Românii care urlă cu telefonul în mână. Ce spune Expert Forum despre "nebunia" de pe reţelele de socializare
Preşedintele think tank-ului Expert Forum, Sorin Ioniţă, a opinat, la podcastul realizat de Răzvan Exarhu, că pe reţelele sociale sunt amplificte artificial vocile radicale, prin tot felul de manevre şi comportamente inautentice, creând iluzia că teoriile conspiraţioniste sunt împărtăşite de foarte multă lume, când probabil nu e chiar aşa.
Jurnalist: Dar întoarcerea asta la argument, cum spunea domnul nostru Roman Patapievici, are vreo şansă în rândul publicului care urlă cu telefonul în mână? Pentru că jumătate din planetă acum a început să urle cu telefonul în mână, cam cum vorbea şi Hitler de la tribună. Planeta duduie de oameni care urlă de la o tribună imaginară.
Sorin Ioniţă: Păi da, cum spuneam, de altfel, cum să te faci remarcat, dacă nu urci pe scara emoţiei ce spui tu şi cum te distingi de ăilalţi? Că până la urmă oamenii vântură câte o conspiraţie, să zic, or fi vreo cinci conspiraţii mari, pe care toţi cam asta ocupă 90% din timpul acestor urlători, dacă vedeţi. Şi cum? Repetă la nesfârşit această chestie. Trebuie să vii cu ceva inovator, şi atunci vii cu ceva inovator în stil, adică eşti din ce în ce mai ţăcănit, din ce în ce mai ciudat în apariţii. Ţi le ilustrezi într-un anume fel, dar conţinutul e cam acelaşi până la urmă.
Avem vreo şansă? Nu ştiu ce să zic. Noi nu putem fi pedagogi: închideţi telefoanele! Deşi ai văzut că se practică. Din ce în ce mai multe ţări din Vestul Europei îl scot, îi pun pe copiii de liceu, în general, să lase telefoanele la intrarea în şcoală. Şi e un început şi ăsta. Dar hai să nu fim noi, ştii, doamna educatoare acum cu publicul, că asta nu se poate. Nu ştiu dacă merge pe internet.
Pe de altă parte, nici nu cred că internetul e toată viaţa. Deci dacă lumea zbiară acolo, nu neapărat asta se transferă în viaţa reală. Nu întotdeauna. Deci să fim un pic optimişti, dar trebuie să urmărim fenomenul şi să vedem ce se poate face. Deescaladarea asta se poate face, nu ştiu, dar mergem în teme foarte grele, deci conspiraţiile de tip antiştiinţific, de exemplu, care sunt foarte multe – de la antivaccin până la ce vrei tu, cu încălzirea globală, deci acolo. N-ai cum să nu te duci puţin în elemente de ştiinţă.
La ce să apelăm noi aici în România, când ai văzut cum se duce naibii şcoala şi cum se erodează şi vorbim de cifre uriaşe de analfabetizare naţională. Nu ştiu, circulă asta – 40-45%. Deci trebuie să mergi la bază. Dar când am spus soluţii de-astea, toată lumea se ia cu mâinile de cap. În primul rând că e plicticos, în al doilea rând că durează 30 de ani – o generaţie – să refaci un nivel mediu, dacă a fost vreodată, că nu ştim dacă a fost vreodată. Eu nu cred că pe vremea lui Ceauşescu sau nu ştiu când, oamenii erau mai deştepţi în România, cred că n-aveau telefonul să se manifeste.
Jurnalist: Dar nu e ciudat, că venim dintr-o epocă şi tu şi eu, că avem o vârstă, dintr-o lume în care dezinformarea era parte din porţie, ca să zic aşa, din viaţă, şi acum ne-am trezit într-o lume liberă, în care dezinformarea ajunge să fie atât de subtilă încât nici nu o mai percepem. Este The Ghost in the Machine, şi este mediul, practic, din care se construieşte mesajul. Crezi că noi suntem ultimii mohicani care mai putem fi atenţi în momentul în care cineva bate câmpii, sau putem semnaliza, distinge falsul de adevăr?
Sorin Ioniţă: Noi nu suntem ultimii mohicani, să fim serioşi, este multă lume care gândeşte aşa, dar ea nu strigă pe internet, pentru că vezi, este şi efectul ăsta de vizibilitate. O grămadă de oameni vor să fie lideri de bulă şi atunci strigă atât de tare.
Mai nou avem şi genul ăsta de reţele de comportament inautentic, cum se cheamă ele, adică îţi creezi o întreagă reţea care nu e adevărată, e falsă – asta vrea să spună inautentic – în sensul că nu sunt oameni adevăraţi: conturi false, boţi, nu ştiu ce, şi efectiv parcă sunt mai mulţi. Asta este marca campaniilor electorale pe care le-am văzut în ultima vreme şi în România şi în Moldova – astea georgiste, alea finanţate de Ilan Sor în Moldova.
Deci asta încercau ei să facă: să creeze nişte noduri de reţele şi puncte de reţele false, sponsorizate cu bani, ca lumea să creadă că ăia care vorbesc sunt oameni reali – nu sunt oameni reali – deci să amplifice, să mărească expunerea şi vizibilitatea unei anume opinii care sunt trăsnite, radicale.
Dacă ne referim la conspiraţii, nu sunt chiar atât de mulţi oameni care chiar cred în ele, dar par să fie mai mulţi. Ăsta este efectul, e iluzia optică a reţelelor sociale, că ei par mai mulţi decât noi.
Jurnalist: Da, e adevărat, la alegerile din Moldova lucrurile au fost invers.
Sorin Ioniţă: Da, dar acolo existau nişte instituţii care chiar au luat pe bune lupta; şi când se vrea, se poate, să zic aşa. La noi judecaţi voi cât s-a vrut şi cât se încearcă acum spălarea scroafei suite în copac. Nu prea s-au luptat. Atunci ne spuneau: e bine, staţi la locurile voastre, că noi ne ocupăm.
Există un efect de internet şi se investeşte mult în el, în a amplifica vizibilitatea şi expunerea anumitor opinii. Deci nu tot ce vezi acolo e autentic, nu numai în materie de conţinut, dar şi în materie de rezonanţă. Există idei care au o rezonanţă falsă, în sensul că par împărtăşite de foarte multă lume, când probabil nu e chiar aşa.
Şi să înveţe copiii la şcoală fizică şi chimie, dar uite, vine unul şi îţi spune că dacă mănânci nu ştiu ce, mâine îţi creşte al şaselea deget şi se umple internetul, şi toată lumea se panichează şi începe să se arunce jos pe fereastră din cauza asta, că nu ştiu ce se întâmplă, bei apă dintr-un pahar şi ţi se modifică ADN-ul. Şi lumea ajunge să creadă astea dacă habar n-are, sau măcar noţiuni elementare.
Sau trebuie să ai un fel de bun-simţ, să spui: băi, nu mă pricep, dar asta nu pare posibil. Ăsta e rolul şcolii, cred, să te lase cu genul ăsta de rezidual în cap – că ai uitat ce ai învăţat în şcoală, dar ai un fel de rezidual cu ce se poate, ce nu se poate în viaţa asta – şi cred că asta e foarte valoros.
