată, iar Jiang, căruia îi place să îşi demonstreze existenţa prin prezenţa pe listele comemorative, a fost complet exclus.

Laudele lui Jiang la adresa lui Xi Jinping avuseseră o aparenţă protectoare. Asemenea unui compliment din partea unui lider suprem adus unui copil, aceste laude le-au dat, poate, oamenilor iluzia că Xi Jinping ar avea nevoie de sprijinul lui Jiang Zemin pentru a conduce cu încredere. Aceasta a fost o insultă (implicită, n.trad.), care doar s-a adăugat la mulţimea de motive pentru care Xi Jinping se află în opoziţie faţă de Jiang.

O persecuţie nesustenabilă

Demnitarii PCC aflaţi la vârf cunosc faptul că problema centrală în procesul lui Bo Xilai este persecuţia Falun Gong.

Oamenii din clica lui Jiang Zemin îşi puseseră speranţele în Bo Xilai. Dacă acesta ar fi ajuns la putere, atunci ar fi continuat persecuţia Falun Gong, iar ziua în care naţiunea chineză le-ar fi cerut (membrilor grupului lui Jiang, n.trad.) să răspundă pentru crimele lor ar fi fost amânată.

În cazul procesului lui Bo, Xi trebuie să realizeze că prelungirea persecuţiei Falun Gong nu este un lucru facil. Să analizăm numai ce sume de bani ar fi implicate. În 1998, anul dinaintea iniţierii persecuţiei, costurile totale pentru securitatea publică în China ajungeau în total la suma de 40 de miliarde de yuani (6,56 miliarde USD), date calculate din totalul taxelor şi coeficienţilor de sponsorizare din Agenda Anuală Statistică. În 2012, costurile date pentru securitatea publică crescuseră la 701,8 miliarde de yuani (115 miliarde USD).

Aceste costuri nu mai pot fi susţinute. Dacă privim mass-media internă din China sau rapoartele întocmite de echipele de experţi sau de guvernele altor ţări, mesajul rămâne acelaşi: perspectivele sunt sumbre pentru economia Chinei. Nu vor mai exista bani pentru a continua sponsorizarea acestei persecuţii exorbitante.

În acelaşi timp, baza instituţională pentru prelungirea persecuţiei a fost smulsă din rădăcini, cel mai probabil la directivele lui Xi Jinping.

Persecuţia a fost dusă la îndeplinire de către Comitetele pentru Afaceri Politice şi Juridice (PLAC) la toate nivelurile administraţiei. Anterior transferului de putere din noiembrie 2012, secretarul de la Centrul PLAC ocupase un loc în Comitetul Permanent al Biroului Politic, micul organism aflat la conducerea regimului din China, fapt care îi oferise un înalt grad de independenţă. Din luna noiembrie, şeful PLAC a devenit un simplu membru al Biroului Politic şi, prin urmare, mult mai uşor de controlat de către cei de la nivelurile superioare. În acelaşi timp, Xi Jinping pare să fi încetinit activitatea Sistemului de Reformă prin Lagărele de Muncă, ceea ce va elimina sprijinul organizaţional şi administrativ aferent persecuţiei.

În lupta de idei, regimul a pierdut. Încă din 2002, dictatura comunistă din China încetase deja să mai denunţe Falun Gong în mod public.

Totodată, canalele mass-media independente au scos la iveală, în mod constant, crimele PCC-ului. În special după ce cotidianul The Epoch Times a publicat cele Nouă Comentarii despre Partidul Comunist, poporul chinez şi-a pierdut încrederea atât în mass-media de stat a PCC-ului, cât şi, într-o măsură şi mai mare, în PCC în sine.

Mai mult, regimul însuşi şi-a pierdut orice încredere în forţele proprii. Până şi oficialii de nivel înalt îşi dau toată silinţa să devină „demnitari goi”, trimiţându-şi soţiile, copiii şi bunurile peste hotare, totodată asigurându-se că obţin paşapoarte pentru a pleca ei înşişi în străinătate.

Poporul chinez simte că regimul se află la capătul drumului. Cetăţenii de rând întâmpină cu sarcasm şi critici orice pas făcut de către dictatură. De asemenea, tot ceea este respins de către regim, este susţinut cu entuziasm de către oameni.

Dacă PCC-ul ar încerca să intensifice persecuţia asupra Falun Gong, opinia publică s-ar alia cu practicanţii Falun Gong, pentru a le oferi sprijin.

De fapt, din ce în ce mai mulţi avocaţi ies în faţă pentru a-i apăra pe practicanţii Falun Gong. Într-un proces recent ce a avut loc în Dalian, avocaţii chiar au depus presiuni asupra curţii pentru a face concesii.

În jurul lumii, adevărul despre recoltarea organelor practicanţilor Falun Gong încă în viaţă ajunge să fie larg cunoscut. Cartea Bloody Harvest: The Killing of Falun Gong for Their Organs (Recoltarea Sângeroasă: Uciderea practicanţilor Falun Gong pentru organele lor, n.trad.) este considerată o lucrare de referinţă.

În momentul de faţă, Camera Reprezentanţilor din Statele Unite analizează Rezoluţia 281 care condamnă recoltarea organelor de la prizonierii de conştiinţă din China.

Filmul „Above the Ghosts Heads: The Women of Masanjia Labor Camp” realizat de Du Bin a primit numeroase descrieri din partea canalelor mass-media de pe mapamond, atrăgând atenţia oamenilor de pe întregul glob asupra torturilor la care sunt supuse practicantele Falun Gong în lagărele de muncă silnică din China.

Curăţarea murdăriei

Dacă persecuţia devine din ce în ce mai greu de continuat, atunci singura opţiune rămasă demnitarilor din PCC este să facă demersuri pentru curăţarea murdăriei. Toate eforturile de acest tip vor începe, cel mai probabil, într-o vreme de fierbere.

Numeroase firme internaţionale de investiţii, precum şi numeroşi economişti au prevăzut că anul 2014 va aduce sfârşitul pentru economia chineză. După ce aceasta se va prăbuşi, vor izbucni crize sociale pe termen lung. Nemulţumirile oamenilor vor da pe dinafară, iar aceştia vor cere acuzarea celor vinovaţi.

Dacă Xi Jinping i-ar da lui Bo Xilai o sentinţă uşoară şi ar lăsa clica lui Jiang să scape nepedepsită, atunci această clică ar profita de ocazie. Întocmai cum Gennady Yanayev a procedat în fosta Uniune Sovietică, clica lui Jiang ar găsi ocazia propice pentru a da o lovitură de stat. Bo Xilai ar obţine din nou puterea, iar Xi Jinping şi demnitarii care îi sunt aliaţi vor ajunge ţapi ispăşitori.

Un traseu mai sigur pentru Xi Jinping, şi corect de altfel, ar fi să îl pedepsească pe Bo Xilai pe măsura tuturor crimelor sale şi să îi prindă pe principalii vinovaţi pentru persecuţia Falun Gong.

Zhang Tianliang, Ph.D., scrie pe temele istoriei şi politicii Chinei. Zhang contribuie de asemenea la o varietate de publicaţii, inclusiv la postul de televiziune New Tang Dynasty, cu sediul la New York, precum şi la varianta în limba chineză a Vocii Americii.