Renaşterea naţiunii chineze se apropie, dar regimul rămâne neschimbat

Când am auzit prima dată ştirile despre duşmănia de moarte dintre Wang Lijun şi Bo Xilai, o frază celebră a lui Lin Biao mi-a venit în minte. Lin a spus că Partidul Comunist Chinez (PCC) este o "maşină de tocat carne."

Lin Biao a fost un important lider comunist chinez militar şi vicepreşedinte al Partidului Comunist pe vremea lui Mao Zedong. Lin fusese deja confirmat ca succesor al lui Mao Zedong, dar ar fi pus la cale revolta celebrei armate 571 împotriva lui Mao în 1971. El a murit în mod suspect într-un accident de avion în 1971 încercând să fugă din Chinam, iar mai târziu a fost condamnat ca trădător şi contrarevoluţionar.

Wang Lijun şi Bo Xilai au fost şi ei aliaţi apropiaţi odată, dar acum ei sunt duşmani neîmpăcaţi, implicaţi într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, caracteristică culturii PCC de violenţă şi de luptă.

Dezvoltarea economică rapidă a Chinei din ultimele trei decenii acoperă două feluri de fapte istorice ale guvernării PCC: una este uzurparea conducerii prin luptă violentă, cealaltă este continua vătămare a oamenilor buni.

Scandalul Wang Lijun - Bo Xilai a expus întregii lumi practica de uzurpare a conducerii în PCC. Oamenii pot vedea în mod clar că democraţia nu germinează în China. Regimul PCC rămâne încă în stilul secolului al 18-lea al monarhiei absolute. Singura diferenţă este înlocuirea instanţei de judecată cu Comitetul Biroului Politic. Este un regim brutal totalitar sub numele de "Republica Populară".

Cred că atâta timp cât actualul sistem politic din China continuă, această uzurpare a conducerii va continua şi ea.

Oameni buni victimizaţi

Celălalt fapt pe care regimul comunist a încercat să îl ascundă cu avântul creşterii economice, este continua vătămare a oamenilor buni.

În ultimele două decenii, printre oamenii buni care au devenit victime ale opresiunii de stat sunt incluşi studenţii şi cetăţenii sacrificaţi în 1989 pentru lupta lor pentru democraţie.

Există, de asemenea, practicanţi Falun Gong, care cred în adevăr, compasiune şi toleranţă, în cultivarea corpului şi a minţii, dar au fost suprimaţi cu o brutalitate fără precedent.

Alte persoane victimizate sunt catolicii care sunt loiali Papei şi nu doresc să fie instrumente ale PCC; petiţionarii care sunt deposedaţi de terenuri şi de case, care aşteaptă ca oficialii de partid să îi ajute; avocaţi, jurnalişti şi artişti, care îşi pierd libertatea pentru a-i ajuta pe cei slabi; întreprinzătorii privaţi, care şi-au pierdut familiile şi au plecat în exil din cauza abuzului practicat de oficiali corupţi. Lista victimelor create de tirania PCC continuă.

După explozia publică a scandalului Wang Lijun - Bo Xilai, unele surse au declarat că premierul Wen Jiabao a propus regimului să îşi dea acordul de reconsiderare a masacrului din Piaţa Tiananmen din 1989 şi persecuţiei împotriva Falun Gong.

Rezistenţa Falun Gong

Dintre toate atrocităţile făcute de PCC în ultimele trei decenii, persecuţia practicanţilor Falun Gong este cea mai severă, iar rezistenţa lor este, de asemenea, cea mai tenace. În opinia mea, situaţia Falun Gong a devenit centrul problemelor politice din China.

Falun Gong a fost nedreptăţit timp de 12 ani. Nu a existat niciodată vreun alt grup care să sufere o astfel de persecuţie violentă, torturi, spălare a creierului şi chiar recoltarea de organe pe viu. Este confirmată moartea a peste 3.000 de practicanţi.

Nu a existat vreodată un alt grup de victime persecutat sub tirania PCC care să fi fost capabil să lanseze un protest de durată, tenace şi paşnic în conformitate cu propriile convingeri şi principii.

Reveniţi pe categoria În Focus „Regimul chinez în criză” pentru a citi colecţia de articole ale The Epoch Times despre regimul chinez în situaţii de criză. Politica din interiorul PCC reprezintă o provocare în modul de a înţelege China actuală, chiar şi pentru observatorii ei veterani. Aici, încercăm să oferim cititorilor contextul necesar pentru a înţelege situaţia.