Publicaţie conservatoare din SUA cere retragerea trupelor de la baza Kogălniceanu. Ce rol joacă Georgescu?
"American Conservative", o publicaţie conservatoare din SUA, cere retragerea trupelor americane de la baza Kogălniceanu. Articolul publicaţiei respective începe prin expunerea "cazului Georgescu". Mai exact, se vorbeşte despre anularea tururilor prezidenţiale iar statul român este criticat dur, preluându-se retorica lui JD Vance şi minimizându-se argumentul interferenţei ruse în campanie care a stat la baza interzicerii candidaturii lui CG.
"România pare încă să creadă că America are nevoie de această bază, ceea ce ar putea explica de ce s-a simţit încrezătoare să sfideze dorinţele administraţiei Trump în cazul Georgescu", se arată în articol.
În final, autorul articolului precizează însă că şi dacă "establishmentul românesc va permite unui candidat de dreaptă să candideze — şi, poate, dacă se simt în mod deosebit democratici, să şi câştige — asta nu va schimba interesele geografice naţionale ale Americii. Administraţia Trump, cu îngheţarea ajutoarelor şi recomandările Departamentului pentru Eficienţa Guvernamentală privind reducerea cheltuielilor, este clar interesată de reducerea risipei şi de realinierea politicii externe americane. Ar trebui să înceapă printr-o reevaluare mai fermă a prezenţei militare americane în România".
Redăm articolul:
Într-o întorsătură de situaţie deloc surprinzătoare, comisia electorală a României l-a interzis pe populistul de dreapta Călin Georgescu să candideze la preşedinţie în alegerile din luna mai. Nu este prima manevră electorală discutabilă care vine din această ţară din sud-estul Europei. La sfârşitul anului trecut, Curtea Constituţională a României a anulat primul tur al alegerilor prezidenţiale — pe care Georgescu îl câştigase — argumentând că Rusia ar fi interferat în alegeri prin cumpărarea în masă de conturi TikTok pentru a-l sprijini pe Georgescu, care este sceptic faţă de NATO şi faţă de democraţia liberală.
Dezvăluirea că, de fapt, un partid centrist din establishment a fost cel care a cumpărat conturile TikTok — într-o încercare de a-l susţine pe Georgescu (crezând că nu va câştiga, dar că va lua voturi de la un alt candidat de dreaptă) — aparent nu a avut nicio influenţă asupra cazului.
Dar acum, alegerile vor continua fără Georgescu, care era favorit clar, obţinând peste 40% în unele sondaje încă din primul tur.
La vremea respectivă, administraţia Biden a sprijinit anularea alegerilor, exprimând îngrijorări legate de presupusa interferenţă a Rusiei. Însă, spre deosebire de administraţia Biden, administraţia Trump a intrat în funcţie exprimând îngrijorări faţă de acţiunile României. Vicepreşedintele J.D. Vance a criticat anularea alegerilor din România în discursul său la Conferinţa de Securitate de la München, iar administraţia Trump ar fi făcut presiuni asupra oficialilor români pentru a-i permite lui Georgescu să candideze în luna mai. Elon Musk, aliatul lui Donald Trump, care a manifestat un interes crescut faţă de politică populistă de dreaptă din Europa, a comentat de asemenea interdicţia, numind-o „nebunie”.
Este corect să iei atitudine împotriva unor astfel de acţiuni în mod evident antidemocratice. Dar administraţia Trump ar trebui să meargă mai departe, profitând de această ocazie pentru a trasa o linie clară prin anunţarea retragerii trupelor şi sprijinului de la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu.
Majoritatea americanilor probabil că nici nu au auzit de această bază, cunoscută şi sub numele de Bază Aeriană 57. Dar ea a jucat un rol geopolitic major. Baza este în curs de extindere şi va deveni în curând cea mai mare baza aeriană a NATO, găzduind un contingent de 10.000 de soldaţi; în prezent, peste 4.000 de soldaţi americani sunt staţionaţi acolo. Locaţia sa, direct pe ţărmul Mării Negre, a făcut-o un punct strategic pentru democraţii liberali care au dorit să extindă influenţa Americii în anii 2000, când administraţia Bush a invitat România să adere la NATO.
