Preşedintele Nicuşor Dan sesizează CCR după modificările la legea anti-extremism: Sunt ambiguităţi care ameninţă libertatea individului

Preşedintele României, Nicuşor Dan, a trimis joi la Curtea Constituţională, o sesizare de neconstituţionalitate privind modificările aduse legii recent adoptate privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război.

În textul sesizării, şeful statului subliniază faptul că statul român trebuie să acţioneze cu fermitate pentru a preveni şi pentru a combate incitarea la ură, la xenofobie, la discriminare de orice fel, dar acest lucru trebuie făcut într-o manieră echilibrată, cu respectarea strictă a prevederilor constituţionale, altfel efectul va fi contrar.

Totodată, preşedintele Nicuşor Dan sesizează "lipsa de claritate a noţiunii de 'legionar' şi chiar a noţiunii de 'fascist'", precum şi "lipsa de claritate a noţiunii de materiale fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, din perspectiva conţinutului".

Vă prezentăm textul integral al sesizării, publicat de Administraţia Prezidenţială:

Bucureşti, 2025

Domnului MARIAN ENACHE

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formulez următoarea

SESIZARE DE NECONSTITUŢIONALITATE

asupra

Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi pentru modificarea Legii nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului

La data de 21 iunie 2025, Parlamentul României a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi pentru modificarea Legii nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului (PL-x nr. 168/2025).

Prin modalitatea de adoptare şi prin conţinutul său normativ, considerăm că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi pentru modificarea Legii nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului a fost adoptată cu încălcarea unor norme şi principii constituţionale, respectiv art. 1 alin. (3) şi (5), art. 20, art. 30, art. 31, art. 33 din Constituţie, pentru motivele expuse în cele ce urmează.

0. Contextul social

Statul român trebuie să acţioneze cu fermitate pentru a preveni şi pentru a combate incitarea la ură, la xenofobie, la discriminare de orice fel. Dacă nu o face însă într-o manieră echilibrată, cu respectarea strictă a prevederilor constituţionale, efectul va fi contrar. Societatea românească este puternic polarizată, încrederea în autorităţile statului este la cote reduse, şi orice acţiune a statului care se referă în mod dezechilibrat la această polarizare creşte tensiunea socială şi neîncrederea în autorităţi.

Cu alte cuvinte, orice acţiune a statului care se referă la polarizarea existentă trebuie să ofere toate garanţiile pentru a nu putea fi citită ca o acţiune a unei opţiuni politice a societăţii, cu reprezentare parlamentară majoritară, împotriva celeilalte.

1. Critici de constituţionalitate din perspectiva necesitaţii clarităţii şi previzibilităţii legii - art. 1 alin. (5) din Constituţie şi jurisprudenţă CEDO conform art. 20 din Constituţie, al securităţii raporturilor juridice - art. 1 alin. (3) din Constituţie şi jurisprudenţa CEDO conform art. 20 din Constituţie

a. Cadrul constituţional

În numeroase decizii, Curtea Constituţională a reţinut că necesitatea de claritate şi previzibilitate a legii este o obligaţie constituţională, din perspectiva art. 1 alin. (5) din Constituţie şi a jurisprudenţei CEDO (de exemplu, Decizia 561/2021, par. 35), din perspectiva securităţii raporturilor juridice instituită de art. 1 alin. (3) din Constituţie şi a jurisprudenţei CEDO (de exemplu, Decizia 210/2014, par. 27 şi 28).

b. Lipsa de claritate a noţiunii de legionar şi chiar a noţiunii de fascist

Prima modificare importantă pe care o aduce Legea analizată este aceea că extinde sfera organizaţiilor interzise la cele cu caracter legionar, pe lângă organizaţiile cu caracter fascist, rasist sau xenofob, care erau interzise deja în mod expres prin art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 (art. I pct. 5 din Lege). Iniţierea, constituirea, aderarea, sprijinirea unei asemenea organizaţii cu caracter legionar constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, o pedeapsă relativ severă în sistemul sancţionator penal aflat în vigoare în România.

