Romii trebuie să simtă că merită să rămână în ţara lor (Independent)

Analiştii sunt de părere că UE ar trebui să-şi asume un rol mult mai activ în a convinge cei mai noi membri ai săi să-i integreze pe romi şi să-i facă să simtă că merită să rămână în ţara lor. Dacă nu se va întâmpla aşa, atunci romii vor profita în mod inevitabil de oportunitate şi se vor îndrepta spre Occident, scrie cotidianul britanic The Independent.

Politicieni de dreapta şi mass-media exploatează temerile că ţiganii români ar intenţiona să vină masiv în Marea Britanie. Dar realitatea este foarte diferită, aşa cum i-au spus autorului articolului, Jerome Taylor, locuitorii celor mai defavorizate zone din România locuite de romi.

Mulţi români au fost uimiţi de hotărârea guvernului britanic de a-i descuraja să vină în Regatul Unit anul viitor când se vor ridica restricţiile privind dreptul de a munci. La Bucureşti şi Sofia au fost vehiculate suspiciuni că de fapt lucrul de care se teme cu adevărat guvernul britanic - dar nu îndrăzneşte să o spună public - este migraţia în masa a romilor, cea mai marginalizată şi mai blamată minoritare din Europa. Acest lucru, la rândul sau, a generat şi mai multă animozitate faţă de romi, din partea românilor şi bulgarilor, care au dat vina pe aceste comunităţi pentru pătarea imaginii ţării lor.

Romii de la Pata Rât (Cluj-Napoca) au puţine motive să simtă loialitate faţă de patria lor, scrie Jerome Taylor. Mulţi au fost mutaţi cu forţa acolo de către autorităţile locale. În pofida discriminării, mulţi simt că România este încă patria lor, dar alţii se gândesc să plece.

Situaţia din această mahala plină de gunoaie este doar un exemplu privind numeroasele persecuţii cu care se confruntă romii în mare parte din Europa Centrală şi de Sud. Aceasta este o formă de opresiune care începe să aibă un impact direct în Marea Britanie, consideră semnatarul articolului. În ultimii patru ani, un număr tot mai mare de romi au apărut în oraşe din Europa de Vest, de la Berlin la Paris, până la Stockholm şi Londra.

România şi Bulgaria au cele mai mari comunităţi de romi. Nimeni nu ştie câţi dintre cei aproximativ 90.000 de români din Marea Britanie sunt de etnie romă, dar aceasta este doar o fracţiune din milionul de ţigani care trăiesc în Franţa şi Germania. Totuşi, această scurgere spre Marea Britanie ar putea deveni un torent în 2014, când cele două ţări vor beneficia de drepturi depline de circulaţie.

Creşterea mică, dar constantă, a sosirilor romilor în Europa de Vest a condus deja la o multitudine de poveşti-sperietoare în mass-media populiste care îi descriu drept comunităţi infracţionale endemice prosperând din reţelele de cerşit şi taberele ilegale.

Deşi unii romi comit infracţiuni (cel mai adesea traficaţi cu forţa de reţele ale criminalităţii sau împinşi de sărăcie), relatările rareori ridică întrebarea de ce atât de mulţi oameni sunt în mişcare. Răspunsul simplu este că romii din Europa încearcă să scape de un nou val de opresiune care a cuprins Europa Centrală, de Est şi de Sud. Spre deosebire de cei care migrează din raţiuni economice, mulţi romi spun că profită de oportunitatea de a găsi o casă fără a mai fi hărţuiţi. Activiştii pentru drepturile romilor invocă argumentul că cei care pleacă în Vest sunt la fel de mult refugiaţi politici pe cât sunt refugiaţi economici.

Persecutarea romilor este bine documentată. Alături de evrei, homosexuali şi persoane cu handicap, au fost vizaţi de nazişti pentru exterminare. Dar, în timp ce opiniile europene asupra iudaismului, homosexualităţii şi dizabilităţii s-au ameliorat rapid în ultimele şase decenii, atitudinea faţă de romi este în continuare marcată de prejudecăţi.

Nicăieri nu este mai vizibil acest lucru decât în acele ţări despre care se presupune că sunt patria tradiţională a romilor, unde timp de secole au fost istoric văzuţi drept sclavi ai aristocraţiei funciare din regiune. Peste tot în Europa Centrală şi de Est, în prezent, discriminarea împotriva comunităţilor ţigăneşti este virulentă şi în creştere. Criza economică globală a lovit regiunea greu iar romii sunt o ţintă uşoară.

Grupuri de extremă-dreapta sunt resurgente în Ungaria, Bulgaria şi Republica Cehă, iar atacurile împotriva unor romi au devenit ceva obişnuit.

În România, extrema-dreaptă a fost ţinută sub control, dar nu din motive altruiste, scrie autorul articolului. 'Nu există prea mare nevoie de grupuri de extremă-dreapta, deoarece găseşti rasism şi stereotipuri în toate partidele principale', explică Marian Mandache, directorul executiv al ''Romani Criss'', un grup care militează pentru drepturile romilor, cu sediul la Bucureşti. 'Romii se confruntă cu dificultăţi, cu excluderea şi discriminarea în aproape toate domeniile vieţii publice'', adaugă el.

Recent, ideea sterilizării forţate a femeilor rome a dobândit o tentă de acceptabilitate de masă atunci când consilierul local PNL, Rareş Buglea, care este preşedintele Tineretului Naţional Liberal (TNL) al municipiului Alba Iulia, şi-a exprimat sprijinul faţă de această idee pe Facebook. La Baia Mare, un oraş minier din nordul sărac al României, primarul a construit ziduri în jurul zonelor locuite de romi, spre mulţumirea altor rezidenţi.

În capitala României, situaţia este la fel de sumbră pentru romi. Bucureştiul nu a fost niciodată unul din cele mai agreabile oraşe din Europa, potrivit autorului articolului, şi este încă renumit pentru blocurile sale degradate de tip sovietic. Romii tind să fie concentraţi în cele mai rele suburbii, cum ar fi Ferentari şi Plumbuita, unde canalizarea şi energia electrică sunt practic inexistente.

Majoritatea familiilor se alimentează ilegal cu energie, în timp ce la Plumbuita, aflată la două mile de centrul comercial al capitalei, autostrăzile asfaltate se dau bătute în faţa drumurilor pline de noroi şi mărginite de cocioabe cu acoperişuri din carton ondulat.

Poliţia locală acuză grupuri de romi că se află în spatele multor infracţiuni din Bucureşti, un oraş care are încă o rată a criminalităţii semnificativ mai mică decât majoritatea capitalelor din Europa de Vest. Activiştii spun că în timp ce unii romi sunt împinşi spre infracţiuni din cauza sărăciei în care trăiesc, majoritatea încearcă să-şi ducă viaţa cum pot. Dar prejudecăţile îi fac deosebit de vulnerabili la abuz din partea autorităţilor.

În ultimii 10 ani, Romani Criss a documentat 50 cazuri în care persoane de etnie romă au fost omorâte sau agresate în incidente legate de poliţie. Dar, în pofida depunerii de numeroase plângeri penale, niciun poliţist nu a fost încă condamnat pentru uciderea unui rom. Doar în ultimele opt luni au existat trei cazuri în care romi au fost împuşcaţi şi ucişi de poliţie. Peste tot în cartierul Tei, localnicii au poveşti despre brutalitatea poliţiei.