Saga bancherilor care ne părăsesc, episodul 11: o primă consistentă şi o ”tragedie de familie”?

Fostul director al ABN Amro, Jan Peter Schmittmann, a fost descoperit mort, sâmbătă, împreună cu soţia sa şi fiica sa în ceea ce poliţia a numit o ”tragedie de familie”.

În 2007, Schmittman a fost personajul care ar fi aranjat falimentul şi vânzarea companiei ABM AMRO către băncile Royal Bank of Scotland, Fortis şi Santander. După naţionalizarea băncii din 2008, Schmittmann a primit, conform contractului său, un salariu de 16 milioane de euro, sumă ce a fost injumătăţită ulterior de către ministrul de Finanţe olandez.

La apelul unui prieten de familie, poliţia locală a investigat casa din Laren a bancherului, descoperind cadavrele lui Peter, al soţiei sale şi al fiicei sale.

Chiar dacă investigaţia abia începuse, toate dovezile ar indica o ”tragedie de familie”. Nu există indicii care să arate că afacerile în care era implicat bancherul aveau vreun rol în moartea celor trei, suţin autorităţile olandeze.

Corpurile celor trei ar fi fost descoperite de către fiica cea mare a lui Peter, care tocmai venea să îi viziteze înainte să plece spre India, conform Algemeen Dagblad.

Totuşi, de la începutul lui 2014, numărul bancherilor de vârf care se ”sinucid” sau mor brusc în condiţii controversate a ajunsul la cel puţin 11.

De exemplu, pe lângă ”tragedia de familie a lui Peter”, avocatul de crah financiar al JP Morgan, Joseph Giampapa, a fost lovit mortal de o dubă, care a dispărut în plină zi, directorul Deutsche Bank, William Broeksmit, a fost găsit spânzurat în casa sa iar fondatorul American Title Service, Richard Talley s-ar fi ”împuşcat” de opt ori, în piept şi în cap, cu un pistol pentru cuie.

Cel puţin şase din cei decedaţi sunt angajaţi sau foşti angajaţi ai JP Morgan. Iar o bună parte din cei 11 ar fi plonjat în gol de pe clădirile JP Morgan, fără coardă elastică.

Un număr mare din decese sunt direct legate de nume precum JP Morgan sau Deutsche Bank, bănci ce sunt implicate în scandalul manipulării ratelor bancare LIBOR. ABN Amro, fosta companie la care lucra Schmittmann, se află de asemenea sub investigaţie pentru participarea în scandalul LIBOR.

Scandalul LIBOR, în care bănci de calibru internaţional manipulau ratele creditului interbancar, a produs pierderi estimate la mai multe trilioane USD.

Seria controversată a deceselor a început, cel puţin din relatările care au prins tiparul presei, pe data de 21 ianuarie, primul caz fiind cel al directorului de comunicaţii al Swiss Re AG din Londra, Tim Dickenson.

Lista bancherilor care au murit în condiţii controversate de la începutul anului:

Pe 27 martie - Joseph Giampapa, a fost lovit mortal de o dubă, care a dispărut. Giampapa era unul din cei mai importanţi consilieri juridici ai unei companii ce valorează sute de miliarde de dolari - JP Morgan. Autorităţile nu au făcut nicio acuzaţie şi nici nu se cunoaşte lista cu suspecţi ai cazului.

Ziua în amiaza mare, Giampapa a fost ucis pe loc de către un autovehicul, care l-a propulsat la o distanţă de 45 de metri. Conform informaţiilor care au ajuns în presă, Giampapa este al şaselea angajat proeminent al JP Morgan care a murit în condiţii controversate pe o perioadă de numai câteva săptămâni.

Pe 12 martie – Kenneth Bellando, 28 de ani – angajat al Levy Capital şi fost angajat al JP Morgan, s-ar fi aruncat, conform autorităţilor, de la etajul al şaselea al clădirii East Side. Fost analist al JPMorgan, Bellando este fiul lui John Bellando, un ofiţer financiar şef al Conde Nast şi fratele unui ofiţer de investiţii al JPMorgan – expert în riscurile expunerii valutare.