Spre deosebire de celelalte organizaţii interzise (rasiste şi xenofobe), care pot fi definite prin raportare la anumite criterii relativ obiective, respectiv discriminarea unor persoane sau unor grupuri de persoane în funcţie de rasă sau naţionalitate, noţiunea de legionar nu este definită nicăieri în cuprinsul O.U.G. nr. 31/2002. În schimb, actul normativ citat defineşte numai noţiunea de Mişcare Legionară - art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 31/2002, cu modificări minore în Lege^[1], însă nu lămureşte care este raportul dintre adjectivul legionar (privitor la organizaţii) şi sintagma pe care o analizăm aici.

De asemenea, noţiunea nu poate fi înţeleasă nici prin raportare la semnificaţia curentă a acesteia din limba română, interpretare la care ne obligă expres prevederile art. 36 alin. (4) teza I din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative^[2]. Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, ediţia din 2009, adjectivul legionar înseamnă referitor la legionari, iar substantivul legionar este definit ca fiind un membru al mişcării social-politice de extremă dreaptă, reprezentată de partidul Garda de Fier, conform celui de-al doilea sens menţionat în dicţionar^[3]

Rezultă de aici că o organizaţie cu caracter legionar ar fi o organizaţie privitoare la mişcarea social-politică de extremă dreaptă reprezentată de partidul Garda de Fier. O asemenea definiţie este inexactă, deoarece nu se înţelege conexiunea pe care legiuitorul intenţionează să o realizeze între o organizaţie (partid sau mişcare politică, asociaţie sau fundaţie, societate comercială, alte asemenea persoane juridice) şi asocierea ei cu Garda de Fier. Cu alte cuvinte, este neclar dacă acest caracter legionar are în vedere denumirea organizaţiei, scopurile şi obiectivele statutare ale acesteia, concepţiile membrilor săi sau acţiunile concrete pe care organizaţia le întreprinde în activitatea sa curentă.

Aceeaşi confuzie semantică există şi în legătură cu noţiunea de materiale legionare, a căror distribuire şi punere la dispoziţia publicului constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi - art. I pct. 6 din Lege. Vom reveni asupra acestui aspect.

Nu în ultimul rând, merită observat că problemele evidenţiate anterior au fost semnalate şi de Consiliul Legislativ, la pct. 8 din Avizul referitor la propunerea legislativă privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării şi a discursului instigator la ură (în continuare, Avizul Consiliului Legislativ)^[4]

Prin urmare, prevederile art. I pct. 5 şi 6 din Lege nesocotesc dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta lor referitoare la standardele de calitate a legii (claritate, precizie, previzibilitate), Curtea Constituţională reţinând în jurisprudenţa ei că obligaţia cetăţenilor de respectare a legilor este posibilă numai în condiţiile în care actul normativ îndeplineşte aceste standarde constituţionalitate de calitate^[5], pentru că persoana să poată înţelege comandamentul normei juridice şi să-şi dirijeze conduita în mod corespunzător.

Or, absenţa unei definiţii legale exprese a noţiunii de legionar lasă loc arbitrariului în activitatea organelor judiciare (parchete şi instanţe de judecată) chemate să urmărească şi să judece cele două infracţiuni prevăzute în art. I pct. 5 şi 6 din Lege, ceea ce poate să genereze practică neunitară şi instabilitate juridică la nivelul societăţii. Pericolul este cu atât mai serios cu cât infracţiunile menţionate sunt sancţionate cu pedepse relativ severe (închisoarea de la 3 la 10 ani, respectiv de la unu la 5 ani, şi interzicerea unor drepturi), ceea ce face ca lipsa de claritate a legii să determine riscuri importante faţă de libertatea individului şi celelalte garanţii procesuale asociate dreptului la un proces echitabil.

Similar, nici termenul de fascist nu beneficiază de o definiţie legală, chiar dacă acesta este folosit constant în cuprinsul O.U.G. nr. 31/2002, ceea ce ridică aceeaşi problemă de neconformitate a textelor legale cu standardele impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie.

Prin comparaţie, legislaţiile celorlalte state membre ale Uniunii Europene identifică mai precis sfera organizaţiilor, a faptelor, a materialelor şi a simbolurilor interzise.

