Reţea europeană de trafic de migranţi din Timişoara, destructurată de DIICOT

DIICOT Timişoara a efectuat, miercuri, 12 percheziţii domiciliare în cadrul unei acţiuni de destructurare a unui grup infracţional organizat ce avea ca scop racolarea, îndrumarea, cazarea şi transportul de migranţi originari din Orientul Mijlociu şi Asia către state din vestul Europei.

Potrivit datelor obţinute există suspiciunea că pe parcursul anului 2017, pe raza judeţului Timiş s-a înfiinţat şi a acţionat în mod coordonat un grup infracţional organizat, ai căror membri făceau parte dintr-o vastă reţea de trafic de migranţi constituită la nivel european.

“Reţeaua şi-a dezvoltat cu timpul segmente naţionale, în fiecare dintre statele de tranzit de pe ruta tradiţională de migraţie, respectiv Turcia – Bulgaria – Serbia – România – Ungaria - Austria – Germania. Din cercetările efectuate a rezultat că migranţii erau introduşi fraudulos în România din Serbia şi transportaţi până în municipiul Timişoara, unde erau cazaţi la diferite pensiuni din zonă, până la momentul organizării trecerii frontierei cu Ungaria şi transportării acestora mai departe către destinaţiile finale, în special Germania” arată procurorii.

Grupul infracţional patentase mai multe metode de desfăşurare a activităţii prin care se evita depistarea de către organele legii şi se facilita identificarea şi transportul migranţilor. Pentru serviciile de transport, cazare şi instruire, migranţii trebuiau să plătească sume de circa 4000-5000 de euro de persoană.

Modul de operare al grupului infracţional prin prisma DIICOT

Grupul infracţional avea o înaltă specializare, atât prin prisma modului de desfăşurare a activităţii infracţionale, cât şi a măsurilor luate pentru a evita depistarea de către organele legii: folosirea de dispozitive tehnice (GPS, aplicaţii mobile), atât pentru comunicare, cât şi pentru deplasarea uşoară în teren şi identificarea locaţiilor unde se află migranţii; folosirea pentru transportul migranţilor de autoturisme înmatriculate în alte ţări, aspect care face deosebit de dificilă verificarea acestora; o foarte atentă pregătire a fiecărei operaţiuni, începând de la comunicarea locaţiei pe unde au fost introduşi migranţii în ţară, până la preluarea acestora şi transportarea către Timişoara, iar apoi către frontiera de vest; adoptarea unei metode foarte eficiente de transfer a sumelor de bani – metoda Hawala.

De asemenea, fiecare dintre segmentele naţionale ale reţelei de trafic de migranţi era coordonat de un lider zonal, cetăţean de origine arabă.

Legăturile între segmentele naţionale ale reţelei erau asigurate exclusiv de către liderii segmentelor din fiecare ţară, iar contactele se realizau doar prin intermediul aplicaţiilor online fiind evitate orice contacte telefonice directe.

Ca modalitate de operare, s-a constatat că liderii din Serbia şi România stabileau în prealabil data şi ora aproximativă când un grup de migranţi urma sa fie trecut peste frontieră, pe fâşia verde. Liderul reţelei din România lua atunci legătura cu unul dintre inculpaţii cu rol în coordonarea activităţii de transport, pentru ca aceştia să aibă un transportator pregătit să de deplaseze în zona frontierei cu Serbia, de unde să preia migranţii.

Ulterior, după ce grupul de migranţi era trecut ilegal în România, membrii reţelei din Serbia trimiteau locaţia exactă unde se aflau migranţii, identificată prin GPS, datele fiind transmise pe aplicaţiile online.

Pe baza acestor informaţii exacte, transportatorii grupării se deplasau la locaţia indicată, de unde îi preluau pe migranţi şi îi transportau la Timişoara, în anumite locaţii transmise, de asemenea, în timp real, acestora pe telefoanele mobile.

Migranţii erau instruiţi să-şi închidă telefoanele mobile în timp ce tranzitau frontiera de stat, pentru a nu se înregistra nicio locaţie în memoria acestora (terminalele fiind repornite doar după traversarea frontierei). De asemenea, li se recomanda ca, în situaţia în care erau depistaţi de către autorităţi, să îşi reseteze terminalele mobile, pentru a reveni la configurările din fabrică.

Ulterior accederii pe teritoriul naţional, migranţii erau cazaţi la diferite pensiuni din Timişoara, unde nu le erau solicitate documente de identitate. Situaţia nu prezenta niciun risc pentru migranţi, chiar şi în ipoteza în care ar fi fost depistaţi de către autorităţi. Aceasta întrucât, migranţii erau în prealabil învăţaţi ce atitudine să adopte în astfel de cazuri: să solicite azil în România, să ceară un interpret de limbă maternă (ştiut fiind faptul că pentru limbile rare, gen urdu pashtu etc. nu se găsesc interpreţi, ceea ce îngreunează cercetările), să facă declaraţii lacunare despre modul în care au ajuns în România etc.

Ulterior, pe perioada soluţionării cererilor de azil, care pot dura şi câteva luni, membrii grupării puteau organiza liniştiţi mai multe tentative de trecere ilegală a frontierei către Ungaria.

DIICOT a mai menţionat că cercetările s-au făcut cu ajutorul Eurojust şi al autorităţilor din Germania.