'Renzimania' pune stăpânire pe Uniunea Europeană

Europa are un 'cap de afiş' nou-nouţ. Acesta nu este nici Jean-Claude Juncker, viitorul preşedinte al Comisiei Europene, nici Martin Schulz, şeful reales al eurodeputaţilor. După ce a cucerit Italia şi a sedus o Franţă în derivă, 'Renzimania' a pus stăpânire, miercuri, pe Parlamentul European, reînnoit dar încă în căutarea unui vector clar, notează cotidianul francez Le Figaro.

În faţa unei conduceri a Uniunii Europene (UE) pe care o eurodeputată olandeză o compară cu 'Jurassic Park', Matteo Renzi (39 de ani), preşedintele Consiliului de miniştri italian, întruneşte toate atuurile. 'Tinereţea, elanul pentru reforme, un discurs audibil şi, nu în ultimul rând, sprijinul popular', după cum notează un europarlamentar francez.

În timpul alegerilor europarlamentare din mai, Partidul Democrat din Italia a obţinut cel mai bun scor al unui partid al puterii, cu 40,8% din voturi. Matteo Renzi încearcă o inedită sinteză între social-democraţie şi liberalism, mizând, potrivit Le Figaro, pe carismă şi determinare.

'Care este chipul Europei? Cel al oboselii şi al plictiselii!', a declarat cel mai tânăr premier european, dând, la Strasbourg, startul celor şase luni ale preşedinţiei sale prin rotaţie a UE. 'Trebuie să începem să construim imediat viitorul', a îndemnat Renzi.

Manfred Weber, noul lider german al grupului europarlamentar al Partidului Popular European (PPE), a fost cel care a lansat dezbaterea. Trebuie temperate regulile bugetare, pentru a relansa creşterea şi investiţiile, după cum cer Roma şi Parisul? În opinia aliaţilor Angelei Merkel, răspunsul este în mod clar 'nu'. 'A adăuga o datorie şi mai mare la cea deja existentă nu este o soluţie. Datoriile omoară viitorul', a subliniat cancelarul federal german la summitul din 27 iunie, expediind orice discuţie pentru sfârşitul anului.

Metoda italiană ar putea schimba lucrurile? Şase luni pot fi suficiente pentru a relansa vechea dezbatere de la Bruxelles şi a-i reda stil, însă este în mod sigur o perioadă prea scurtă pentru a reforma Europa.

'Adevărata problemă este de a şti dacă Matteo Renzi poate trece de la vorbe la fapte', afirmă Arnaud Danjean, eurodeputat din partea PPE/UMP. Emmanuel Maurel, personaj nou al Partidului Socialiştilor, constată: 'Există într-adevăr o axă franco-italiană pentru creştere, însă nu se poate miza doar pe un om'.

Adevărul este că Italia însăşi începe să se îndoiască: după 130 de zile, promisiunea lui Renzi de a angaja 'o reformă pe lună' bate pasul pe loc.

În acelaşi timp, angajamentul clasei politice europene pentru Matteo Renzi confirmă şi pierderea accelerată de statut pentru alţi lideri în faţa Angelei Merkel. 'Marea Britanie înregistrează o derivă cu David Cameron, Franţa se afundă cu Francois Hollande. În curând, nu va mai exista decât Germania pentru a susţine edificiul', îşi exprimă îngrijorarea un europarlamentar conservator spaniol.

În rândul aleşilor francezi pro-europeni, anchetarea lui Nicolas Sarkozy amplifică şi mai mult deruta, deja alimentată de debarcarea a 24 de deputaţi din Frontul Naţional şi de seria neagră de contraperformanţe economice. Ceea ce eurodeputatul Danjean descrie ca fiind o veritabilă 'retrogradare' se traduce şi prin cifre.

Eurodeputaţii francezi, care prezidau până acum patru din cele douzeci de comisii din vechiul Parlament European, vor avea, în cel mai bun caz, doar două (buget şi piscicultură). Partidul Socialist francez a căzut pe poziţia a 6-a în delegaţiile socialiste, în urma românilor. La rândul său, UMP a fost nevoit să cedeze unui german din CDU-CSU preşedinţia grupului europarlamentar PPE, încredinţată până de curând lui Joseph Daul.

În Comisia Europeană condusă de Juncker, lupta pentru influenţă se anunţă extrem de dificilă, conchide Le Figaro.