Mai multe din mailurile lui Bellando au fost citate în timpul unei investigaţii a Comitetului de Finanţe al Senatului de la Washington cu privire la scandalul London Whale. Compania London Whale, în ciuda faptului că a cauzat o pierdere de 6,2 miliardare de dolari, a reuşit să-i aducă contractantului său, JP Morgan, un profit de 21,3 miliarde dolari.

Pe 20 februarie - Li Junjie, 30 de ani - angajatul JP Morgan Hong Kong, Junjie ar fi fost implicat în diverse proiecte pe lângă postul obişnuit de la departamentul de foreign exchange. Chiar dacă nu a lăsat niciun bilet înainte de "suicid", colegii săi spun că acesta se afla sub ”o presiune imensă din cauza muncii”. Junjie este al patrulea bancher care ar fi sărit de pe acoperişul unui sediu JP Morgan în ultima lună.

Pe 19 februarie, James Stuart, 70 de ani - om de afaceri de peste 50 ani şi fost director al Naţional Bank of Commerce, Stuart este considerat un om de afaceri ale cărui relaţii erau extrem de extinse. Moartea lui nu a fost făcută publică în presă. Mai straniu, certificatul său medico-legal nu precizează cauzele morţii.

Pe 12 februarie Ryan Crane, 37 de ani, director executiv al băncii internaţionale JP Morgan, cu o vechime de 14 ani în bancă. De data aceasta poliţia nici nu a mai dat detalii legate de circumstanţele morţii sale. Moartea lui Crane este cu atât mai stranie cu cât în urmă cu două săptămâni, pe data de 28 ianuarie, Gabriel Magee, un alt manager important al companiei JP Morgan, ar fi sărit de pe sediul central al băncii din Londra. Cei doi lucrau împreună şi se cunoşteau.

Pe 7 februarie Richard Talley, 57 de ani, fondatorul American Title Service din Colorado a fost găsit mort. Poliţia susţine că Tallet s-a sinucis în garajul său cu un pistol pentru cuie, împuşcat de opt ori în piept şi cap.

Pe 29 ianuarie Mike Dueker, 50 de ani, economist şef de la Russel Investments, care s-ar fi „aruncat” de pe un pod (Tacoma Narrows) care trecea pe deasupra unei autostrăzi, în statul Washington. Russel a fost angajat ca asistent VP la Federal Reserve în St. Louis între 1991-2008.

Pe 28 ianuarie Gabriel Magee, 39 de ani, vicepreşedinte la JP Morgan Europe. Corpul său a căzut de pe celebrul zgârie nori Canary Warf din Londra (etajul 33), aterizând pe o clădire mai mică din vecinătate. La auzul veştii părinţii săi au declarat că se vor deplasa imediat la Londra pentru a lua lucrurile fiului lor şi a cere explicaţii - cei doi americani respingând vehement versiunea oficială a morţii prin sinucidere.

Pe 26 ianuarie, William Broeksmit, 58 de ani, director executiv al Deutsche Bank, a fost găsit de poliţie spânzurat în casa sa din South Kensington, Londra. A doua zi, Eric Ben-Artzi, fost angajat la Deutsche Bank, care a părăsit banca după ce a început să publice informaţii despre practicile scandaloase ce ar fi avut loc acolo, a ţinut o conferinţă de presă despre pierderile de 12 miliarde pe care DB le-ar fi înregistrat şi despre care directorii DB ar fi ştiut.

Pe 21 ianuarie, Tim Dickenson – directorul de comunicaţii al Swiss Re AG şi-a găsit sfârşitul de pe acoperişul sediului JP Morgan din Londra în condiţii suspecte. Nici poliţia şi nici presa a nu a publicat vreo informaţie cu privire la moartea sa.