Retragerea sprijinului american pentru bază nu ar fi contrară priorităţilor administraţiei în secolul XXI; dimpotrivă, le-ar susţine şi le-ar consolida. Trump este clar interesat să realinieze politica externă a Americii în funcţie de interesele naţionale. Asta înseamnă să se retragă din Europa, să se concentreze pe Asia şi să cheltuie dolarii americani pentru cetăţenii americani, în loc să îi irosească pe aventuri inutile în străinătate.
Dar, în mod ciudat, liderii europeni încă par să nu creadă cu adevărat că America va înceta să-i mai apere. Recenta serie de întâlniri privind cheltuielile pentru apărare — pe care Bruxelles-ul le-a lăudat drept „revoluţionare” — nu a produs altceva decât o promisiune de a reflecta mai serios asupra problemei în lunile următoare. Un diplomat european, vorbind sub anonimat pentru presă, a spus că va trebui să „reziste până când Trump va muri”, părând să creadă că lucrurile vor reveni la normal odată ce al 47-lea preşedinte îşi va încheia mandatul.
Retragerea din Baza 57, însă, ar face clar că lucrurile s-au schimbat definitiv. România pare încă să creadă că America are nevoie de această bază, ceea ce ar putea explica de ce s-a simţit încrezătoare să sfideze dorinţele administraţiei Trump în cazul Georgescu. Dar, în timp ce ultimul preşedinte republican, George W. Bush, a invitat România în NATO şi a crezut că obiectivul Americii ar trebui să fie răspândirea democraţiei cât mai departe posibil, acest preşedinte vede clar lumea diferit — şi pe bună dreptate.
Luaţi, de exemplu, locaţia bazei. Dacă America ar încerca să îşi menţină poziţia hegemonică, o bază pe Marea Neagră — a cărei prezenţă irită permanent Rusia — ar putea avea sens. Dar, din perspectiva unei politici externe concentrate pe interesele naţionale, America nu are prea mult de câştigat dintr-o prezenţă acolo. Aliatul NATO, Turcia — care găzduieşte, de asemenea, o bază NATO majoră — controlează deja Bosforul. Iar Marea Neagră, deşi o zonă regională importantă, nu este tocmai o regiune pe care Statele Unite trebuie să o controleze. Ea reprezintă doar aproximativ 2,5% din comerţul internaţional. Spre deosebire de Pacificul de Vest, care include teritorii americane precum Guam şi Hawaii, Marea Neagră nu este apropiată de nicio zonă deţinută de SUA.
Baza este şi costisitoare. Găzduirea a mii de soldaţi şi a familiilor acestora nu este deloc ieftină. Extinderile anterioare au costat o avere. Guvernul României susţine că va acoperi costul extinderii actuale, estimat la peste 2,7 miliarde de dolari, cu lucrări în curs până în 2040, dar este greu de crezut că guvernul nu speră să recupereze costurile într-un fel sau altul în viitor.
Când totul este analizat, este greu de imaginat ce beneficii reale obţin Statele Unite de la Baza 57. Baza este importantă pentru România, desigur, care priveşte acum peste mare către o Rusie care şi-a extins ţărmul Mării Negre prin cucerirea unei mari părţi din sudul Ucrainei şi care a transformat Marea Azov într-un lac rusesc. Dar faptul că baza este importantă pentru România nu înseamnă că este importantă şi pentru Statele Unite.
Chiar dacă establishmentul românesc va permite unui candidat de dreapta să candideze — şi, poate, dacă se simt în mod deosebit democratici, să şi câştige — asta nu va schimba interesele geografice naţionale ale Americii. Administraţia Trump, cu îngheţarea ajutoarelor şi recomandările Departamentului pentru Eficienţă Guvernamentală privind reducerea cheltuielilor, este clar interesată de reducerea risipei şi de realinierea politicii externe americane. Ar trebui să înceapă printr-o reevaluare mai fermă a prezenţei militare americane în România.
