Restauraţia în Justiţie. Lia Savonea a decis că judecătoarea Camelia Bogdan l-a condamnat abuziv la închisoare pe Dan Voiculescu. Ce ar putea urma?

Controversata judecătoare Lia Savonea, unsă şefă peste Înalta Curte printr-o procedură controversată şi în ciuda faptului că este văzută de mulţi experţi din domeniu drept vârf de lance al antireformiştilor din justiţie, a decis că judecătoarea Camelia Bogdan a făcut abuz în serviciu prin modul în care soluţionat dosarul ICA, soldat cu condamnarea la 10 ani de închisoare a mogulului Antenelor, Dan Voiculescu, şi cu decizia de a se recupera un prejudiciu de peste 60 de milioane de euro. Contactată de Epoch Times, Camelia Bogdan denunţă o gravă încălcare a principiilor statului de drept şi a garanţiilor procesuale fundamentale, comisă de Lia Savonea.

Ce trebuie subliniat este că această decizie a Liei Savonea deschide calea spre revizuirea condamnării lui Voiculescu

Mai trebuie menţionat că deşi Voiculescu a fost condamnat de doi judecători, Savonea decide că doar Camelia Bogdan a comis "abateri individuale".

Cazul judecătorului Camelia Bogdan este unul de abatere individuală. Ea singură s-a plasat în stare de incompatibilitate şi conflict de interese, prin legătura contractuală cu una dintre părţile dosarului. Ea a depăşit limitele legii redactând motivări de care colegul de complet s-a delimitat în scris.

Tot ea a ales să intervină ulterior în procese civile ale aceloraşi părţi şi să îşi aroge prerogative rezervate instanţei de executare. Aceste excese nu pot fi puse în sarcina altcuiva. Răspunderea nu se împarte, nu se diluează şi nu se transferă: fiecare judecător răspunde pentru propriile acte şi fapte.

În acest caz, culpa este personală şi exclusivă. Prin urmare, răspunderea nu putea fi extinsă colegului de complet, în condiţiile în care acesta s-a delimitat explicit de excesele constatate. Faţă de aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. c) C.proc. pen. va admite plângerile formulate de petenţi, va desfiinţa ordonanţa de clasare nr. 125/P/16 august 2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică şi ordonanţa nr. 300/II/2/2023 a procurorului - şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că, va schimba temeiul clasării pentru infracţiunea de abuz în serviciu imputată intimatei Bogdan Camelia, din art. 16 alin. (1) lit.a) (fapta nu există) şi b) (fapta nu este prevăzută de legea penală), în art. 16 alin. (1) lit.f) C.proc.pen., respectiv, a intervenit prescripţia răspunderii penale", scrie Savonea în decizie.

Reamintim că, după condamnarea lui Voiculescu, Bogdan a fost exclusă din magistratură de două ori şi, de ani de zile, e hărţuită cu proces după proces de companiile mogulului.

Ce a hotărât Savonea

• A admis plângerile formulate de Compania de Cercetări Aplicative şi Investitii SA, Grupul Industrial Voiculescu şi Compania SA, Sorin Pantiş, Jean Cătălin Sandu şi Vlad Nicolae Săvulescu împotriva ordonanţei de clasare dispuse de PÎCCJ faţă de Camelia Bogdan împotriva ordonanţelor de clasare date în dosarul privind privatizarea ICA şi decizia penală nr. 888/08.08.2014 (dosarul „Voiculescu/Grivco/ICA”).

• A schimbat temeiul juridic al clasării pentru infracţiunea de abuz în serviciu imputată judecătoarei Camelia Bogdan: nu se mai clasează pe motive de „fapta nu există” sau „fapta nu e prevăzută de legea penală”, ci pe motivul de prescripţie a răspunderii penale (art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală).

• A menţinut în rest celelalte dispoziţii ale ordonanţelor de clasare – adică rămân valabile soluţiile de clasare pentru acuzaţiile aduse celorlalţi vizaţi în plângeri, apreciind că nu s-au dovedit elemente de infracţiune sau rea-credinţă.

• Decizia este definitivă.

