Taxe flexibile vs Menţinerea unor sisteme fiscale rigide - Ce spun experţii de la Frames?

Consultantul economic Adrian Negrescu, managerul firmei de consultanţă Frames, a publicat miercuri o analiză de specialitate care evidenţiază necesitatea reformării sistemului fiscal din România, în contextul transformărilor economice globale şi al scăderii eficienţei taxelor tradiţionale.

Potrivit studiului, adoptarea unor mecanisme fiscale flexibile şi adaptate noilor realităţi ar putea reprezenta o soluţie esenţială pentru depăşirea actualei crize bugetare şi pentru stabilizarea veniturilor statului.

Analiză Frames: Adoptarea taxelor flexibile ar putea ajuta România să depăşească perioada de criză bugetară

România are nevoie, ca multe alte economii, de o schimbare semnificativă a modului în care tratează taxele şi impozitele plătite de mediul de afaceri în aşa fel încât să îşi optimizeze încasările la bugetul de stat. Dincolo de digitalizare, de reducerea evaziunii fiscale, statul român trebuie să îşi adapteze politicile publice la noile realităţi economice, arată o analiză realizată de firmă de consultanţă Frames.

Economia globală trece printr-o serie de transformări fără precedent, iar guvernele din întreaga lume, caută disperate noi surse de finanţare. Şi asta în condiţiile în care baza de impozitare pentru accizele clasice – principalele surse bugetare peste tot în lume - se micşorează constant de la un an la altul.

Potrivit experţilor de la Frames, paradoxul actualelor sisteme fiscale este că avansul disproporţionat al politicilor de mediu şi de sănătate duce la golirea bugetelor de stat.

Datele agregate de Eurostat şi analizele organizaţiilor de profil, precum Tax Foundation, arată o tendinţă clară la nivelul Uniunii Europene. Baza de impozitare pentru accizele tradiţionale este într-o continuă scădere.

Deşi statele europene au majorat constant taxele pe vicii în ultimele două decenii, veniturile colectate nu au crescut proporţional, ba chiar au stagnat sau au scăzut în termeni reali.

Motivul este simplu: politicile publice au funcţionat, iar oamenii consumă mai puţin. Acelaşi fenomen se observă şi la accizele pe carburanţi.
În plus, tranziţia accelerată către vehiculele electrice şi hibride a redus masiv cantitatea de benzină şi motorină vândută la pompă. Astfel, taxele de mediu şi de consum, care reprezentau o plasă de siguranţă pentru guvernele europene, devin din ce în ce mai volatile.

„Modelele tradiţionale de impozitare, construite pentru o economie industrială stabilă, îşi arată astăzi limitele. Pentru a supravieţui financiar, toate statele lumii, inclusiv România, sunt aproape obligate să adopte reglementări fiscale extrem de flexibile, să se adapteze noii realităţi. Statele trebuie să înveţe să taxeze rapid şi inteligent noile comportamente de consum, inovaţiile tehnologice şi munca digitală. În câţiva ani de acum încolo, unele dintre taxe sau accize vor deveni tot mai mici ca impact bugetar, inclusiv în ţara noastră”, arată analiza Frames.

De ce nu mai funcţionează sistemul clasic de impozitare?

Experţii de la Frames atrag atenţia că menţinerea acestor sisteme fiscale rigide va duce inevitabil la o criză de finanţare a statului, de la cheltuielile de finanţare la cele de investiţii.

Aceştia avertizează că, în următorii ani, statele nu se vor mai pot baza exclusiv pe taxarea carburanţilor fosili sau a viciilor clasice pentru a finanţa infrastructura şi dezvoltarea.

Christoph Rosenberg, expert în cadrul Fondului Monetar Internaţional, recomandă, într-o analiză recentă, că sistemele de accizare actuale ar trebui concepute astfel încât să reflecte direct gradul de risc al produselor (de exemplu, conţinutul de alcool, zahăr sau nicotină), printr-o taxare mai precisă şi nu generalizând prin majorări liniare ale cotelor existente.

De exemplu, potrivit analizei FMI, pe măsură ce interdicţiile privind fumatul se extind şi preferinţele se schimbă, alternativele la fumatul clasic (precum consumul de tutun încălzit, ţigări electronice sau pliculeţe cu nicotină) se adresează celor care nu pot renunţa la acest obicei. Întrucât multe dintre aceste produse noi devin mai puţin dăunătoare, este logic să fie taxate la un nivel mai mic, ce poate fi ajustat pe măsură ce statele dispun de noi date şi evaluări ale nevoilor de venituri.

Analiza FMI subliniază că accizele sunt o sursă stabilă de venit (în jur de 2% din PIB atât în economiile avansate cât şi în cele în curs de dezvoltare), dar eficienţa lor scade în timp dacă nu sunt ajustate la inflaţie şi la schimbările de consum, motiv pentru care simpla majorare a cotelor nu este suficientă. În schimb, o politică optimă şi actuală presupune corelarea nivelului de taxare cu gradul de risc pentru consumatori şi coordonare internaţională pentru a limita evaziunea şi migrarea consumului către produse netaxabile.

