Şeful Radioului Public semnează noi memorandumuri cu China

Proaspăt întors din China, unde a luat parte la Radio Asia Days 2016 şi Media 2020, directorul Radioul România Ovidiu Miculescu face anunţul strângerii relaţiilor cu Beijingul în plan cultural.

China va fi invitat de onoare la Târgul Internaţional Gaudeamus Carte de Învăţătură din acest an. Participarea Chinei la Târgul Internaţional Gaudeamus va fi prefaţată, în luna septembrie, de prezenţa China Philharmonic Orchestra în cadrul Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio – RadiRo.

Memorandumul a fost semnat de Ovidiu Miculescu, Preşedinte Director General al Radio România şi de Wu Shangzhi, Ministru Adjunct al Administraţiei de Stat a Republicii Populare Chineze pentru Presă, Publicaţii, Radio, Film şi Televiziune.

Ovidiu Miculescu este unul dintre cei mai controversaţi PDG ai Radio România.

Potrivit CNSAS, Miculescu a semnat în martie 1987 un angajament cu fosta Securitate comunistă, primind numele de cod "Adrian." Conform mărturiei depuse într-un proces, Ovidiu Miculescu filma, în 21 decembrie 1989, ultimul discurs al lui Nicolae Ceauşescu, din faţa Comitetului Central al Partidului Comunist Român.

Ani mai târziu, propulsat în postul de şef peste Radioul Public, Miculescu a fost găsit (în urma unei sesizări făcute de liderul sindical Adrian Moise) în situaţie de incompatibilitate de către ANI şi ulterior şi în situaţie de conflict de interese.

Ovidiu Miculescu mai este acuzat de Adrian Moise, liderul Sindicatului Unit al Salariaţilor - Radio România de faptul că a ajuns în fruntea Radioului Public cu sprijinul lui Victor Ponta (unul dintre promotorii intereselor Chinei în România). De altfel, mai multe investigaţii de presă relevă că Miculescu ar fi nu doar amic cu Ponta - pe cei doi ar avea vechi legături de afaceri. Conform jurnalistului de investigaţii Dan Badea, Ovidiu Miculescu a fost adjunctul lui Victor Ponta la FUNDAŢIA SECOLUL XXI, condusă de Victor Ponta (preşedinte) şi Ovidiu Miculescu (vicepreşedinte) – acţionar majoritar la Radio 21.

Revenind la China, regimul comunist de la Beijing derulează un program agresiv de soft-power în străinătate, atât prin intermediul parteneriatelor media în foste ţări comuniste - cum este cazul României - cât şi prin Institutele Confucius din întreaga lume.

Reţeaua de 400 de Institute Confucius a Chinei, este concepută pentru a proiecta o imagine favorabilă a Partidului Comunist Chinez în întreaga lume prin programe culturale şi lingvistice, dar i se permite să limiteze discuţiile privind subiectele sensibile Partidului, cum ar fi ocuparea Tibetului, persecuţia practicanţilor mişcării spirituale Falun Gong, a creştinilor, sau a etnicilor uiguri.

Promovată ca organizaţie non-profit finanţată de regimul comunist de la Beijing pentru a preda limba şi cultura chineză, Institutul Confucius a fost prezentat inclusiv de oficialii chinezi ca unealtă de promovare a soft-power-ului regimului chinez.

Fostul şef al serviciului secret canadian, Richard Fadden afirma într-o declaraţie din 2010, în timp ce era pe funcţie, că Institutele Confucius sunt controlate de ambasadele şi consulatele Chinei, fiind adânc implicate în eforturile Beijing-ului de a influenţa linia politică a Canadei.

Fostul şef al propagandei Partidului Comunist Chinez, Li Changchun, afirma la rândul său că Institutele Confucius sunt “o parte importantă a sistemului de propagandă al Chinei în străinătate”.

Michel Juneau-Katsuya, fostul director al serviciilor secrete canadiene pentru Asia-Pacific, autor a numeroase cărţi şi articole despre spionaj, momentan preşedintele şi CEO al Northgate SSI, o firmă de consultanţă în domeniul securităţii, având şi o catedră de criminalistică la Universitatea din Ottawa, declara despre Institutele Confucius, că

“Nimeni nu dispută valoarea educaţiei şi culturii. Doar că organizaţii precum Institutul Confucius sunt extrem de similare cu Calul Troian. (...) Institutul Confucius reprezintă o ameninţare pentru guvernul canadian şi o ameninţare pentru publicul canadian (...) Există informaţii publice care arată că agenţiile occidentale de contra-spionaj au identificat Institutele Confucius drept forme folosite de spionii guvernului [chinez], aflate în slujba guvernului [chinez]”.