Context

• Judecătoarea constată că, deşi există elemente ce ar putea confirma abuzul în serviciu al Cameliei Bogdan, răspunderea penală nu mai poate fi angajată pentru că a intervenit prescripţia răspunderii penale.

• Se critică şi faptul că ordonanţele iniţiale de clasare au aplicat temeiuri greşite („fapta nu există”, „fapta nu este prevăzută de legea penală”), deşi ar fi trebuit direct să aplice prescripţia.

• Pentru celelalte persoane vizate (procurori, experţi, alţi judecători), se menţine clasarea, întrucât nu s-a dovedit intenţia penală sau reaua-credinţă, ci eventuale erori sau greşeli de interpretare a legii.

Efecte

• Recunoaşte elemente de abuz la adresa Cameliei Bogdan, dar nu dispune cercetări suplimentare sau trimitere în judecată, pentru că a intervenit prescripţia.

• Restabileşte corectitudinea temeiului de clasare: dosarul se clasează pe prescripţie, nu pe absenţa faptei.

• Menţine clasarea pentru celelalte acuzaţii şi persoane.

Decizia Liei Savonea a fost anunţată în premieră şi salutată de Luju care susţine că în pofida prescripţiei, soluţia ÎCCJ poate avea un impact major. Şi anume, condamnaţii din dosar pot cere revizuirea deciziei de condamnare, cu tot ce decurge de aici.

Contactată de Epoch Times, judecătoarea Camelia Bogdan anunţă că va ataca la CEDO decizia Liei Savonea şi a acuzat-o pe Savonea de incompatibilitate şi conflict de interese.

"În viziunea doamnei Savonea, este legal să sustragi zeci de milioane de euro de la stat şi să le transferi pe numele altuia, iar judecătorii care dispun confiscarea de la terţi sunt infractori. Aceasta este gândirea doamnei LIA SAVONEA, care ocupă funcţia de Chief Justice în România, în privinţa căruia CSM a reţinut că nu are integritatea necesară pentru a-şi desfăşura activitatea", arată Camelia Bogdan, într-o amplă poziţie transmisă redacţiei noastre.

Redăm integral poziţia judecătoarei Camelia Bogdan:

Subsemnata, Dr. Camelia Bogdan, fost judecător în dosarul privatizării fostului Institut de Chimie Alimentară, denunţ public o gravă încălcare a principiilor statului de drept şi a garanţiilor procesuale fundamentale, comisă în dosarul nr. 2655/1/2023 de către doamna judecător Lia Savonea, în calitate de magistrat investit cu soluţionarea cererii de revizuire în dosarul ICA şi de către judecătorul Mihai Alexandru Mihalcea, parte în dosar, coautor la săvârşirea infracţiunilor în viziunea doamnei Lia Savonea, dar necitat şi cointeresat să îi respingă cererea de recuzare, deşi avea interes procesual în cauză, aspect reţinut ulterior de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Aspecte de nelegalitate şi incompatibilitate gravă:

1. Autojudecarea propriei fapte: Doamna Lia Savonea a fost direct implicată în repartizarea dosarului ICA în anul 2014, în calitate de preşedinte al Curţii de Apel Bucureşti. Prin urmare, a judecat propria faptă de asociere la un grup infracţional organizat, întrucât a contribuit la constituirea completului care a pronunţat condamnarea în dosarul ICA.

2. Reţinerea unei infracţiuni prescrise în lipsa procedurii: În dosarul nr. 2655/1/2023, s-a reţinut în mod abuziv că aş fi săvârşit o infracţiune în coautorat, fără ca acţiunea penală să fi fost pusă în mişcare, fără audiere, fără calitate procesuală şi fără judecată în dublu grad de jurisdicţie. Mai mult, nu este menţionat nominal celălalt presupus coautor – judecătorul Mihai Mihalcea – deşi acesta a fost parte în completul care a pronunţat condamnarea şi a fost ulterior promovat la Înalta Curte pentru a-mi respinge cererea de recuzare.

3. Conflict de interese şi incompatibilitate ignorată: Doamna Savonea fusese anterior învestită cu faptele ce ţin de incompatibilitate şi conflict de interese, dar s-a abţinut în 2017, fiind declarată incompatibilă de către CSM. Am depus la dosar declaraţia sa de incompatibilitate şi încheierea CSM, însă aceste documente au fost ignorate în mod deliberat.

