PSD şi AUR au respins în Senat proiectul de lege care ar fi permis tinerilor de 16 ani să ceară consiliere psihologică, psihoterapie şi sprijin psihopedagogic, fără acordul părinţilor
Senatul a respins, cu voturile PSD şi AUR, proiectul de lege iniţiat de USR care le-ar fi permis adolescenţilor de cel puţin 16 ani să solicite consiliere psihologică, psihoterapie şi sprijin psihopedagogic fără acordul părinţilor. În timpul dezbaterilor, parlamentarii USR au acuzat reprezentanţii AUR că au folosit argumente conspiraţioniste pentru a justifica respingerea iniţiativei, scrie EduPedu.
"Senatul i-a condamnat pe adolescenţi la tăcere
Un adolescent de 16 ani aflat în pragul unei crize va trebui în continuare să tacă până la 18 ani.
Legea prin care tinerii ar fi putut merge singuri la psiholog a picat, pentru că o majoritate a ales sperietorile AUR în locul psihologilor, al profesorilor şi chiar al elevilor care au cerut-o. Pentru au votat doar USR, UDMR, un senator PNL şi senatoarea independentă Victoria Stoiciu.
Luni de zile, o discuţie cu un psiholog a fost prezentată drept racolare şi trafic de copii. A fost o manipulare cinică, făcută pe frica părinţilor: poveşti inventate, spuse cu atâta convingere încât să pară că îi apără pe copii, exact în timp ce îi lăsau fără ajutor. Copiii aceştia rămân acum singuri cu ce trăiesc, iar unii vor ajunge la un specialist abia la urgenţe", scrie, pe Facebook, senatoarea Ruxandra Cibu Deaconu (USR), una dintre iniţiatoarele proiectului, după ce proiectul a fost respins în Senat.
Proiectul, iniţiat de parlamentarii USR Ruxandra Cibu Deaconu, Cynthia Păun şi Sorin Şipoş, a beneficiat de susţinerea Ministerului Sănătăţii şi a Ministerului Educaţiei, precum şi de avize favorabile din partea Guvernului, Consiliului Economic şi Social (CES) şi Consiliului Legislativ. Consiliul Naţional al Elevilor şi 42 de organizaţii şi grupuri civice au cerut, de asemenea, adoptarea sa. Iniţiativa merge acum la Camera Deputaţilor, care este for decizional.
Iniţiatorii susţin că obligativitatea acordului reprezentanţilor legali poate împiedica accesul adolescenţilor la ajutor, chiar şi atunci când aceştia conştientizează că au nevoie de sprijin. Potrivit expunerii de motive, unii minori nu pot beneficia de servicii psihologice „exclusiv din cauza refuzului, absenţei, dezacordului sau indisponibilităţii reprezentanţilor legali”.
Problema este considerată mai gravă în mediul rural, unde serviciile de sănătate mintală sunt mai greu accesibile, iar prejudecăţile legate de mersul la psiholog pot determina părinţii să refuze consimţământul. În aceste condiţii, „minorul se află astfel într-o dublă vulnerabilitate: pe de o parte, este expus unor riscuri psihologice reale, iar pe de altă parte, este împiedicat instituţional să acceseze ajutorul profesionist”, arată documentul.
Parlamentarii argumentează că pragul de 16 ani reflectă principiul maturizării progresive şi că serviciile de consiliere şi psihoterapie „nu implică nici intervenţii invazive, nici riscuri fizice directe, ci constituie o formă de sprijin şi reflecţie personală pe care minorul cu discernământ o poate evalua în mod rezonabil”.
În cazul şcolilor, iniţiatorii consideră schimbarea „esenţială din perspectiva accesibilităţii”, întrucât „şcoala reprezintă, în special în mediul rural, primul şi uneori singurul punct de contact instituţional al adolescentului cu un specialist în sănătate mintală”.
Expunerea de motive invocă şi exemple din Regatul Unit, Germania, Franţa, Belgia şi Olanda, unde există forme diferite de recunoaştere a autonomiei adolescenţilor în privinţa serviciilor medicale sau psihologice. Potrivit iniţiatorilor, propunerea se înscrie într-o „tendinţă europeană coerentă de recunoaştere a autonomiei progresive a minorului în domeniul sănătăţii”.
Argumentele parlamentarilor USR
În plen, senatoarea USR Ruxandra Cibu Deaconu, secretară a Comisiei pentru sănătate, a subliniat că sănătatea mintală presupune prevenţie şi acces la sprijin înainte ca problemele să se agraveze.
„Un adolescent aflat în pragul unei crize are nevoie de curaj ca să ceară ajutor, iar în România îi mai trebuie şi semnătura ambilor părinţi”, a declarat aceasta, explicând că iniţiativa a pornit din discuţii cu tineri din mediul rural şi a fost elaborată după consultări cu psihologi, profesori şi părinţi.
Proiectul includea garanţii pentru protejarea minorilor: „Psihologul verifică dacă tânărul înţelege ce cere, iar părinţii sunt anunţaţi imediat ce există un pericol”. Senatoarea a subliniat că legea nu urmărea să elimine părinţii din viaţa copiilor, ci „le dă copiilor un om de încredere la care să ajungă atunci când acasă nu se poate vorbi”.
La rândul său, senatoarea Cynthia Păun a atras atenţia că, pentru mulţi copii, consilierul şcolar este singurul specialist la care pot ajunge, în condiţiile în care un consilier are în grijă peste 750 de elevi.
„Ca să ajungă la consilierul şcolar, un adolescent abuzat acasă are nevoie de acordul celor care îl abuzează. Aşa îl lăsăm singur cu abuzul, iar mulţi ajung la un specialist abia la urgenţe, după ce s-a întâmplat deja ceva grav”, a afirmat aceasta.
Senatoarea a criticat şi lipsa sprijinului acordat adolescenţilor care se confruntă cu probleme emoţionale, în timp ce aceştia sunt expuşi riscurilor din mediul online. „Un copil care poate vorbi la timp cu un specialist e un copil pe care îl putem ajuta înainte să devină ştire”, a spus Cynthia Păun, adăugând: „Puteţi vota împotrivă, e dreptul dumneavoastră. Doar nu mai spuneţi că o faceţi pentru copii!”
Proiectul prevedea că specialiştii trebuie să informeze imediat reprezentanţii legali şi, după caz, autorităţile competente dacă identifică un risc iminent de autovătămare, de vătămare a altor persoane, situaţii de abuz sever sau suspiciunea unei afecţiuni care necesită intervenţie medicală.
CES consideră însă că raportarea nu ar trebui limitată la situaţiile de „abuz sever”, ci să includă „abuzul, neglijarea, exploatarea, violenţa domestică, violenţa sexuală, traficul, bullyingul grav sau alte forme de violenţă asupra copilului”.
În acelaşi timp, Consiliul cere protejarea vieţii private a adolescentului. Informaţiile despre „starea emoţională, viaţa de familie, experienţe traumatice, relaţii personale, orientări, conflicte sau vulnerabilităţi” nu ar trebui divulgate părinţilor, şcolii sau altor persoane decât în condiţiile prevăzute de lege şi în măsură necesară protejării minorului.
