România: legea câinilor fără stăpân, acuzată de ucideri excesive

Deşi mii de oameni sunt muşcaţi de câini în fiecare an în România, o nouă lege care permite uciderea în masă a câinilor fără stăpân a fost întâmpinată cu critici atât în ţară cât şi în străinătate, iar organizaţiile pentru drepturile drepturile animalelor susţin că este posibilă o altă opţiune, relatează Deutsche Welle.

La începutul lunii septembrie, câinii vagabonzi au atacat şi ucis un băiat de patru ani în Bucureşti, în timp ce acesta se juca. Cazul a condus la o nouă lege, adoptată în grabă de către Parlamentul de la Bucureşti, care permite autorităţilor să omoare câinii vagabonzi.

Pe viitor, administraţiile locale vor fi obligate să păstreze câinii în adăposturi timp de 14 zile, după care îi pot eutanasia dacă nu găsesc pe cineva care să îi adopte. Înainte de această modificare, câinii puteau fi ucişi doar dacă erau bolnavi incurabil sau agresivi.

Curtea Constituţională a aprobat legea, însă activiştii pentru drepturile animalelor din România au protestat şi au organizat o demonstraţie la Bucureşti. Au existat şi critici externe. Spre exemplu, designera şi activista germană Maja von Hohenzollern a declarat ca noua lege a făcut din România "ruşinea Europei".

"Până în prezent, nu au existat masacre oficiale ale câinilor", afirmă preşedintele Vier Pfoten România, Kuki Bărbuceanu. Cu toate acestea, activiştii susţin că au informaţii despre câteva zeci de cazuri în care persoane fizice au ucis câini din momentul în care legea a fost adoptată.

Gabriel Praun, purtătorul de cuvânt al Vier Pfoten, din Viena, susţine că nu există nicio îndoială că este timpul pentru acţiune. 'Suntem de aceeaşi parte ca majoritatea oamenilor din România, adică dorim să găsim o soluţie la problema câinilor vagabonzi', explică el.

Problema este, cu siguranţă, una serioasă, comentează Deutsche Welle. În prezent, se crede că există sute de mii de câini vagabonzi în oraşele şi satele din România, dintre care circa 65.000 doar în Bucureşti. Centrul antirabic de la Institutul pentru Boli Infecţioase din Bucureşti a efectuat deja 10.000 de vaccinuri împotriva rabiei pentru cei muşcaţi de câini în acest an. Anul trecut au existat 16.000 de cazuri de muşcături de câine.

Băiatul de patru ani ucis recent de câinii vagabonzi nu a fost prima persoană ucisă de câini în România. În 2012, un pensionar a murit în nordul ţării după ce a fost atacat de câini; două luni mai târziu, câinii vagabonzi au ucis o fetiţă de şase ani într-un sat din estul ţării. În ianuarie 2011, o femeie care lucra pentru o companie de reciclare a fost atacată de câini în Bucureşti şi a murit trei zile mai târziu din cauza rănilor. De asemenea, în ianuarie 2006, la Bucureşti, un om de afaceri japonez a sângerat până a murit, după ce muşcătura unui câine i-a secţionat o arteră.

Problema câinilor vagabonzi nu este întâlnită doar în România. Există un număr mare de câini vagabonzi în aproape toate ţările din regiune, în special în Ucraina, Bulgaria şi Serbia. Deşi în Ucraina a existat o campanie pentru a ucide câinii fără stăpân înainte de Campionatul European de Fotbal din 2012, aceasta a fost abandonată în urma presiunilor activiştilor străini.

Prin urmare, guvernul ucrainean a impus legi mai stricte pentru protecţia animalelor, iar organizaţiile occidentale au cerut un program de sterilizare în oraşele mari, cum ar fi Kiev, Liov şi Odessa. Praun susţine că sterilizarea maidanezilor este mai eficientă decât uciderea lor, iar aceştia pot fi eliberaţi ulterior pe stradă, deoarece sterilizarea îi face mai puţin agresivi.

Există programe de sterilizare similare şi în unele oraşe din România, în acest fel numărul de maidanezi fiind redus în mod semnificativ. Cu toate acestea, autorităţile locale sunt adesea acuzate de corupţie, iar mass-media susţine că o mare parte din banii destinaţi programelor de sterilizare dispare în buzunare private.

Există, cu siguranţă, o lipsă de adăposturi suficient de mari pentru a face faţă cererii, iar autorităţile locale nu dispun de suficient personal pentru a face faţă unei probleme de o asemenea amploare. Înainte de ultimul de caz, Bucureştiul avea doar 12 hingheri, iar în prezent, în urma decesului, numărul acestora a crescut rapid la 44.