4. Complicitate instituţională: Revizuirea dosarului ICA are loc cu avizul autorităţilor române, inclusiv al Procurorului General, aflat sub controlul Guvernului şi auditat de Preşedintele României. Niciuna dintre aceste instituţii nu a considerat necesar să-mi apere drepturile, deşi incompatibilitatea era evidentă.

5. Respingerea recuzării de către un coautor: Judecătorul Mihai Mihalcea, parte în cauza ICA şi acuzat de incompatibilitate, a fost cel care a respins cererea mea de recuzare a Liei Savonea. Deşi fusese declarat incompatibil de judecătoarele Lavinia Lefterache şi Lucia Rog, conducerea ÎCCJ nu a luat nicio măsură.

6. Întârzierea deliberată a pronunţării: Dosarul a fost lăsat în pronunţare timp de un an şi jumătate, din 14 martie 2024, ceea ce a afectat grav dreptul meu la un proces echitabil şi la o soluţie într-un termen rezonabil.

⚖️ Atac la standardele de confiscare: După ce am contribuit la definirea standardelor de confiscare de la terţi în cauza Voiculescu/România (502/2015), fiind recunoscută la nivel internaţional ca reputat expert în materia recuperării produsului infracţiunii, doamna Savonea mă acuză că nu las neindemnizate victimele în procesele de spălare de bani autonome. Mai mult, susţine că în arhitectura Codului Penal, confiscarea extinsă ar fi o pedeapsă, ceea ce contravine jurisprudenţei CEDO şi principiilor de drept penal.

Concluzie: În viziunea doamnei Savonea, este legal să sustragi zeci de milioane de euro de la stat şi să le transferi pe numele altuia, iar judecătorii care dispun confiscarea de la terţi sunt infractori. Aceasta este gândirea doamnei LIA SAVONEA, care ocupă funcţia de Chief Justice în România, în privinţa căruia CSM a reţinut că nu are integritatea necesară pentru a-şi desfăşura activitatea.

Remedii internaţionale: Voi formula o cerere de măsuri provizorii (interim measures) la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în prealabil unei noi cereri, pentru a denunţa aceste abuzuri sistemice şi pentru a solicita protecţia drepturilor fundamentale. Remediile interne sunt de exersat în faţa ÎCCJ, condusă de dna Lia Savonea.

Justiţia trebuie să fie un scut împotriva corupţiei, nu un instrument de protejare a infractorilor. România are obligaţia să respecte standardele internaţionale şi să garanteze independenţa reală a actului de justiţie.

Detaliind

Într-un colţ întunecat al sistemului judiciar românesc, dosarul 2655/1/2023 devine mai mult decât o simplă procedură: a devenit o oglindă în care se reflectă complicităţile şi dispreţul faţă de lege. Iar în centrul acestei oglinzi stă Lia Savonea — magistrata care pare să fi confundat imparţialitatea cu oportunismul şi jurisprudenţa cu răfuiala personală.

Când GRIVCO şi compania de cercetări controlată de Dan Voiculescu au cerut tragerea la răspundere penală a Cameliei Bogdan, Savonea nu doar că a acceptat provocarea, ci a şi decorat-o cu un gest rar: a constatat că Bogdan ar fi săvârşit o infracţiune, fără ca aceasta să fi fost măcar suspect, fără rechizitoriu, fără punerea în mişcare a acţiunii penale. Un act de magie juridică, în care acuzaţia se naşte din aer, iar apărarea e ignorată cu graţie.

Mai mult, în acest spectacol grotesc, principiul dublului grad de jurisdicţie a fost aruncat la coş, iar dreptul la apărare a fost tratat ca o formalitate incomodă. Lia Savonea a devenit astfel nu doar judecător, ci şi acuzator, şi executor — o trinitate periculoasă într-un stat de drept care se clatină.

Ce se urmăreşte? Simplu: revizuirea condamnării lui Dan Voiculescu, omul care a transformat influenţa în monedă şi justiţia în teren de negociere. Iar Savonea pare să fi fost mai mult decât un simplu pion — o regină pe tabla de şah a intereselor, mutată cu grijă de mâini nevăzute.