În Franţa, potrivit art. R645-1 din Codul penal, se pedepseşte purtarea / expunerea în public de uniforme, insigne sau embleme care pot aminti de acelea purtate sau afişate fie de membrii unei organizaţii declarate criminale în temeiul art. 9 din Statutul Tribunalului Militar Internaţional, anexat la Acordul de la Londra din 8 august 1945, fie de persoanele condamnate de către o instanţă franceză sau internaţională pentru una sau mai multe crime împotriva umanităţii^[6]

În Italia, conform art. 3 pct. 3 din Legea nr. 654/1975, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani fapta persoanei care participă sau sprijină activităţile realizate de orice formă de organizaţie, asociaţie, mişcare sau grup al cărui scop este de a incita la discriminare / violenţă pe motive rasiale, etnice, naţionale, religioase^[7]

În Germania, conform art. 86a din Codul penal, se pedepseşte cu închisoarea de până la trei ani sau cu amendă persoana care diseminează, pe teritoriul Republicii Federale Germania, simboluri ale unui partid declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională Federală sau asocieri care a fost interzisă definitiv ca urmare a faptului că este îndreptată împotriva ordinii constituţionale sau ideii de înţelegere a popoarelor^[8]

c. Lipsa de claritate a noţiunii de materiale fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, din perspectiva conţinutului

După cum am indicat anterior, distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului, în orice modalitate, de materiale fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi (art. I pct. 6 din Lege), ceea ce extinde incriminarea de la art. 4 alin. (21) din O.U.G. nr. 31/2002.

Mai departe, noţiunea de materiale fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, care face parte din elementul constitutiv al infracţiunii reproduse anterior, are în vedere imagini, mesaje text, conţinut audiovideo, cărţi, articole, documente, materiale de propagandă, precum şi alte asemenea reprezentări care transmit idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe (art. I pct. 3 din Lege).

Este lesne de observat că definiţia citată este circulară, deoarece lămureşte numai sensul noţiunii de materiale, dar calificarea acestora ca fiind fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se realizează prin trimitere la idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, ceea ce nu lămureşte deloc semnificaţia atributelor enumerate de legiuitor. Cu alte cuvinte, lipseşte chiar elementul central al materialelor incriminate de art. I pct. 6 din Lege, ceea ce lasă loc arbitrariului în interpretarea şi în aplicarea acestei noţiuni de către organele judiciare competente (parchetele şi instanţele judecătoreşti).

Nu se poate susţine că asemenea idei, concepţii şi doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe sunt cele identificate în mod expres în cuprinsul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 31/2002 (prevedere ce nu a suferit modificări ca urmare a adoptării Legii).

a) prin organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist. În această categorie pot fi incluse organizaţiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerinţele prevăzute la prezenta literă;

În principal, enumerarea din norma citată nu este exhaustivă, fapt ce rezultă din utilizarea conjuncţiei precum.

În subsidiar, nici aceste prevederi nu sunt suficient de clare, deoarece utilizează concepte relative ori imposibil de cuantificat, cum ar fi naţionalismul extremist. Legiuitorul nu delimitează conceptul de naţionalism de superlativul acestuia, naţionalismul extremist, astfel că este dificilă delimitarea dintre idei, concepţii şi doctrine simplu naţionaliste, care par să fie permise de legiuitor, şi cele extremiste, a căror distribuire sau punere la dispoziţia publicului se pedepseşte cu închisoarea de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. Cu alte cuvinte, frontiera ilicitului penal nu este trasată deloc de legiuitorul organic.

Într-un al doilea subsidiar, sintagma naţionalism extremism din cuprinsul art. 2 lit. a) a Ordonanţei este neconstituţională în raport cu art. 30 alin. (7) din Constituţie, extinzând nepermis sfera limitărilor care pot fi aduse libertăţii de exprimare.

Astfel, potrivit art. 30 alin. (7) din Constituţie, sunt interzise exclusiv manifestările următoare: defăimarea ţării şi naţiunii, îndemnul la un război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

Cu alte cuvinte, textul constituţional enumeră expres şi limitativ limitările posibile care pot fi aduse prin lege dreptului fundamental la libera exprimare. Orice alte limitări, care nu se regăsesc printre categoriile menţionate generic în cuprinsul textului constituţional, sunt contrare Legii fundamentale, constituind o ingerinţă nepermisă a puterii legiuitoare în sfera libertăţii de exprimare a gândurilor, opiniilor şi credinţelor. Această concluzie s-a degajat şi în jurisprudenţa consolidată a Curţii Constituţionale^[9]

Contrar acestor coordonate constituţionale, prevederile O.U.G. nr. 31/2002 lărgesc sfera ideilor, concepţiilor şi doctrinelor a căror promovare este interzisă de lege şi la cele care încurajează naţionalismul extremist, deşi această formulare nu este avută în vedere de textul constituţional şi nu se bazează pe niciunul dintre criteriile discriminatorii pe care le enumeră legiuitorul constituant în cuprinsul art. 30 alin. (7) din Legea fundamentală.