„De la alcool la tutun, de la carburanţi la alte produse accizabile, este nevoie de o flexibilizare tehnică a modului de taxare în aşa fel încât să previi creşterea puternică a preţurilor, migrarea oamenilor către alternative mai ieftine şi, bineînţeles, extinderea pieţei negre”, spune Adrian Negrescu, managerul Frames.

Cum putem taxa corect poluarea fără să distrugem economia

Potrivit experţilor de la Frames, această nevoie de agilitate legislativă se observă deja, la o scară semnificativă, în politicile de mediu. Lupta împotriva schimbărilor climatice a forţat practic autorităţile să inventeze instrumente financiare complet noi.Taxarea emisiilor de carbon reprezintă astăzi cel mai bun exemplu de politică fiscală dinamică.

„Uniunea Europeană a înţeles că o simplă taxă fixă pe coşul de fum al unei fabrici nu este suficientă pentru a stimula inovaţia verde. Astfel, a fost creat sistemul de comercializare a certificatelor de emisii, un mecanism în care preţul poluării fluctuează liber în funcţie de cerere şi ofertă, exact ca la bursă’” afirmă Adrian Negrescu, managerul Frames.

Provocarea majoră a apărut însă la graniţe. Companiile europene, obligate să plătească scump pentru emisiile lor, riscau să fie distruse de concurenţa produselor ieftine importate din ţări fără reguli ecologice.

Răspunsul a venit sub forma Mecanismului de ajustare la frontieră în funcţie de carbon. Această inovaţie legislativă flexibilă penalizează direct importurile poluante, egalând costurile pentru toţi jucătorii din piaţă. Practic, Europa a reuşit să exporte propriile norme fiscale şi de mediu dincolo de graniţele sale, taxând amprenta de carbon a unui produs indiferent unde a fost fabricat.

Noua economie digitală cere legi fără frontiere

Dacă poluarea trece uşor graniţele fizice, economia digitală le ignoră complet. Ascensiunea fulminantă a giganţilor tehnologici precum Google, Apple, Microsoft, Facebook a expus cea mai mare vulnerabilitate a sistemului fiscal mondial.

Companii uriaşe din domeniul tehnologiei şi comerţului electronic generează anual profituri de miliarde de dolari în ţări în care nu au nici măcar un singur angajat sau un birou fizic. Legislaţia veche, care taxa profitul exclusiv la sediul central al companiei, a facilitat o mutare masivă a capitalului către paradisurile fiscale.

„Astăzi, marile corporaţii generează profituri uriaşe în ţări unde nu deţin nici măcar un birou fizic sau un singur angajat. Sistemul vechi, care taxa o companie exclusiv la sediul ei central, a devenit o invitaţie deschisă la evaziune fiscală legalizată”, afirmă Negrescu.

Pentru a opri această hemoragie financiară, guvernele au fost nevoite să dea dovadă de o adaptabilitate istorică.

Sub coordonarea Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), peste o sută de state au agreat impunerea unui impozit minim global pe profitul corporativ de 15%. Acest acord monumental redefineşte regulile jocului. Giganţii digitali vor fi taxaţi proporţional exact acolo unde îşi vând serviciile şi îşi extrag valoarea, indiferent unde aleg să îşi înregistreze sediul social.

Taxele flexibile, cheia optimizării resurselor bugetare

Potrivit experţilor de la Frames, Comisia Europeană a implementat deja directive clare pentru a transpune aceste reguli agile în legislaţia statelor membre.

Noul Mecanism de ajustare la frontieră în funcţie de carbon (CBAM) este un exemplu perfect de reglementare modernă.

Acest mecanism flexibil penalizează direct importurile din ţările care nu respectă normele ecologice. El protejează astfel economia europeană printr-o taxare dinamică a emisiilor de dioxid de carbon. Adaptarea continuă la noile realităţi industriale este singurul instrument prin care statele moderne îşi mai pot asigura supravieţuirea financiară în deceniile următoare.

„Adoptarea taxelor flexibile ar putea ajuta România să depăşească perioada de criză bugetară. Gândiţi-vă că numai dobânzile la creditele luate de ţara noastră au ajuns la 60 mld.lei, echivalentul a 3% din PIB. Cum să ne mai încadrăm, în anii următori, în ţintele de deficit dacă ne îngropăm în datorii. Soluţiile sunt simple – ori scazi cheltuielile, ori optimizezi încasările din taxe. Dincolo de reducerea evaziunii, cred că o soluţie optimă este să regândeşti taxele în aşa fel încât să reflecte dinamica economiei”, a mai spus Negrescu.

Potrivit analizei Frames, această schimbare de paradigmă fiscală este absolut necesară pentru că supravieţuirea economică a naţiunilor depinde astăzi exclusiv de capacitatea lor de a reglementa flexibil noile pieţe.

Când banii, datele şi poluarea circulă liber la nivel global, sistemele de taxe trebuie să devină cel puţin la fel de rapide şi de inteligente precum industriile pe care încearcă să le impoziteze.