Raport pentru drepturile omului accentuează tulburările tot mai mari din China
focus
Un nou raport emis de un grup pentru drepturile omului concentrat pe China arată că apărătorii drepturilor omului au reuşit să îşi extindă amprenta şi influenţa, în ciuda suprimării intensificate desfăşurate de vastul aparat al regimului “pentru menţinerea stabilităţii.”
Având titlul “În numele ‘Stabilităţii’”, raportul anual din 2012 al CHRD (Apărătorii Drepturilor Omului din China) spun că susţinătorii şi apărătorii drepturilor umane din China au adoptat noi strategii de acţiune în campaniile lor pentru a creşte libertăţile. Internetul în general, şi în special Weibo, sau microbloggingul şi platformele, s-au dovedit a fi unelte puternice pentru expunerea corupţiei oficialilor şi pentru a stimula oamenii să ceară drepturi mai multe.
Dizidenţii intervievaţi de CHRD au declarat că anul 2012 a fost la fel de provocator ca 2011, considerat a fi cel mai represiv an în ultimul deceniu de când activiştii au început să organizeze acţiuni în China. Deşi rezultatele pozitive promiţătoare i-au făcut pe oameni să fie mai îndrăzneţi – atât în public cât şi în spaţiul cibernetic – suprimarea politică este “necruţătoare.”
Formele obişnuite de hărţuire au existat, dar cu o dublare a cazurilor din 2011 de “detenţie uşoară”, “supraveghere la domiciliu” şi “dispariţie forţată”, forme arbitrare de pedeapsă care acum au fost codificate în lege. Totuşi, mai puţini oficiali au condamnat apărători ai drepturilor omului la muncă prin reeducare şi regimul a făcut unele remarci că intenţionează să abolească acest sistem extrajuridic.
Poliţia chineză a adoptat de asemenea “managementul şi controlul de mişcare”, un sistem complet nou de supraveghere cibernetică, pentru monitorizarea persoanelor, a evenimentelor şi grupurilor. Aizhixing, grup ce se ocupă cu conştientizarea populaţiei în privinţa SIDEI, a declarat într-un raport recent că poliţia poate viza acum pe oricine este considerat a fi o ameninţare la “ordinea socială.”
Prizonieri notabili ai conştiinţei rămân întemniţaţi, precum scriitorul dizident şi laureat al premiului Nobel Liu Xiaobo, a cărui soţie se află sub arest la domiciliu de când acesta a primit premiul, şi precum avocatul pentru drepturile omului Gao Zhisheng, a cărui familie nu ştie pe unde se află acesta sau care este starea sănătăţii sale fizice şi mentale.
Deşi activistul orb Chen Guangcheng a scăpat din arestul său la domiciliu şi, cu ajutorul americanilor, chiar a călătorit alături de soţia în Statele Unite pentru studiu, autorităţile par să fi luat măsuri împotriva nepotului său, Chen Kegui, care a fost condamnat la peste 3 ani de închisoare după ce s-a apărat împotriva unor oficiali înarmaţi care au pătruns în casa familiei sale.
Peste 80 de tibetani şi-au dat foc anul trecut, incluzând călugări şi tineri, pentru a atrage atenţia asupra represiunii desfăşurate de Partidul Comunist Chinez asupra religiei şi culturii tibetane. Autorităţile au răspuns prin intensificarea suprimării tibetanilor – de exemplu, prin introducerea unei noi reguli care susţine că orice persoană descoperită ajută un autoincendiator va fi de asemenea pedepsită.
Continuă şi persecuţia anumitor grupuri religioase şi spirituale în interiorul Chinei, precum creştinii “ilegali” sau practicanţii Falun Gong (o practică spirituală tradiţională chineză ce are la bază principiul Adevăr, Compasiune şi Toleranţă). Începută în 1999, persecuţia împotriva Falun Gong continuă şi în prezent şi se estimează că milioane de aderenţi au fost aruncaţi în închisori, lagăre de muncă forţată sau spitale psihiatrice unde sunt torturaţi şi chiar ucişi pentru că nu vor să renunţe la credinţa lor. În 2006, un raport independent întocmit de avocatul pentru drepturile omului David Matas şi fostul politician David Kilgour a confirmat faptul că practicanţilor Falun Gong li se extrag pe viu organele pentru un comerţ înfloritor pe piaţa chineză a transplanturilor.
De asemenea, măsuri similare au fost luate şi de chinezii Han în 2012, mulţi dintre ei devenind disperaţi faţă de nedreptăţile comise împotriva lor de către oficialii locali. Au fost raportate sinucideri şi încercări de sinucidere prin consumul de pesticide. Alţii au fost ucişi în timp ce dezvoltatorii au ocupat proprietăţile confiscate de autorităţile locale, astfel crescând numărul de confruntări violente legate de confiscările de pământuri.
Numărul oamenilor care au încercat să candideze independent în alegerile pentru Congresul Poporului a atins un nou prag in 2012 şi mulţi au profitat de retorica campaniei anticorupţie lansată de noul lider de Partid Xi Jinping pentru a cere oficialilor de nivel înalt să îşi dezvăluie public averile (deşi puţin progres s-a făcut în privinţa obligativităţii acestor dezvăluiri). A avut loc o creştere a situaţiilor în care activiştii au folosit numele Constituţiei pentru a lupta împotriva încălcărilor drepturilor omului de către poliţie şi oficiali. De asemenea, s-a observat o intensificare a pregătirii apărătorilor şi avocaţilor drepturilor omului în vederea împărtăşirii strategiilor de susţinere şi apărare.
În ciuda climatului politic dur, cetăţenii au făcut progrese în anumite domenii: unele guverne locale au furnizat în linişte compensaţii corespunzătoare pentru strămutarea ţăranilor şi demolarea locuinţelor lor, sau au înlăturat oficiali din posturile lor după expunerea unor fapte rele. Unii activişti au fost de asemenea eliberaţi din lagăre de muncă mai repede decât s-a aşteptat. Au fost intentate mai multe procese împotriva oficialilor corupţi, unii avocaţi ai drepturilor civile chiar câştigând anumite cazuri.
Raportul notează că apărătorii drepturilor omului au fost puternic afectaţi de 4 fenomene: creşterea”dispariţiilor forţate”; promisiunile regimului de a aboli sau reforma sistemul de reeducare prin muncă, care încă este funcţionabil; alegerile defectuoase pentru delegaţii locali ai Congresului Poporului; şi faptul că prima Lege chineză privind Sănătatea Mentală nu a interzis internările forţate în centre psihiatrice.
Diverse recomandări sunt propuse la sfârşitul raportului CHRD, incluzând o revizuire a Legii privind Sănătatea Mentală şi abolirea sistemului de reeducare prin muncă forţată, alături de abolirea altor forme de detenţie extralegală, precum “închisorile negre” folosite pentru a închide petiţionarii.