De asemenea, enumerarea inclusă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 31/2002 are un caracter exemplificativ, lăsând de înţeles că pot să existe mai multe idei, concepţii sau doctrine a căror promovare este interzisă de lege, altele decât cele menţionate explicit de legiuitor. Din nou, caracterul exemplificativ al enumerării intră în contradicţie flagrantă cu natura limitată a ingerinţelor permise legiuitorului în sfera libertăţii de exprimare, conform art. 30 alin. (7) din Legea fundamentală, ceea ce este un viciu evident de constituţionalitate.

Ca atare, prevederile art. I pct. 3 din Lege suferă de aceeaşi lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate, ceea ce contravine standardului de calitate pe care Curtea Constituţională îl deduce din interpretarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea noastră fundamentală.

d. Lipsa de claritate a noţiunii de materiale fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, din perspectiva concentraţiei conţinutului

Definiţia materialelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe din art. I pct. 3 al Legii este: b^1) prin materiale fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se înţelege imagini, mesaje text, conţinut audiovideo, cărţi, articole, alte documente şi materiale de propagandă, precum şi alte asemenea reprezentări care transmit idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.

Prin comparaţie, art. 2 lit. b) din Ordonanţă prevede: b) prin simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se înţelege: drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care promovează ideile, concepţiile sau doctrinele prevăzute la lit. a).

Dacă la art. 2 lit. b) din Ordonanţă este clar ca intenţia legiuitorului a fost de a sancţiona materiale cu conţinut integral fascist, legionar, rasist sau xenofob (nu ne referim aici la ambiguitatea de la punctele b) şi c) anterioare), la art. 2 lit. b^1) introdus prin Lege nu este clară concentraţia de astfel de conţinut pe care legiuitorul doreşte sa îl sancţioneze.

De exemplu, publicistica lui Mihai Eminescu conţine idei şi concepţii xenofobe, inclusiv antisemite. Chiar şi poezia lui Mihai Eminescu conţine idei şi concepţii xenofobe, de exemplu Scrisoarea a III-a^[10]

Este absolut neclar până la ce nivel prezenţa unor idei şi concepţii fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe (în plus faţă de ambiguitatea de la punctul anterior) face dintr-un text un material cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob în sensul Legii.

Claritatea este necesară din moment ce art. 4 alin. (2^1) sancţionează penal distribuirea unor astfel de materiale: (2^1) Distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului, în orice mod, de materiale fasciste, legionare, rasiste şi xenofobe constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Alin. (3) nu constituie o excepţie suficientă: (3) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin. (1), (2) sau (2^1), dacă este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei sau în scopul dezbaterii unei chestiuni de interes public.

De exemplu, transmiterea unei opere literare între doi particulari care nu sunt artişti sau cercetători, în scopul unui interes personal faţă de respectiva operă literară nu se încadrează în excepţia prevăzută de alin. (3).

e. Lipsa de claritate a noţiunii de materiale fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, din perspectiva autorului materialului

Art. 4 din Ordonanţă prevede:

(1) Confecţionarea, vânzarea, răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi utilizarea în public a simbolurilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.

(2^1) Distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului, în orice mod, prin intermediul unui sistem informatic, de materiale rasiste şi xenofobe constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.

(3) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin. (1), (2) sau (2^1), dacă este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei sau în scopul dezbaterii unei chestiuni de interes public.

Întrucât Ordonanţa nu prevede o definiţie a materialelor rasiste şi xenofobe, interpretarea alin. (2^1) trebuie făcută, în opinia noastră, prin metoda sistematică în raport cu întreg conţinutul articolului 4.

Alin. (1) şi (2) se referă la producerea de materiale cu scopul de a promova o doctrină fascistă, legionară, rasistă sau xenofobă - nu ne referim aici la ambiguitatea de la punctele b) şi c) anterioare. Prin interpretarea sistematică, alin. (2^1) se referă la distribuirea de astfel de materiale.

Prin introducerea definiţiei materialelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe la art. 2 lit. b^1) şi prin modificarea în consecinţă a art. 4 alin. (2^1), nu este clar cine sunt autorii acestor materiale fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.

