"Războiul din Iran şi coşmarul economic global" - Ce spune un cunoscut analist român despre criza momentului

Analistul Mihai Răzvan Moraru a vorbit, într-un text detaliat publicat pe Substack, despre "războiul din Iran şi coşmarul economic global".

Analiza lui Moraru

Războiul din Iran a fost analizat timp de zeci de ani, sub diverse scenarii. Iranul este o ţară mare, cu o populaţie de peste 90 de milioane de locuitori, care poate ataca uşor ţările din jur, aliate ale SUA. Aşa cum s-a şi întâmplat în prima săptămână de război.

Închiderea strâmtorii Ormuz a fost marele pericol global care mereu a condus la soluţii negociate, nu la război. Până acum!

Poarta de acces către Golf este acum închisă, iar pieţele au reacţionat abia vineri, când petrolul a sărit de 90 de dolari/baril, o cotaţie cu aproape 30% mai mare faţă de cea de dinainte de război. De ce nu a crescut mai devreme? Simplu – multe companii au crezut că în Iran vom avea un război scurt, cum a fost în 2025. Între timp, s-au convins că acum va fi unul de durată.

În plus, instalaţiile de petrol şi gaze, depozitele, navele de transport, rafinăriile – toate au fost atacate fie de Iran, iar de ieri SUA şi Israelul atacă masiv infrastructura petrolieră a Iranului.

Iar dacă situaţia rămâne aceeaşi până la finalul lunii martie, lumea va intra într-un coşmar energetic şi economic, cu efecte care vor fi mai mari decât criza din 2022, când a început războiul din Ucraina.

• Resurse critice de care nu prea se vorbeşte!

Dar nu doar gaze şi petrol vin din regiune.

Aproape 40% din heliu vine de acolo şi aproximativ 50% din livrările de acid sulfuric. Asta înseamnă că vor fi probleme pentru lucruri aparent banale, precum realizarea unui RMN sau utilizarea unui computer cuantic, dar şi pentru producţia de cupru, semiconductori sau explozibili.

• Energie şi rezerve de gaz

UK mai are rezerve de gaz în depozite doar pentru două zile, iar preţul a explodat. Dar nu este singura ţară care depinde de livrările din Golf fără a avea resurse mari. În aceeaşi situaţie se află Japonia, Coreea de Sud şi Taiwan. Toate au nevoie de livrări pentru încălzire, dar şi pentru a produce energie electrică.

Ţările din UE au stocuri mai mari, cu depozite pline în proporţie de 25%-40%, în funcţie de ţară.

• Reducerea producţiei de petrol şi gaze

Irak, Qatar şi Kuweit au declarat deja forţă majoră şi au redus producţia de petrol şi gaz, din cauza lipsei capacităţii de transport şi de depozitare suplimentară. Forta majora prespune suspendarea tuturor contractelor, zero livrări. Însă cumpărătorii vor trebui să cumpere de pe piaţa spot, la preţuri mult mai mari. În cele mai multe cazuri aceste contracte ajung în instanţă, iar soluţia va veni din procese întinse pe 2-3 ani. Efectele se resimţi în preţurile de după terminarea războiului, prin noi clauze şi tipuri de asigurări. În curând şi Arabia Saudită poate opri producţia, chiar dacă încearcă să găsească rute alternative, ei reprezentând aproximativ 40% din exportul de petrol din regiune.

• Strâmtoarea Ormuz – nodul energetic global

Prin strâmtoarea Ormuz trec aproximativ 25% din livrările de petrol şi 30% din livrările de gaze naturale la nivel global.

Dar prin această rută trec şi produse rafinate, precum motorină, benzină şi kerosen, iar multe ţări nu au capacitate de rafinare şi aleg achiziţia produsului deja rafinat.

De aici va începe o cursă pentru produsele rafinate, posibil chiar mai mare decât cea pentru petrol. Iar produsul rafinat merge în mare măsură direct în industrie: minerit, agricultură, petrochimie, transport şi construcţii.

Zona industrială din aceste sectoare va avea costuri mult mai mari.

• Agricultura

Preţul la uree a crescut cu 130 de dolari/tonă doar săptămâna trecută.

Analiza Financial Times arată o creştere la aproximativ 600 de dolari pe contractele futures, iar multe livrări au fost deja suspendate, inclusiv de către Egipt, care momentan nu este direct afectat de război.

Europa va fi cea mai lovită regiune în sectorul agricol, pentru că depinde de livrările din Orient pentru azot, uree, pentru îngrăşăminte complexe dar şi pentru materii prime pentru alte tipuri de inputuri.

