Problema şomajului din România. Cifrele arată "o deteriorare faţă de minimele istorice recente"

O rată a şomajului de 6% înseamnă, în esenţă, că dintr-o sută de persoane active şi disponibile să muncească, şase nu reuşesc să îşi găsească un loc de muncă, deşi îl caută activ. Deşi la nivel european această cifră este considerată rezonabilă (media UE gravitând adesea în jurul acestei valori sau chiar mai sus în statele mediteraneene), pentru România ea reprezintă o deteriorare faţă de minimele istorice recente, a atras atenţia, vineri, analistul economic Adrian Negrescu.

"Datele statistice marchează, în esenţă, intrarea într-o zonă de precauţie, sugerând că firmele au devenit mai reticente în a face noi angajări sau că în anumite sectoare se fac disponibilizări. Privind retrospectiv, o asemenea cotă nu a mai fost norma de la ieşirea din criza financiară precedentă sau din momentele de şoc ale pandemiei. Pentru a găsi o perioadă în care şomajul s-a stabilizat constant la sau peste 6% (în afara unor vârfuri sezoniere sau de criză sanitară), trebuie să ne uităm în urmă cu mai bine de un deceniu, în intervalul 2013-2015, când economia încă absorbea efectele recesiunii globale", a precizat Adrian Negrescu.

Potrivit economistului, în ultimii 10 ani, dinamica a fost una preponderent descrescătoare.

"După 2015, piaţa muncii a intrat într-o perioadă de efervescenţă, atingând minime istorice fabuloase în anii 2018 şi 2019, când rata şomajului coborâse spre 3,9% - 4%, o situaţie de facto de 'şomaj voluntar' sau ocupare deplină, în care oricine dorea să muncească îşi găsea un post aproape instantaneu. Revenirea la 6% în 2026 indică o corecţie a pieţei. Aceasta poate fi pusă pe seama mai multor factori structurali care s-au acumulat în ultimul deceniu. În primul rând, este vorba despre o încetinire a consumului care a afectat sectoarele de retail şi servicii. În al doilea rând, începe să se simtă şi la noi efectele automatizării şi digitalizării economiei", a declarat Adrian Negrescu.

În plus, analistul a opinat că cifra de 6% ascunde un paradox dureros al economiei româneşti: disparitatea regională extremă şi lipsa de calificare.

"Media naţională este o 'minciună' statistică ce nivelează realităţile contrastante. În timp ce în judeţe precum Ilfov, Timiş sau Cluj şomajul este aproape inexistent (sub 1-2%), în zone precum Vaslui, Teleorman sau Mehedinţi, rata reală este de două sau chiar trei ori mai mare decât media naţională", a adăugat Adrian Negrescu.