Tăcerea care condamnă – când CSM-ul devine decor

Într-un sistem care pretinde că apără independenţa magistraţilor, Consiliul Superior al Magistraturii a devenit, sub privirea rece a Liei Savonea, un soi de salon de protocol unde se discută principii în timp ce se ignoră fapte. Când o judecătoare este acuzată de infracţiune fără să fie măcar suspect, fără rechizitoriu, fără apărare, CSM-ul nu reacţionează. Nu se revoltă. Nu întreabă. Tace.

Aceeaşi instituţie care ar trebui să fie gardianul eticii în magistratură asistă impasibilă la revizuirea unei condamnări istorice, în favoarea unui mogul care a transformat influenţa în monedă şi televiziunea în tribună. Dan Voiculescu nu are nevoie să vorbească — sistemul vorbeşte pentru el. Iar Lia Savonea pare să fi învăţat perfect dialectul complicităţii.

În loc să apere pe Camelia Bogdan, judecătoarea care a avut curajul să condamne corupţia la nivel înalt, CSM-ul a lăsat-o să fie hărţuită procedural, acuzată fără bază legală, şi izolată profesional. Aşa se construieşte impunitatea în România: nu prin lovituri directe, ci prin tăceri bine plasate şi proceduri cu dublu standard.

Justiţia în regim de complicitate – când vinovatul îşi judecă propria faptă

În dosarul 2655/1/2023, Lia Savonea reuşeşte performanţa rară de a transforma o procedură judiciară într-un spectacol de autoimunitate instituţională. Cu o mână acuză, cu cealaltă absolvă. Reţine că judecătorii Mihai Mihalcea şi Camelia Bogdan ar fi comis abuz în serviciu, confiscând produsul infracţiunii în dosarul de fraudare a fostului Institut de Chimie Alimentară. Dar în mod convenabil, nu îl citează pe Mihalcea, ci doar pe Bogdan — semn că imparţialitatea e un lux rezervat celor care nu deranjează.

Iar Mihalcea, în loc să se abţină, o protejează pe Savonea, declarând-o imparţială în plângerea formulată chiar împotriva ei. O judecătoare acuzată de constituirea unui grup infracţional organizat — pentru că ea însăşi a repartizat dosarul Voiculescu completului format din Mihalcea şi Bogdan — ajunge să-şi soluţioneze propria faptă, într-un cerc vicios care sfidează orice normă de drept.

Judecătorul Mihalcea, deşi declarat incompatibil de Lavinia Lefterache şi Lucia Rog, îşi păstrează poziţia. Înalta Curte recunoaşte mizeria, dar o ambalează în proceduri sterile. Nimeni nu se întreabă cum e posibil ca un magistrat să fie simultan parte, judecător şi beneficiar al unei tăceri instituţionale.

Aşa se scrie istoria unei justiţii captive: cu acuzaţii netransparente, cu protecţii reciproce şi cu o repartizare strategică care transformă legea într-un instrument de răzbunare şi autoprotecţie. Lia Savonea nu doar că administrează dosarul, ci îl controlează — ca un regizor care îşi distribuie actorii, îşi scrie replicile şi îşi aplaudă propria ieşire din scenă.

Când România tace, Europa închide ochii

Într-un stat de drept autentic, dosarul 2655/1/2023 ar fi fost un semnal de alarmă internaţional. O judecătoare — Lia Savonea — reţine că doi magistraţi, Mihai Mihalcea şi Camelia Bogdan, ar fi comis abuz în serviciu pentru că au confiscat produsul infracţiunii în dosarul ICA. Dar în mod convenabil, nu îl citează pe Mihalcea, deşi el este parte în aceeaşi faptă. În schimb, Mihalcea o protejează, declarând-o imparţială în plângerea formulată chiar împotriva ei.