La începutul războiului din Ucraina, când îngrăşămintele au ajuns la preţuri record, contractele futures pe uree ajunseseră la 800 de dolari/tonă.

Acum nu suntem încă acolo, dar dacă războiul va continua sau dacă livrările de gaze naturale către combinatele din regiune nu vor fi constante, preţul va creşte în continuare.

Peste 35% din îngrăşămintele cu azot şi uree provin din zona de conflict.

• Riscul închiderii câmpurilor petroliere

Dacă livrările nu vor fi reluate într-un timp scurt, ţările din Golf vor fi nevoite să îşi închidă câmpurile petroliere, ceea ce le-ar putea afecta permanent.

Alternativa este să consume petrolul local, doar pentru a menţine exploataţiile deschise.

• Transport şi asigurări

Companiile de transport şi cele de asigurări evită deja regiunea.

Costurile de livrare (pentru cei care încă mai acceptă transportul) sunt deja mai mult decât duble.

Aceste companii vor alege alte rute pentru a continua activitatea, iar o nouă rerutare nu se va face imediat.

În plus, atât costul de asigurare, cât şi cel de transport vor rămâne mult mai mari faţă de cotaţiile dinaintea războiului, deoarece zona este acum clasificată ca una de risc major.

Vor trece multe luni până la revenirea la sistemul de dinainte, sau chiar ani pentru Irak şi Iran.

• Investiţiile în gaze naturale

Acest război pune în pericol programele de investiţii de care inclusiv UE depinde pentru gaze naturale.

Qatar, spre exemplu, şi-a propus extinderea zăcământului nordic din Doha, crescând capacitatea de transport de la 77 de milioane de tone pe an (mtpa) în prezent, la 110 mtpa până în 2027 şi la 126 mtpa până la sfârşitul deceniului.

Aceste volume ar fi putut alimenta creşterea economică din UE şi ar fi contribuit la preţuri mai mici pentru energie.

Însă acest zăcământ este gestionat în comun de Qatar şi Iran, iar o lipsă de coordonare va crea mari probleme de exploatare.

• Producţia alternativă de petrol

Revenind la petrol, sunt prognozate creşteri ale producţiei în acest an în SUA, Brazilia, Guyana şi Canada. Acestea pot compensa doar parţial lipsa livrărilor din Golf.

Multe ţări au stocuri pentru 60–90 de zile, însă dacă acest conflict se va extinde şi multe capacităţi de producţie vor fi afectate, o criză energetică majoră se va resimţi pe tot globul.

În schimb, Rusia primeşte acum comenzi din Asia, în special din China şi India, iar SUA a aprobat deja pentru 30 de zile ridicarea sancţiunilor. Putin va avea un dublu câştig prin preţurile mai mari şi reluarea livrărilor.

• Impactul asupra inflaţiei şi economiei

Creşterea preţurilor la energie va aduce automat şi o inflaţie mai mare.

Analiştii marilor bănci din SUA au calculat că la o creştere a petrolului la 100 de dolari/baril, inflaţia globală ar putea fi mai mare cu 1%–1,5%, iar creşterea economică ar putea fi mai mică cu 0,25%–0,5%.

Acestea sunt însă efecte medii.

În ţările mai dependente de importurile de energie, precum Germania, Japonia, Franţa sau Coreea de Sud, aceste efecte vor fi mult mai intense, iar economiile se pot contracta mult mai serios. România va fi direct afectată de scăderea industrială din Germania şi Franţa. SUA au aproape un echilibru între import şi export, cu un surplus de export în ultimii ani, iar economia americană nu va fi la fel de puternic lovită.

• Impactul asupra bugetelor publice

În ţările care oferă subvenţii pentru energie, cum este şi cazul României, acest cost va avea un impact major asupra bugetului şi implicit, asupra împrumuturilor şi ratei dobânzii.

Cele mai afectate ţări vor fi cele din Asia şi Europa, în linia întâi, iar în plan secund America de Sud (în anumite domenii).Fiecare săptămână de instabilitate în regiune va aduce mari probleme economice în UE şi în Asia.

UPDATE

La postarea de aseară, privind efectele războiului, am văzut comentarii care spuneau că nu va fi aşa de rău!

Staţi, că săptămâna a început şi mai rău.

De dimineaţă şi compania petrolieră din Bahrain a declarat forţă majoră, după ce o dronă iraniană a lovit singura rafinărie din Bahrain. La nivel global a început “lupta pentru energie”. Un transport cu gaz lichefiat, care trebuia să ajungă în Germania, a schimbat cursul către Asia, după ce o ţară din Asia a plătit mai mult, iar compania furnizoare a declarat forţă majoră!

Seamănă cu primele luni din pandemie! Haos!