Ana Birchall anunţă că dă în judecată Secţia pentru Judecători a CSM pentru anularea hotărârii privind "lista neagră"

Fosta ministră a Justiţiei Ana Birchall anunţă că va da în judecată Secţia pentru Judecători a CSM pentru anularea hotărârii privind „lista neagră”, listă pe care secţia a inclus jurnalişti, ong-işti, activişti, politicieni etc. care au criticat acapararea Justiţiei de către gruparea Savonea.

Birchall era una dintre persoanele incluse pe repectivă "lista".

"Când taci în faţa 'listelor negre', le legitimezi. Dacă astăzi accepţi ca o opinie să fie trecută pe o listă, mâine poţi descoperi că nu mai ai voie să ai una. (...) Suntem în anul 2026 sau ne-am întors în anii 1938, 1950 sau 1989?", se întreabă ea în postare.

Redăm postarea fostei ministre:

Nu voi tăcea! dau în judecată Secţia pentru Judecători a CSM pentru anularea hotărârii privind „lista neagră”

Drepturile fundamentale nu sunt privilegii!

Am decis astăzi să acţionez în judecată Secţia pentru Judecători a CSM pentru anularea hotărârii prin care am fost inclusă pe aşa-zisa „listă neagră”.

Nu pot accepta ca exercitarea unor drepturi constituţionale, inclusiv dreptul la libera exprimare şi dreptul la protest, să fie sancţionată prin derapaje instituţionale inacceptabile într-un stat de drept. Nicio autoritate nu este mai presus de lege.

Pe 16 iunie 2026, am depus plângere prealabilă împotriva Hotărârii nr. 1348/2026, prin care Secţia pentru Judecători a CSM m-a inclus pe această „listă neagră” pentru cinci postări publicate pe pagina mea. Plângerea a fost respinsă cu un vot de 1 la 7. Nu am fost invitată să îmi susţin punctul de vedere şi am aflat despre şedinţă de pe site-ul CSM.

Ce am făcut, de fapt?

• Am criticat o numire în fruntea ÎCCJ pe care o consider inadecvată şi nelegitimă.

• Am participat la un protest împotriva acestei numiri.

• Am propus soluţii concrete pentru o justiţie funcţională, în slujba cetăţenilor.

• Am cerut responsabilitate politică.

• Mi-am susţinut afirmaţiile cu argumente, hotărâri judecătoreşti, decizii ale CCR şi documente oficiale.

Pentru toate acestea, am ajuns pe o „listă neagră” într-o hotărâre oficială a unei instituţii constituţionale.

Judecătorii nu sunt mai presus de lege. Independenţa justiţiei nu înseamnă lipsa răspunderii, iar calitatea de judecător sau apartenenţa la CSM nu conferă nimănui imunitate în faţa legii. Într-un stat de drept, orice autoritate trebuie să răspundă legal pentru propriile decizii şi acţiuni.

Consider că această hotărâre mi-a vătămat grav drepturile nepatrimoniale, inclusiv dreptul la reputaţie şi la imagine, şi m-a sancţionat fără judecată pentru exercitarea unor drepturi fundamentale, între care dreptul la libera exprimare. Voi contesta decizia pe căile legale, în instanţele naţionale şi, dacă va fi cazul, în cele internaţionale.

Când taci în faţa „listelor negre”, le legitimezi. Dacă astăzi accepţi ca o opinie să fie trecută pe o listă, mâine poţi descoperi că nu mai ai voie să ai una.

Eu nu tac. Pentru că tăcerea nu este neutră. Tăcerea costă.

România a plătit prea mult pentru drepturile pe care unii par să le considere astăzi privilegii revocabile. Libertatea nu se pierde într-o singură zi. Se pierde atunci când oamenii încep să accepte ceea ce ieri ar fi considerat inacceptabil.

Astăzi se fac liste cu cei care vorbesc. Mâine se poate ajunge la o ţară în care nimeni nu mai îndrăzneşte să vorbească.

O instituţie democratică nu are nevoie de aplauze. Are nevoie să accepte critica. Dacă nu suportă critica, problema nu este cetăţeanul.

Suntem în anul 2026 sau ne-am întors în anii 1938, 1950 sau 1989?

Au murit oameni în decembrie 1989 pentru că noi, astăzi, să putem spune ce gândim fără teamă. Pentru ca un cetăţean să poată critica o instituţie, să conteste o decizie, să protesteze şi să ceară demisia unui funcţionar public fără să fie pus la zid pentru opiniile sale.

Nu am câştigat libertatea în 1989 pentru că astăzi să ajungem să ne întrebăm dacă avem voie să criticăm o instituţie a statului.

Drepturile fundamentale nu sunt privilegii pe care puterea le acordă şi le retrage după bunul plac. Sunt drepturi câştigate cu sacrificii şi pe care nicio instituţie nu are dreptul să le transforme în instrumente de intimidare.

Nu spun toate acestea doar ca fost ministru al justiţiei sau ca jurist. Le spun şi din perspectiva celor peste 25 de ani în care am reprezentat România în plan internaţional. Ştiu cât de mult contează reputaţia unei ţări şi cât de mult o pot afecta derapajele instituţionale.

Am studiat la Yale Law School, unde am obţinut atât diploma de Master of Laws (LL.M.), cât şi doctoratul în drept (J.S.D.). Am reprezentat România în foruri internaţionale şi am apărat statul de drept inclusiv atunci când ar fi fost mai simplu să tac.

Voi continua să spun adevărul, în România şi în afara ei. Voi informa partenerii europeni, instituţiile internaţionale şi interlocutorii din reţelele diplomatice cu care am colaborat despre ceea ce consider a fi un derapaj grav. Reputaţia internaţională a României nu se construieşte cu comunicate, dar poate fi afectată serios de astfel de decizii.

Este dreptul meu constituţional să afirm public că:

• Există în România judecători corecţi, profesionişti şi integri care ar putea conduce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

• Funcţia de preşedinte al ÎCCJ nu este proprietatea personală a nimănui.

• Procedurile de numire trebuie să fie transparente, legitime şi respectate.

Aceasta nu este o poziţie împotriva justiţiei, aşa cum o califică Secţia pentru Judecători a CSM. Este o poziţie pentru justiţie.

Dacă şi tu consideri că drepturile fundamentale trebuie apărate, nu trece mai departe. Distribuie această postare.

Drepturile şi libertăţile câştigate de români nu sunt privilegii acordate de stat. Sunt drepturi care trebuie apărate în fiecare zi, de fiecare dintre noi, în ţară şi în afara graniţelor.