Să nu lăsăm frica să ne controleze

Frica este o emoţie provocată de conştientizarea unui pericol real sau imaginar şi ne determină gândurile şi comportamentul. Se spune că toate fricile au la bază teama de moarte, dar, de-a lungul evoluţiei omenirii, frica a avut şi un rol pozitiv, ajutându-l pe om să supravieţuiască, în urma eliberării de adrenalină, organismul era pregătit pentru "luptă sau fugă".

Fiind o trăire subiectivă, frica este percepută de cele mai multe ori ca o senzaţie neplăcută, însoţită de modificări neurovegetative. În funcţie de intensitatea fricii se pot manifesta tensiune musculară crescută, puls şi respiraţie accelerate, creşterea glicemiei, vasoconstricţie, transpiraţie, frisoane, senzaţie de sufocare sau de încremenire. Nu de puţine ori fiecare dintre noi a folosit, poate, expresiile "mi s-a strâns stomacul", "alb sau galben la faţă " sau "paralizat de frică".

Pe lângă frica arhaică, au apărut frici noi, caracteristice societăţii moderne: frica de boli, de violenţă, frica de şomaj, de singurătate, de abandon, de schimbare, de ceea ce cred ceilalţi despre noi, frica de a fi tu însuţi... Din teama de a nu fi răniţi, de a nu suferi, rar permitem cuiva să ne vadă aşa cum suntem; de obicei ne protejăm, ne ascundem sensibilitatea în spatele unei măşti sau al unui rol, dezvoltând diferite mecanisme de apărare.

Îndreptăţită când e vorba de un pericol real, atunci când e mereu prezentă în mintea noastră, frica ne împiedică să evoluam.

Frica a fost şi este folosită ca instrument de manipulare, religia şi clasa politică s-au folosit ea pentru a-şi pastra puterea. S-a început cu "frica de Dumnezeu", care ne pedepseşte, de fapt nu Dumnezeu ne pedepseşte. Nimic nu este întâmplător în univers, totul se desfăşoară conform legii cauzei şi efectului, sau aşa cum spuneau bătrânii noştri cu înţelepciune "bine faci bine găseşti", "cine sapă groapa altuia cade singur în ea ","cum îţi aşterni aşa dormi", "ce semeni aia culegi". Să facem deci alegeri conştiente.

Mass-media, care joacă un rol important în viaţa noastră cotidiană, foloseşte expunerea la violenţă exploatându-ne nevoia de siguranţă şi confort. Ea ne oferă "modele" de urmat, un sistem de valori la standarde scăzute, ne influenţează alegerile şi capacitatea decizională şi încurajează comportamentul gregar şi resemnarea. Credem tot ceea ce ni se spune, fara a mai folosi filtrul gândirii noastre.

Frica apare atunci când credem că fericirea vine din exterior, alergăm după relaţii care să umple golul din noi, după satisfacţii materiale imediate şi efemere, vrem să acumulăm tot mai mult, hrănindu-ne astfel ego-ul.

Ne abandonam astfel propria libertate şi putere, pentru că ne este teama... de ce ne este teamă ? Dacă vom căuta adânc în noi înşine, vom descoperi în final, că frica este doar o iluzie... sau poate vom descoperi că nu ne temem că suntem slabi ci de măreţia din noi, cum spunea Nelson Mandela: "Frica noastră cea mai adâncă, nu este aceea că suntem inadecvaţi, ci că suntem puternici peste măsură, este lumina din noi, nu întunericul care ne sperie mai mult. Şi ne întrebăm: cine suntem noi, atât de talentaţi, minunaţi şi inteligenţi?"

Primul pas în depăşirea fricii este s-o acceptăm, s-o experimentăm în mod direct, să-i facem loc să fie, să-i oferim spaţiu şi să fim prezenţi. Din confruntarea cu frica vor lua naştere curajul şi încrederea, curajul de a ne accepta părţile slabe, de a ne schimba prin asumarea unui efort conştient. Aşa ne vom recăpăta puterea interioară şi încrederea în noi înşine.