Regele Mihai reuşeşte încă să creeze o mică furtună pe scena politică din România, scrie Le Monde

Regele Mihai I, inaintea discursului sau din Parlamentul Romaniei, 25 octombrie 2011.
Regele Mihai I, inaintea discursului sau din Parlamentul Romaniei, 25 octombrie 2011. (DANIEL MIHAILESCU / AFP / Getty Images)

Regele Mihai reuşeşte încă să creeze o mică furtună pe scena politică din România în pofida vârstei înaintate, comentează Le Monde în ziua în care acesta a susţinut un discurs istoric în Parlament.

În pofida celor 90 de ani, face încă să tremure clasa politică românească. La invitaţia mai multor deputaţi, pentru prima dată, regele Mihai a susţinut un discurs în Parlament, de ziua sa de naştere. Unii dintre aleşi erau îngrijoraţi că, potrivit unui zvon care nu a fost dezminţit de Casa regală, regele ar fi putut profita de ocazie pentru a cere reinstaurarea monarhiei în România.

"Regii au făcut România modernă în 140 de ani", a spus regele înainte de ceremonie. "Comuniştii au distrus totul în 40 de ani", a adăugat el. Sunt zece ani de când regele s-a întors definitiv la Bucureşti. O revenire foarte remarcată pe atunci. De la sosire, acest pasionat de maşini şi aviaţie s-a urcat la volanul lui Mercedes şi a circulat pe marile bulevarde bucureştente, flancate de blocuri, moştenire a dictaturii comuniste.

"Cum au putut să facă ceva atât de îngrozitor?", a spus el privind clădirile gri ale capitalei, supranumită la un moment dat "micul Paris din Balcani". "Nu mai recunosc acest oraş. Nu acesta este Bucureştiul meu", a spus regele. Trecătorii se întorceau pentru a vedea o figură pe care nu o văzuseră decât în cărţile de istorie. Pentru majoritatea românilor, regele Mihai a devenit o fantomă a celui de Al Doilea Război Mondial. El a fost alungat din ţara sa în 1947, când comuniştii au venit la putere cu susţinerea Armatei Roşii.

La revenire, după peste jumătate de secol, regele a fost primit cu onoruri. Însă el şi-a rezervat una dintre primele vizite micului sat Nucşoara, la 200 kilometri nord de Bucureşti O vizită simbolică, pentru că pe când era cercetaş el a fost primit în acest sat de o tânără ţărancă, Elisabeta Rizea, comentează Le Monde

Ca peste 10.000 de anticomunişti, Elisabeta a luptat împotriva noului regim comunist cu speranţa că regele va reveni. Însă monarhul a rămas în exil la Versoix, aproape de Geneva, iar Elisabeta a fost arestată de securitate şi torturată.

Devenită simbol al rezistenţei, Elisabeta Rizea - care a murit în 2003 - a fost foarte emoţionată, în acea zi, să se pomenească faţă în faţă cu regele, "Priviţi ce mi s-a făcut", i-a spus ea, ridicând fularul care îi acoperea capul. "M-au spânzurat de păr până mi l-au smuls cu totul. Dar nu am cedat, nu mi-am trădat niciodată regele". Apoi l-a întrebat ceva ce o frământa de atâţia ani: "De ce aţi plecat, majestate? Nu mai plecaţi, veţi fi mereu regele nostru!".

În 2001, la 80 de ani, rege Mihai a reuşit să se reinstaleze în palatul Elisabeta, din Bucureşti, fosta reşedinţă regală transformată în cantină pe vremea comunismului. O clădire kitsch căreia regele a încercat să-i redea viaţa. Însă sediul istoric al Casei regale se află la castelul Peleş, la Sinaia, oraş cochet aflat în Carpaţi, care aminteşte de spledoarea monarhiei de altă dată, aminteşte Le Monde.

În 1866, România l-a instalat la conducerea ţării pe regele Carol-Ludovic de Hohenzollern-Sigmaringen. Lui i-a urmat fiul Ferdinand, care îi va transmite misiunea fiului său Carol al II-lea. Între cele două războaie, România a cunoscut o creştere economică fără precedent şi s-a aliniat modelului democratic din Europa de Vest.

Carol al II-lea nu s-a ridicat la înălţimea predecesorilor săi. După mai multe aventuri galante, a abdicat în 6 august 1940, în favoarea fiului său, Mihai, care a devenit rege la 19 ani. Cu două luni mai devreme, Uniunea Sovietică anexase partea de est a României, iar ţara se implicase în al Doilea Război Mondial alături de Germania nazistă.

La sfârşitul războiului, sub ameninţarea Armatei Roşii, care ocupa ţara, regele a abdicat în a plecat în exil în 30 decembrie 1947. "Aici, în acest birou, i-am primit", a povestit el la Palatul Elisabeta. "Mi-au spus că, dacă nu semnez abdicarea, vor ucide 1.000 de studenţi. Ce puteam face?", îşi aminteşte el.

Exilul regelui a durat până la căderea regimului comunist, în decembrie 1989. După execuţia lui Nicolae Ceauşecu, regele i-a cerut noului preşedinte, Ion Iliescu, să reinstaureze monarhia, însă acesta nici nu a vrut să discute, relatează Le Monde.

În decembrie 1990, regele a încercat să se întoarcă în România. Însă la numai câteva ore după ce a aterizat la Bucureşti, a fost nevoit să plece din nou, la ordinul lui Iliescu. În 1992 reuşeşte să se întoarcă în ţara sa natală, de Paşte, iar un milion de români au ieşit în stradă pentru a-i cere să rămână. Înspăimântat de această perspectivă, Iliescu îi interzice şederea, scrie Le Monde.

Abia în 1997, la un an după ce liberalul Emil Constantinescu a devenit preşedinte, regele a primit paşaport românesc, afirmă cotidianul francez, precizând că noile autorităţi nu s-au grăbit, însă, să îi restituie palatele şi proprietăţile revendicate.

Între 2000 şi 2004, Ion Iliescu a devenit din nou preşedinte şi a încercat să îşi schimbe imaginea. Astfel, în 2001, regele Mihai dă mâna cu fostul său duşman, care îi restituie proprietăţile Casei Regale, gest interpretat de mulţi monarhişti drept un pact cu diavolul.

Deşi toţi analiştii sunt de acord că mişcarea monarhistă nu are nicio şansă, regele Mihai crede în continuare în ea şi reuşeşte să creeze o mică furtună pe scena politică din ţară, conchide Le Monde