România Liberă: Isărescu, sursa Manole a fostei Securităţi

UPDATE: CNSAS confirmă validitatea notelor prezentate de RL, scriu jurnaliştii de la România Liberă.

"După ce, ieri, RL a dezvăluit că Mugur Isărescu a dat note Securităţii sub numele de cod „Manole“, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a confirmat validitatea documentelor publicate de către cotidianul nostru: „Referitor la materialul publicat astăzi, în cotidianul «România liberă», despre dl Mugur ISĂRESCU, guvernatorul Băncii Naţionale a României, facem următoarele precizări: Documentele publicate au fost studiate la sala de lectură a CNSAS de către cercetători (este vorba despre Cătălin Prisacariu – n.r.) acreditaţi în condiţiile legii“.

CNSAS a mai precizat că documentele făcute publice de către RL au ajuns în arhiva Consiliului după 2008: „În privinţa verificării domnului Mugur ISĂRESCU, la data de 21.05.2002 Colegiul CNSAS a emis Decizia nr. 40 de neapartenenţă/necolaborare cu Securitatea ca poliţie politică. Documentele invocate de cotidianul «România liberă» au fost transferate către arhiva CNSAS după intrarea în vigoare a OUG nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008“.", scrie, miercuri, sursa citată.

* * *

Înainte de '89, Mugur Isărescu - cel mai longeviv guvernator al Băncii Naţionale a României - era "sursa Manole", figurând în evidenţele UM 0195, respectiv sub controlul Contraspionajului Extern din Centrala de Informaţii Externe, relatează România Liberă în ediţia sa de marţi.

Potrivit jurnaliştilor de la RL, care prezintă în ediţia tipărită a ziarului şi o serie de documente, ofiţerii UM 0195, Contraspionajul Centralei de Informaţii Externe îl dirijau pe Isărescu, aka "Manole" să spioneze diplomaţi britanici sau americani bănuiţi a fi agenţi acoperiţi. Înainte de 89, Isărescu a lucrat înainte de 1989 în cadrul Institutului de Economie Mondială, înfiinţat în 1969.

Conform investigaţiei, preluată de Hotnews, dat fiind CV-ul Guvernatorului (ieşiri repetate peste graniţă înainte de Revoluţie, detaşarea pe un post în capitala SUA), existau suspiciuni legate de posibile legături ale acestuia cu diversele Servicii, fără ca acestea să fi fost până acum demonstrate în vreun fel.

Potrivit România Libera, relevant, însă, pentru trecutul lui Mugur Isărescu este faptul că acesta avea iniţiative personale de a-i spiona pe diplomaţii britanici aflaţi la Bucureşti

"Iată ce notează ofiţerul UM 0195: „Notele informative furnizate de Isărescu Mugur dovedesc o instruire pe profil deosebită, avînd în vedere propunerile personale de a penetra în anturajul personal al ambasadei Angliei la Bucureşti“.

Aşadar, actualul guvernator BNR venea în întâmpi-narea nevoilor informative ale Securităţii şi se oferea să se infiltreze în mediul diplomatic. E adevărat, uneori nu spunea chiar tot ce auzea, după cum notează acelaşi ofiţer: „Nu întotdeauna a manifestat sinceritate în raportarea exactă a unor aspecte c.i. (contrainformative – n.r.). Astfel, cu prilejul controlării întîlnirii celui în cauză (Mugur Isărescu – n.r.) cu Secretarul ambasadei Angliei la Bucureşti, nu a manifestat corectitudine în relatarea conţinutului discuţiilor purtate“ (facsimil 2).", scrie RL.

Oficialii BNR au transmis publicaţiei România Liberă un răspuns, mai exact un fragment din interviul acordat de Mugur Isărescu ziarului Jurnalul Naţional: " Activitatea mea de dinainte de - 89 este arhicunoscută. Am lucrat timp de 17 ani într-un singur loc, la Institutul de Economie Mondială. (...) Institutul avea într-adevăr o poziţie specială în epocă. De exemplu, avea acces direct la fluxul Reuters, pentru a accesa preţuri, evoluţii de cursuri valutare, ştiri din economia mondială etc. Analizele cercetătorilor pe baza acestor date ajungeau pe canale specializate la instituţiile abilitate, la Ministerul Comerţului, la Guvern, inclusiv pe masa lui Ceauşescu. Având în vedere importanţa şi destinaţia acestora, era precizat cu iniţiale numele tuturor celor care participau la redactarea materialelor, de la analist la dactilografă. Din acest motiv, probabil, au apărut, şi continuă să prezinte interes şi astăzi, întrebările legate de activitatea IEM. (...)

Când am devenit prim-ministru, am cerut explicit să se analizeze activitatea institutului. Concluzia acelei analize a fost una clară: că nu e vorba de aşa ceva! Este adevărat că statutul neconvenţional al IEM impunea salariaţilor o anumită rigoare. Cu atât mai mult, cu cât am avut multe întâlniri în acea perioadă cu cercetători, cu jurnalişti străini, cu diplomaţi, şi am plecat de mai multe ori în străinătate. Desigur, cu acceptul, aşa cum era atunci, al instituţiilor statului. Şi cu referinţe pe care angajaţii le scriau între ei ca garanţii reciproce. Colectivul nostru era foarte unit în jurul personalităţii academicianului Costin Murgescu. Orice eventuală altă aşa-zisă referinţă nu poate fi decât un prefabricat, aşa cum au fost multe pe această temă din 1989 încoace. În 27 de ani, tot ce se făcea acolo a fost verificat şi răsverificat. Aşa că eventualele insinuări, care pot apărea, nu pot fi decât noi episoade din lunga listă de strădanii de a fi acuzat cu orice preţ de către aceeaşi oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea", susţinea Isărescu în interviu.