România a devenit ultimul obstacol pentru Rutte la şefia NATO, după ce Ungaria şi Slovacia i-au dat undă verde

România rămâne ultima ţară care nu şi-a exprimat încă sprijinul pentru ca premierul olandez Mark Rutte să devină viitorul secretar general al NATO, după ce Ungaria a renunţat la obiecţiile sale în urma unor întâlniri la Bruxelles, iar preşedintele Slovaciei a părut să dea un semnal de susţinere din partea ţării sale.

Alianţa militară transatlantică încearcă să obţină consensul necesar între cei 32 de membri ai săi pentru ca cineva să îi succeadă norvegianului Jens Stoltenberg în funcţia de Secretar General atunci când acesta se va retrage în octombrie, relatează Radio Europa Liberă.

Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Germania şi Turcia au declarat că ar susţine candidatura lui Rutte.

Unul dintre principalii membri reticenţi, Ungaria, a renunţat marţi la opoziţia sa, când premierul Viktor Orban a declarat că Rutte a fost de acord să onoreze un acord încheiat cu Stoltenberg, conform căruia niciun membru al personalului maghiar nu va participa la activităţile NATO în Ucraina şi niciun fond maghiar nu va fi folosit pentru a sprijini acele activităţi.

"În lumina promisiunii sale, Ungaria este pregătită să susţină candidatura premierului Rutte pentru funcţia de secretar general al NATO", a anunţat Orban într-o postare pe X, fostul Twitter.

Stoltenberg, vorbind la o conferinţă de presă la Washington, a declarat că anunţul lui Orban a făcut "evident faptul că suntem foarte aproape de o concluzie în cadrul alianţei. Cred că este o veste bună. Cred că Mark Rutte este un candidat foarte puternic".

La rândul său, noul preşedinte slovac Peter Pellegrini a declarat, marţi, că ţara sa este pregătită să îl susţină pe Rutte pentru postul de conducere al NATO.

"După o discuţie finală cu Mark Rutte şi după consultarea guvernului slovac, Slovacia şi-l poate imagina pe Mark Rutte la şefia NATO", a declarat Pellegrini, citat de Reuters, în cadrul unei conferinţe de presă televizate.

Rutte este acum la un pas de a obţine sprijinul unanim de care are nevoie pentru a fi ales pentru această funcţie, doar România rămânând nedeclarată în această privinţă în rândul celor 32 de membri ai alianţei militare.

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a încercat să obţină pentru sine postul de lider al NATO.

Slovacii se numără printre cei mai pro-ruşi dintre membrii UE şi NATO, iar premierul populist de stânga Robert Fico a oprit livrările de arme către Ucraina după numirea sa ca prim-ministru în octombrie.

La fel ca Orban, Fico s-a opus în mod public unei eventuale aderări a Ucrainei la NATO.

Pellegrini, care este considerat un aliat al lui Fico, a depus jurământul pentru a o înlocui din funcţia de preşedinte pe Zuzana Caputova, o susţinătoare fermă a Ucrainei, la 15 iunie.

Orban a fost un critic vehement al sancţiunilor şi al asistenţei militare directe acordate Kievului de când Rusia a invadat Ucraina în urmă cu doi ani şi a continuat vizitele şi alte deschideri diplomatice către Moscova, în ciuda apelurilor occidentale la unitate în faţa ameninţării ruseşti.

El şi partidul său naţional populist Fidesz au fost, de asemenea, vârful de lance al sentimentului antieuropean în interiorul şi în afara blocului, care a contribuit aparent la câştigurile de dreapta în alegerile pentru Parlamentul European din această lună.

Stoltenberg a călătorit în Ungaria la 12 iunie şi a ieşit de la o întâlnire cu Orban spunând că Budapesta a fost de acord să nu blocheze asistenţa şi ajutorul militar pentru Ucraina, deşi va exercita o clauză de excludere.

Reamintim, în acest context, că, la sfârşitul lunii mai, Politico a declarat, citând doi oficiali europeni de rang înalt, că preşedintele Klaus Iohannis ar fi ajuns la o înţelegere cu aliaţii cheie pentru a renunţa la cursa pentru NATO până la începutul lunii iunie, sau cu o lună înainte de marele summit NATO de la Washington.

Potrivit publicaţiei citate, în cazul în care s-ar retrage din cursa pentru şefia NATO înainte de competiţia pentru funcţia supremă europeană şi înainte de summitul Alianţei din iulie, şeful statului român ar putea beneficia de aprecierea aliaţilor occidentali, lucru pe care ar putea să îl valorifice în timpul discuţiilor pentru funcţia supremă din UE.