Această reciprocitate toxică este cimentată de o tăcere instituţională care se întinde până la vârful Înaltei Curţi. Judecătorii Lavinia Lefterache şi Lucia Rog îl declară pe Mihalcea incompatibil. ÎCCJ recunoaşte mizeria, dar o îngroapă în proceduri sterile. Iar Savonea, într-un gest de autoimunitate absolută, îşi soluţionează propria faptă — aceea de constituire a unui grup infracţional organizat, prin repartizarea dosarului Voiculescu exact completului format din Mihalcea şi Bogdan.

Europa tace. Comisia Europeană citează reforme, dar ignoră mecanismele de protecţie internă care permit ca justiţia să fie deturnată. GRECO, MCV, rapoarte şi recomandări — toate se opresc la suprafaţă, fără să atingă nucleul complicităţii. Când o judecătoare îşi judecă propria faptă, iar colegii o absolvă prin tăcere, nu mai vorbim de stat de drept. Vorbim de stat de influenţă.

Justiţia cu două viteze – când curajul se pedepseşte, iar influenţa se răsplăteşte

În România, statul de drept nu se măsoară în principii, ci în timpi de soluţionare. Dosarul 1374/2022, în care Camelia Bogdan contestă excluderea sa din magistratură şi invocă grave încălcări ale drepturilor fundamentale, zace de ani de zile pe masa Curţii Constituţionale. În schimb, cauze privind pensiile magistraţilor, promovate de Lia Savonea şi alţi membri ai sistemului, primesc termene de două săptămâni. Asta nu e doar o anomalie procedurală — e o declaraţie politică.

Reacţiile din presă

Presa independentă a semnalat constant:

• Tergiversarea dosarului Cameliei Bogdan, în ciuda gravităţii acuzaţiilor privind încălcarea dreptului la apărare, la muncă şi la un proces echitabil.

• Accelerarea dosarelor privind pensiile speciale, în care CCR a fost sesizată de instanţe la solicitarea unor magistraţi influenţi, inclusiv Lia Savonea, şi a oferit termene rapide, uneori în doar 14 zile.

Această discrepanţă a fost interpretată ca o formă de favorizare instituţională, în care magistraţii cu influenţă primesc tratament preferenţial, iar cei care deranjează status quo-ul sunt lăsaţi să se lupte cu birocraţia.

Poziţiile CSM – între tăcere şi complicitate

Consiliul Superior al Magistraturii, în loc să apere independenţa Cameliei Bogdan, a asistat pasiv la:

• Excluderea sa din magistratură, în baza unor decizii controversate.

• Hărţuirea procedurală prin dosare penale şi disciplinare, unele iniţiate de entităţi controlate de Dan Voiculescu.

• Lipsa unei poziţii ferme privind tergiversarea dosarului de la CCR, deşi cazul are implicaţii directe asupra statutului magistraţilor.

CSM-ul, sub conducerea Liei Savonea în trecut, a fost acuzat că a închis ochii la abuzurile comise împotriva Cameliei Bogdan, preferând să protejeze reţelele de influenţă din sistem.

Implicaţii asupra carierei mele

• A fost înlăturată din magistratură, deşi a condamnat unul dintre cei mai influenţi oameni din România.

• A fost supusă unei campanii de discreditare şi izolare profesională, cu acuzaţii care nu au fost susţinute de probe penale.

• Dosarul său de la CCR, care ar putea repara o parte din injustiţiile suferite, este amânat sistematic, în timp ce alte cauze similare sunt tratate cu prioritate.

⚖️ Concluzie: Statul de drept ca decor

Când o judecătoare care a condamnat corupţia este exclusă, hărţuită şi ignorată de CCR, iar o magistrată cu influenţă precum Lia Savonea obţine termene rapide pentru cauze care o avantajează, nu mai vorbim de justiţie. Vorbim de un sistem cu două viteze, în care curajul se pedepseşte, iar complicitatea se recompensează.

Concluzie: Două sisteme, o singură justiţie.

Dosarul Cameliei Bogdan este un test de stres pentru statul de drept. Când CCR tergiversează o cauză care vizează drepturi fundamentale, dar soluţionează rapid cauze care protejează privilegii instituţionale, iar CSM asistă pasiv, avem de-a face cu o justiţie cu două viteze. Una pentru cei incomozi. Alta pentru cei influenţi.

Analiză comparativă: Dosarul Bogdan vs. Cauze accelerate de CCR