Nu este clar dacă orice text literar care conţine idei şi concepţii fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se încadrează în definiţia materialelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.î

Aşa cum am arătat şi la punctul anterior, claritatea este necesară din moment ce art. 4 alin. (2^1) sancţionează penal distribuirea unor astfel de materiale.

f. Lipsa de claritate a sintagmei cultul persoanelor care au făcut parte din conducerea organizaţiilor fasciste, legionare, rasiste şi xenofobe, din trei perspective

O altă modificare esenţială este aceea că Legea analizată adaugă la sintagma persoane vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război, care este utilizată de mai multe ori în cuprinsul O.U.G. nr. 31/2002, sintagma persoane care au făcut parte din conducerea organizaţiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe (art. I pct. 9 şi 15 din Lege). Rezultatul este acela că, după adoptarea Legii:

• este incriminat cultul persoanelor care au făcut parte din conducerea organizaţiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, infracţiunea fiind pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi - art. 5 din O.U.G. nr. 31/2002, în forma modificată prin Lege;
• se interzice acordarea sau menţinerea numelor persoanelor care au făcut parte din conducerea organizaţiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe unor bulevarde, străzi, scuaruri, pieţe, parcuri sau altor locuri publice - art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002, în forma modificată prin Lege;
• se interzice acordarea sau menţinerea numelor persoanelor care au făcut parte din conducerea organizaţiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe unor organizaţii indiferent dacă aceste organizaţii au sau nu personalitate juridică - art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 31/2002, în forma modificată prin Lege.

Prevederile reproduse anterior, introduse prin Legea analizată, ridică serioase probleme de constituţionalitate, din perspectiva lipsei acestora de claritate.

În primul rând, Legea nu identifică autoritatea competentă să stabilească că o anumită organizaţie are caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, astfel încât există riscul unor soluţii contradictorii pronunţate în practica administrativă şi judiciară. Altfel spus, este posibil ca una şi aceeaşi organizaţie să fie calificată de anumite instanţe sau organe administrative ca având un caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, pe când alte autorităţi judiciare sau administrative să aprecieze că organizaţia respectivă nu poate să fie încadrată în această categorie. Rezultă de aici un climat de insecuritate juridică, care poate conduce la pronunţarea unor hotărâri contradictorii, în care persoane care au făcut parte din organele de conducere ale aceleiaşi organizaţii să fie achitate, respectiv să fie condamnate la pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani sau la pedeapsa amenzii, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept, proclamat de art. 1 alin. (3) din Constituţie.

Merită sesizat că Legea se îndepărtează chiar şi de standardele impuse de reglementarea existentă. Potrivit art. 2 lit. c) din O.U.G. nr. 31/2002, în categoria persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de război, sunt cuprinse şi persoanele din conducerea unei organizaţii al cărei caracter criminal a fost constatat prin hotărârea unei instanţe penale internaţionale. Noua reglementare nu mai impune, ca o condiţie obligatorie calificării unei organizaţii ca având caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive care să constate acest caracter, ceea ce nesocoteşte principiul supremaţiei legii şi competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a se pronunţa asupra limitării drepturilor fundamentale.

Acest derapaj al legiuitorului este semnalat şi de Consiliul Legislativ, care atrage atenţia că normele incriminatoare trebuie să se aplice numai acelor organizaţii al căror caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob a fost deja constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă (pct. 10 din Avizul Consiliului Legislativ^[11]

În al doilea rând, Legea nu enumeră nici criteriile prin raportare la care se poate stabili că o persoană anume a făcut parte din conducerea unei astfel de organizaţii prohibite. Mai exact, legiuitorul ar fi trebuit să lămurească cel puţin următoarele aspecte:

1. care sunt atribuţiile pe care persoana respectivă trebuia să le fi îndeplinit pentru a se consideră că face parte din organele de conducere ale organizaţiei, respectiv că nu a existat o simplă funcţie de execuţie în cadrul organizaţiei interzise;
2. dacă prevederile nou introduse se referă doar la conducerea centrală a organizaţiei interzise sau şi la organele locale de conducere ale aceleiaşi organizaţii;
3. dacă este relevantă implicarea efectivă a persoanei în conducerea organizaţiei sau dacă simpla împrejurare că aceasta figurează nominal printre membrii conducerii organizaţiei este suficientă pentru aplicarea prevederilor legale nou introduse.

