Reacţia CCR după palma primită de la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
alte articole
Curtea Constituţională a României (CCR) a transmis, joi, un răspuns la decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care stabilise la începutul săptămânii că judecătorii naţionali sunt independenţi faţă de deciziile Curţilor Constituţionale dacă acestea contravin dreptului Uniunii Europene, putând să nu le aplice fără riscul de a fi anchetaţi disciplinar. Concret, CCR susţine că decizia CJUE poate fi pusă în aplicare doar după o revizuire a Constituţiei României.
„CJUE recunoaşte, în cuprinsul Hotărârii sale din 21 decembrie 2021, caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. Cu toate acestea, concluziile din Hotărârea CJUE potrivit cărora efectele principiului supremaţiei dreptului UE se impun tuturor organelor unui stat membru, fără ca dispoziţiile interne, inclusiv cele de ordin constituţional să poată împiedica acest lucru, şi potrivit cărora instanţele naţionale sunt ţinute să lase neaplicate, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională contrară unei dispoziţii a dreptului UE, presupun revizuirea Constituţiei în vigoare. În plan practic, efectele acestei Hotărâri se pot produce numai după revizuirea Constituţiei în vigoare, care, însă, nu se poate face de drept, ci exclusiv la iniţiativa anumitor subiecte de drept, cu respectarea procedurii şi în condiţiile prevăzute chiar în Constituţia României”, se arată în comunicatul citat.
Redăm răspunsul complet dat de CCR:
Având în vedere Hotărârea pronunţată în data de 21 decembrie 2021 de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) în cauzele conexate C-357/19 Euro Box Promotion şi alţii, C379/19 DNA- Serviciul Teritorial Oradea, C-547/19 Asociaţia «Forumul Judecătorilor din România », C-811/19 FQ şi alţii şi C-840/19 NC, care a generat dezbateri în spaţiul public cu privire la impactul acesteia asupra Curţii Constituţionale a României, facem următoarele precizări:
Prin Decizia nr.685/2018, Curtea s-a pronunţat asupra unui conflict juridic de natură constituţională care a vizat nelegală compunere a Completurilor de 5 judecători organizate la nivelul Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie. Constatând că acestea au fost nelegal constituite, Curtea a stabilit conduita constituţională de urmat, conduită ce se regăseşte în art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când au fost date de o instanţă cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi art. 426 lit. d) din Codul de procedură penală, conform căruia se poate face contestaţie în anulare împotriva hotărârilor penale definitive, atunci când instanţa nu a fost compusă potrivit legii
Prin Decizia nr.417/2019, Curtea s-a pronunţat asupra unui conflict juridic de natură constituţională care a vizat neconstituirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a completurilor de judecată specializate pentru judecarea în prima instanţă a infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Constatând că acestea, contrar legii, nu au fost constituite, Curtea a stabilit conduita constituţională de urmat, conduită ce se regăseşte în art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, conform căruia atunci când există cazul de nulitate absolută referitor la necompetenţă, instanţa apel dispune rejudecarea de către instanţa competentă, respectiv, în cazul analizat, de completurile specializate.
Prin Decizia nr.51/2016, Curtea a constatat neconstituţionalitatea sintagmei „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, ceea ce înseamnă că mandatul de supraveghere tehnică poate fi pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală.
Prin Decizia nr.26/2019, Curtea s-a pronunţat asupra unui conflict juridic de natură constituţională care a vizat încheierea între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii a unor protocoale de colaborare. Constatând că acestea nu puteau fi încheiate între cele două autorităţi publice, Curtea a stabilit conduita constituţională de urmat, conduită ce se regăseşte în pct.3 al dispozitivului deciziei, respectiv „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti, precum şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi unităţile subordonate vor verifica, în cauzele pendinte, în ce măsură s-a produs o încălcare a dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, şi vor dispune măsurile legale corespunzătoare”.
Astfel cum s-a arătat mai sus, aceste decizii au antamat probleme punctuale referitoare la:
– compunerea Completurilor de 5 judecători la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
– la constituirea completurilor specializate în materia infracţiunilor de corupţie la nivelul Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie;
– punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică;
– la competenţa Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de a încheia protocoale de colaborare cu Serviciul Român de Informaţii.
Prin urmare, niciuna dintre aceste decizii nu a vizat nici crearea unei impunităţi cu privire la faptele ce constituie infracţiuni grave de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupţie şi nici înlăturarea răspunderii penale cu privire la aceste infracţiuni.
