România, printre ţările care s-ar putea confrunta cu probleme din cauza crizei

România este printre ţările care s-ar putea confrunta cu probleme, din cauza persistenţei crizei economice din Europa, avertizează raportul Freedom House pe 2011.

În cazul majorităţii ţărilor central şi est-europene şi baltice, anul 2011 a fost notabil pentru capacitatea lor de a face faţă crizei economice din Europa fără ca instituţiile de bază democratice să aibă de pierdut.

Un număr de ţări din regiune au rămas vulnerabile la fragilitatea economiei, interferenţa intereselor politice în afaceri şi corupţie. Letonia, Bulgaria, România şi Balcanii de Vest s-ar putea confrunta cu probleme, în condiţiile în care dificultăţile economice din Europa persistă.

Ungaria reprezintă cea mai gravă problemă din Europa Centrală. Guvernul lui Viktor Orban a profitat de majoritatea de două treimi de care dispune în Parlament pentru a impune o nouă Constituţie, controversată, fără ca opoziţia să aibă o contribuţie adecvată. De asemenea, puterea a impus o serie de legi care ar ameninţa libertatea presei, independenţa judiciară şi pluralismul politic.

Albania s-a confruntat cu un declin, din cauza violenţei faţă de manifestanţi, a alegerilor locale fraudate şi a eşecului tribunalelor de a rezolva cazuri de corupţie majore.

La polul opus, Slovacia a adoptat un set de legi vizând să apere presa de intimidarea politică.

Progresele înregistrate în Balcani pe drumul către democraţie şi aderarea la UE sunt discutabile, notează Freedim House. În luna iulie. guvernul sârb l-a predat pe ultimul dintre cei 161 de suspecţi de crime de război căutat de Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie (TPI). Printre cei extrădaţi de numără şi Ratko Mladici, unul dintre liderii masacrului de la Srebreniţa, din 1995, care a fost urmărit timp de 16 ani. Extrădarea lui Mladici a fost criticată de peste 50% dintre sârbi şi a dus la proteste în masă.

Naţionalismul din regiunea balcanică subminează în continuare eforturile regionale de reconciliere şi complică relaţiile cu UE, scrie ONG-ul.

Presiunea asupra libertăţii presei s-a intensificat în întreaga regiune, în special în Macedonia, unde o televiziune apropiată de opoziţie şi mai multe ziare au fost închise.

Protestele din Moscova şi alte oraşe ruse în urma alegerilor parlamentare din decembrie, marcate de nereguli, au reamintit că nicio conducere autoritară, indiferent de cât de sofisticate îi sunt metodele, nu este imună la cererile populare de schimbare. Chiar dacă motivul imediat pentru proteste a fost reprezentat de acuzaţiile de fraude electorale, protestele au reflectat şi nemulţumirea faţă de anunţul făcut de premierul Vladimir Putin şi preşedintele Dmitri Medvedev, care au decis să schimbe funcţiile între ei la finalul mandatului lui Medvedev. Cei doi nu şi-au îndeplinit promisiunile de reformare a sistemului guvernamental rus, corupt, stagnant şi lipsit de răspuns. Ideea lui Putin de a reveni pentru al treilea şi posibil al patrulea mandat prezidenţial a dus la demonstraţii fără precedent, remarcă raportul.

Există multe întrebări despre capacitatea forţelor ce au condus protestele postelectorale de a influenţa viitoarele politici din Rusia. Însă, în mod clar, Rusia nu este singura ţară vulnerabilă la nemulţumirea populară faţă de o conducere autoritară. La marcarea a 20 de ani de la dezintegrarea URSS, la sfârşitul lui 2011, majoritatea statelor din Eurasia erau marcate încă de conducerea autoritară a unei variante sau a alteia. În condiţiile în care, înainte de 2011, fenomenul "preşedinte pe viaţă" era asociat mai ales cu Orientul Mijlociu, acum este mai probabil să se aplice liderilor pe termen lung din fosta URSS, subliniază Freedom House .

Tentaţia faţă de modelul autoritar constituie o ameninţare chiar şi în ţări cu istorii recente de mişcări democratice. Ucraina a suferit un declin major din cauza tentativelor preşedintelui Viktor Ianukovici de a zdrobi opoziţia politică prin diverse tactici antidemocratice, inclusiv judecarea şi condamnarea fostului premier Iulia Timoşenko.

Şi alte ţări ce au avut "revoluţii colorate" se confruntă cu probleme. Kîrgîzstanul, care îşi revenea dintr-o revoltă din 2010 faţă de preşedintele autoritar, a organizat alegeri considerate realtiv corecte şi competitive. Însă profunde diviziuni se menţin între kirghizi şi uzbeci şi s-a făcut un progers redus în a-i aduce în justiţie pe cei responsabili pentru violenţele anti-uzbece de la jumătatea lui 2010.

În Georgia, preşedintele Mihail Saakaşvili s-a confruntat în continuare cu critici faţă de eforturile sale apartente de a marginaliza figurile de opoziţie.

Între timp, în mai multe cazuri, cele mai represive regimuri din lume s-au acutizat. În Azerbaidjan, guvernul preşedintelui Ilham Aliev a folosit forţa pentru a înăbuşi manifestaţii, a închis activişti de opoziţie, a încercat să reducă la tăcere presa internaţională şi a folosit în mod abuziv puterea statului pentru a evacua cetăţeni din locuinţele lor, în cadrul unor proiecte imobiliare de amploare.

Kazahstanul a suferit un declin din cauza adoptării legislaţiei care restricţionează religiile. În luna decembrie, condiţiile s-au deteriorat şi mai mult, regimul folosind violenţa într-un efort de a pune capăt protestelor unor angajaţi din domeniul petrolier.

Iar în Belarus, regimul preşedintelui Aleksandr Lukaşenko a arestat numeroşi deţinuţi politici şi a adoptat o serie de măsuri bizare - precum interzicerea bătutului din palme la unison - pentru a împiedica exprimări inedite ale nemulţumirii populare faţă de opresiunea politică şi de problemele economice.