Această chestiune este semnalată, la rândul ei, de Consiliul Legislativ, care accentuează necesitatea stabilirii unor criterii clare pentru determinarea apartenenţei unei persoane la organele de conducere ale unei organizaţii fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe (pct. 10 din Avizul Consiliului Legislativ^[12]

În consecinţă, identificăm o nouă încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, determinată de lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a reglementării introduse prin art. I pct. 9 şi 15 din Lege. De asemenea, textele analizate nesocotesc şi prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece de esenţa statului de drept este ca numai o instanţă judecătorească să se poată pronunţa asupra caracterului interzis al unei organizaţii, nu şi o autoritate a administraţiei publice.

În al treilea rând, nu se lămureşte semnificaţia pe care trebuie să o primească noţiunea de promovare publică a cultului anumitor categorii de persoane. Este evident că un astfel de cult implică o acţiune mai intensă decât simpla admiraţie a unei persoane, însă este total incert unde ar trebui să fie trasă linia de demarcaţie între admiraţia licită a unei persoane (chiar dacă aceasta face parte din categoriile indicate de legiuitor) şi cultul infracţional al persoanei.

Cu alte cuvinte, legiuitorul ar fi trebuit să reglementeze un barem minim de intensitate a promovării persoanelor menţionate în art. 5 din O.U.G. nr. 31/2002, în raport de care să se poată stabili de către organele judiciare competente (parchete şi instanţe de judecată), pe baza probelor administrate în fiecare caz, dacă o faptă concretă constituie infracţiune (de exemplu, simpla citare a unor declaraţii făcute de o persoană; promovarea unor idei ale persoanei, care nu au legătură cu vreo ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă; prezentarea unor aspecte considerate pozitive din activitatea persoanei, altele decât cele care au legătură cu discriminarea sau ura naţională, rasială, de clasă sau religioasă).

Prin urmare, în funcţie de interpretarea organelor judiciare competente, o anumită faptă poate să constituie fie infracţiunea reglementată prin art. 5 din O.U.G. nr. 31/2002, fie o manifestare licită a libertăţii de exprimare, ceea ce creează o incertitudine nepermisă în aplicarea normelor incriminatorii, contrară prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.

g. Concluzii logice şi juridice

Faţă de toate argumentele expuse mai sus, apreciem că:

• art. I pct. 2 din Lege este neconstituţional întrucât prevede interzicerea materialelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, dar noţiunea este neclară;
• art. I pct. 3 şi art. II pct. 1 din Lege sunt neconstituţionale întrucât definesc materialele cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, respectiv antisemite, dar noţiunea este neclară;
• art. I pct. 5 din Lege este neconstituţional întrucât sintagma organizaţie cu caracter legionar este neclară;
• art. I pct. 6, 7, 8 din Lege sunt neconstituţionale întrucât se referă la materialele cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, dar noţiunea este neclară;
• art. I pct. 9, 14, 15 din Lege sunt neconstituţionale din cele trei perspective de la punctul f.

2. Critici de constituţionalitate din perspectiva dreptului la informaţie (art. 31 din Constituţie), accesului la cultură (art. 33 din Constituţie), libertăţii de exprimare (art. 30 din Constituţie)

Am arătat la punctele 1d şi 1e că prevederile Legii pot fi interpretate ca o interdicţie de difuzare şi de interacţiune interpersonală faţă de texte culturale. O asemenea interdicţie încalcă dreptul la informaţie prevăzut de art. 31 din Constituţie şi accesul la cultură prevăzut de art. 33 din Constituţie.

Am arătat la punctul 1f că prevederile Legii pot fi interpretate în sensul interzicerii referirii la o persoană (de exemplu, simpla citare a unor declaraţii făcute de o persoană; promovarea unor idei ale persoanei, care nu au legătură cu vreo ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă; prezentarea unor aspecte considerate pozitive din activitatea persoanei, altele decât cele care au legătură cu discriminarea sau ura naţională, rasială, de clasă sau religioasă). O asemenea interdicţie încalcă libertatea de exprimare prevăzută de art. 30 din Constituţie.

În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteţi sesizarea de neconstituţionalitate şi să constataţi că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi pentru modificarea Legii nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului este neconstituţională.