Subliniem faptul că, potrivit art.147 alin.(4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt şi rămân general obligatorii.
De altfel, şi CJUE recunoaşte, în cuprinsul Hotărârii sale din 21 decembrie 2021, caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. Cu toate acestea, concluziile din Hotărârea CJUE potrivit cărora efectele principiului supremaţiei dreptului UE se impun tuturor organelor unui stat membru, fără ca dispoziţiile interne, inclusiv cele de ordin constituţional să poată împiedica acest lucru, şi potrivit cărora instanţele naţionale sunt ţinute să lase neaplicate, din oficiu, orice reglementare sau practică naţională contrară unei dispoziţii a dreptului UE, presupun revizuirea Constituţiei în vigoare. În plan practic, efectele acestei Hotărâri se pot produce numai după revizuirea Constituţiei în vigoare, care, însă, nu se poate face de drept, ci exclusiv la iniţiativa anumitor subiecte de drept, cu respectarea procedurii şi în condiţiile prevăzute chiar în Constituţia României.
Fostul ministru USR al Justiţiei consideră decizia CJUE drept o palmă dată CCR-ului
"Decizia de astăzi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este o veste foarte bună pentru justiţia din România.
Această nouă decizie spune negru pe alb că judecătorii naţionali pot să nu aplice o decizie a Curţii Constituţionale contrară dreptului Uniunii Europene, fără a se supune riscului de a fi cercetaţi disciplinar pentru acest lucru, ceea ce consolidează independenţei judecătorilor.
Decizia CJUE consfinţeşte o regulă europeană care începuse să fie încălcată deja în Polonia, Ungaria şi România: supremaţia dreptului Uniunii. Decizia reconfirmă că MCV este obligatoriu în toate elementele sale.
Judecătorii români care au ajuns să fie cercetaţi disciplinar de Inspecţia judiciară pentru că nu au aplicat decizii ale CCR care contravin dreptului UE au acum argumente juridice suplimentare că au avut dreptate şi că cercetarea disciplinară este o formă de presiune pentru a ţine sub control magistraţii din România.
Decizia CJUE este o palmă dată şi acelor judecători din cadrul CCR care cred că apartenenţa la UE vine fără nicio obligaţie şi că pot da decizii contrare dreptului UE sau îşi pot încalca prerogativele servind interesele, uneori penale, ale politicienilor care i-au numit în funcţie.
Decizia mai arată că magistratii care au sesizat CJUE nu pot fi sancţionaţi pentru acest motiv. Precizarea este importantă, având în vedere derapajele tot mai dese ale Inspecţiei Judiciare conduse de Lucian Netejoru, preferatul guvernului PSD, şi ale Secţiei pentru judecători a CSM conduse de Bogdan Mateescu, discipolul judecătoarei Lia Savonea.
Ceea ce mai rezultă din această decizie este că garanţiile care ar trebui acordate magistraţilor nu sunt legate de desfiinţarea SIIJ, ci de cercetarea disciplinară pentru ignorarea unor decizii aberante ale CCR sau ca represiune pentru sesizarea CJUE.
Cu privire la SIIJ, Guvernul PSD-PNL-UDMR nu se mai poate ascunde în spatele CCR pentru a nu respecta hotărârea CJUE din 18 mai. Chiar dacă vedem că s-au resuscitat în ultima vreme noi atacuri la DNA, şi indirect în favoarea SIIJ, iar forţe retrograde pun umărul vârtos la planul de reinventare a SIIJ, această instituţie odioasă trebuie desfiinţată aşa cum am propus, fără garanţii suplimentare pentru urmărirea penală, dar cu refacerea competenţelor parchetelor specializate.
În afara acestui instrument foarte util aflat acum la îndemâna judecătorilor români, revine şi legiuitorului sarcina de a corecta excesele legislative care ştirbesc independenţa judecătorilor. Ca atare, vom depune un proiect legislativ de abrogare a art. 99 lit. ş din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor, în baza căruia judecătorii au fost sancţionaţi pentru încălcarea unor decizii CCR care sunt contrare dreptului Uniunii Europene.
Dovezile clare cu privire la gravele derapaje ale CCR, tot mai dese în ultima perioadă, confirmate de jurisprudenţa CJUE, arată că instanţa noastră de contencios constituţional este compromisă şi se impune o reformă a acesteia din temelii. De asemenea, judecătorii CCR care au pronunţat deciziile care încalcă dreptul UE ar trebui să demisioneze urgent!", a scris Stelian Ion pe pagina sa de Facebook.
