Problema prescripţiei în România. Avocatul General al Curţii Europene de Justiţie vine cu două variante de rezolvare

Avocatul General al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) şi-a publicat joi concluziile prin care recomandă cum să fie soluţionată aşa-numita cauză Lin II, privitoare la spinoasa problemă a prescripţiei răspunderii penale în România, conform G4Media.

Avocatul General oferă Curţii două variante de răspuns, în funcţie de măsura în care Curtea îşi menţine neschimbate concluziile din Cauza Lin I. Pronunţarea în Cauza Lin I a avut loc în 27 iulie 2023 şi a creat un conflict deschis între CJUE şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, generat (ÎCCJ) de decizii al Curţii Constituţionale (CCR).

Sursa conflictului sunt două decizii ale Curţii Constituţionale. În aprilie 2018, CCR a declarat neconstituţională o sintagmă din articolul din Codul penal care reglementa prescripţia. După patru ani, în mai 2022, răstimp în care legiuitorul nu a corectat prevederea, CCR a dat o a doua decizie prin care a declarat neconstituţional întreg articolul din lege. CCR a stabilit atunci că în perioada 2018-2022 nu a existat practic nicio prevedere legală care să întrerupă cursul prescripţiei.

Decizia l-a forţat pe ministrul justiţiei de atunci, Cătălin Predoiu, să dea o ordonanţă de urgenţă prin care se reglementa prescripţia penală conform exigenţelor CCR.

Numai că în octombrie 2022, Înalta Curte a dat o decizie prin care a stabilit că instituţia prescripţiei este o normă de drept penal substanţial, trecută ca atare în Codul penal, şi nu o normă de procedură, aşa că deciziile CCR se aplică şi retroactiv, ca lege penală mai favorabilă. Prin urmare, ÎCCJ a extins înapoi în timp perioada de aplicare a deciziilor CCR favorabile infractorilor, până în 2014, când a intrat în vigoare noul Cod penal. Deci nu a existat temei legal de întrerupere a prescripţiei nici între 2014-2018, nu doar 2018-2022 cum stabilise CCR.

Un an mai târziu, la sesizarea Curţii de Apel Braşov, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a dat decizia Lin I, în care a stabilit că deciziile CCR se aplică doar pentru perioada 2018-2022, dar nu şi pentru 2014-2018, aşa cum stabilise ÎCCJ.

Numai că Înalta Curte a ripostat. În 2024, a dat alte două decizii prin care a obligat, practic, judecătorii români să nu aplice ceea ce a hotărât CJUE în Cauza Lin I. Această soluţie însă nu a lămurit problema, ci a agravat-o, pentru că în continuare persistă contradicţia dintre ce a decis CJUE şi ce a decis ÎCCJ – în condiţiile în care judecătorii sunt obligaţi să respecte deciziile ambelor instanţe. Fapt care a determinat un complet al ICCJ să sesizeze din nou instanţa europenă, formându-se aşa numita Cauză Lin II, în cadrul căreia Avocatul General şi prezentat concluziile joi.

În concluziile sale, Avocatul General oferă două variante de soluţionare a cazului.

În prima variantă, acesta spune că, în măsură în care Curtea intenţionează să-şi reconsidere Hotărârea Lin I, să afirme că normele privind prescripţia se aplică ca lege penală mai favorabilă, dar numai pentru faptele comise înainte de momentul adoptării Hotărârii Lin I – adică 27 iulie 2023.

În a doua variantă de răspuns propusă, Avocatul General afirma că dacă Curtea îşi menţine în totalitate considerentele din Hotărârea Lin I, atunci răspunsul transmis instanţelor româneşti trebuie să fie următorul:

„Instanţele unui stat membru nu pot adopta decizii incompatibile cu Hotărârea Lin.

În consecinţă, aceste instanţe:

• sunt obligate să lase neaplicat un standard de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, fără ca această obligaţie să poată fi afectată de o normă naţională care interzice aplicarea unei lex tertia
• nu pot face abstracţie de faptul că prin Hotărârea Lin I s‑a reţinut existenţa, în ipoteza aplicării standardului naţional de protecţie referitor la principiul legii penale mai favorabile, a unui risc sistemic de impunitate pentru fraudele grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, astfel încât nu este necesar ca aceste instanţe să evalueze în fiecare caz în parte existenţa riscului menţionat.”

Rămâne de văzut dacă Curtea de Justiţie a UE va alege unul dintre cele două răspunsuri propuse de Avocatul General sau dacă va adopta propria sa soluţie. Verdictul este aşteptat la începutul anului viitor.