Retrospectiva Epoch Times 2012: Prea puţini bani şi prea mulţi “actori” pentru o performanţă

Sporturile de echipă din România continuă să fie neglijate, costurile mari pe care le implică întreţinerea unei formaţii, cu tot ce prevede ea – jucători, rezerve, antrenori, medici, maseori, manageri etc – făcând ca mulţi să prefere să se implice în sporturile individuale.

Aşa se face că România continuă să nu strălucească la aceste discipline. La Jocurile Olimpice am fost reprezentaţi de o singură echipă (cea de polo), după ce la Olimpiada de acum patru ani fusese numai echipa de handbal feminin. Nici în competiţiile continentale nu stăm prea bine, cu o singură excepţie – Oltchim Rm Vâlcea, la handbal feminin -, pentru români fiind o performanţă nu fixarea unui obiectiv precum câştigarea unei cupe sau prezenţa într-o fază superioară, ci… participarea. Cu chiu, cu vai, considerând asta ca o mare performanţă, românii s-au apropiat de Liga Campionilor la volei masculin şi feminin (asta după ce, în anii ‘60-‘70, românii făceau legea pe bătrânul continent), la baschet feminin, la polo, handbal masculin (la feminin, aşa cum am spus, avem o situaţie specială), rugby (unde, pentru a putea opune o rezistenţă cât de cât, participăm cu selecţionate naţionale reunite sub titulaturii “Stejarii” sau “Lupii”) sau hochei pe gheaţă (mai mult cu statut de sparring partneri, de performanţă nu poate fi vorba…).

Pe de altă parte, nici infrastructura nu ne ajută să atacăm la vârful competiţiilor continentale. Câteva exemple vor fi edificatoare: fosta campioană a voleiului feminin românesc, CSU Galaţi, a jucat pentru câţiva ani în Liga Campionilor, dar a fost nevoită să facă «naveta» prin alte oraşe pentru că într-un oraş aşa mare precum cel de la Dunăre nu există nici o sală care să poată găzdui meciuri europene de nivel înalt! Situaţia este aceeaşi şi în ceea ce priveşte HCM Constanţa, la handbal masculin, campioana ultimilor ani evoluând în Europa la Buzău sau Bucureşti! Până acum câteva luni, nici voleibaliştii din Zalău, multiplii campioni ai României, nu puteau evolua acasă pe propriul teren, dar acum situaţia s-a remediat…

În sfârşit, încă un aspect – dacă nu chiar două - trebuie menţionat în ceea ce priveşte echipele noastre campioane la sporturile de echipă. În primul rând, faptul că Bucureştiul a pierdut total lupta cu provincia, toate campioanele ultimilor ani fiind din afara capitalei. Astfel, Vâlcea, Clujul sau Braşovul, respectiv Constanţa, Bacăul şi Reşiţa fac legea în handbalul feminin şi masculin, Târgovişte, Satu Mare sau Arad, respectiv Ploieşti, Sibiu sau Cluj la baschet feminin şi masculin, Constanţa, Piatra Neamţ sau Bacău, respectiv Zalău, Constanţa sau Craiova la volei feminin şi masculin, Oradea e de departe centrul poloului, Timişoara şi Baia Mare sunt cele mai tari la rugby, Miercurea Ciuc şi Braşov la hochei pe gheaţă…

În al doilea rând, trebuie menţionat faptul că toate echipele care, într-un anumit moment au dominat sau încă mai domină un anumit sport au făcut-o având loturi cu jucători/jucătoare preponderent din străinătate! Au achiziţionat vedete, le-au folosit un an-doi şi au făcut performanţă pentru ca apoi (există cazuri) să reintre în anonimat în momentul în care nu au mai avut bani pentru a-şi susţine loturile.

Câteva cuvinte şi despre Oltchim Rm Vâlcea, cea mai de succes echipă de club din România ultimilor ani. Având în spate combinatul din Rm Vâlcea, «galacticele» cum li s-a spus în România, spulberă tot în ţară de ani de zile şi reprezintă România la nivel foarte înalt în Europa. Este singura echipă de club din România care şi-a propus nu participarea în Liga Campionilor, ci câştigarea ei! Până acum, lucrurile merg foarte bine, Oltchim a ajuns în grupele principale cu şase victorii din şase meciuri, iar drumul spre semifinale pare deschis. Dacă se vor găsi în continuare fonduri pentru susţinerea echipei, de la combinat sau din alte surse, atunci Oltchim – care o are în rândurile sale pe golghetera Campionatului European, Katarina Bulatovici, în acelaşi timp campioană a bătrânului continent cu echipa sa naţională, Muntenegru! - îşi va continua drumul spre trofeu. Un drum care, în ultimii ani, s-a oprit o dată în finală (pierdută) şi de două ori în semifinale.

În final, câteva constatari şi despre fotbal. Singurul sport unde există ceva bani pentru că este şi singurul sport care oferă “vizibilitate” celor implicaţi nu se poate lăuda cu rezultate pe măsura aşteptărilor. Ca şi la celelalte sporturi de echipă din România, şi aici participarea în grupele Ligii Campionilor este deja o performanţă - e adevărat, pe de altă parte, o astfel de participare aduce în conturile clubului aproape 20 de milioane de euro! – pe care în ultimii ani au reuşit-o Steaua, CFR Cluj, Oţelul Galaţi sau Unirea Urziceni. Tot provincia domină şi fotbalul, dar se pare că în acest an, pentru prima oară după câteva sezoane, Capitala a revenit în prim-plan prin Steaua, care are un sezon de excepţie la finalul căruia cu greu ar mai putea pierde titlul.

Nu putem încheia materialul ETR fără o menţiune: banii pe care îi câştigă o echipă de fotbal românească într-un sezon al Ligii Campionilor (dacă joacă în grupe), adică circa 20 de milioane de euro, ar fi suficienţi pentru a susţine întreaga mişcare sportivă de la noi pentru cel puţin un sezon!