Povestea tezaurului românesc - Rusia se face că plouă, România la fel

Documentarul ”Povestea tezaurului României de la Moscova – inventarul unei istorii de 100 de ani”, lansat luni la Noul Cinematograf al Regizorului Român, reia un subiect care a fost tabu pentru români multă vreme, în perioada comunistă dar şi după 1989, având ȋn fundal relaţiile bilaterale româno-sovietice şi româno-ruse, dar şi chestiunea basarabeană. Concluzia lansării a fost că înfiinţarea Comisiei mixte de istorici româno-rusă a fost gândită pentru a îngropa problema, nu pentru a o rezolva.

În primul documentar produs pe această temă, cu mărturiile tuturor părţilor implicate, apar preşedinţi de stat, diplomaţi, oameni politici şi istorici din România, Federaţia Rusă şi Republica Moldova. Ȋn premieră, în acest documentar fac declaraţii membrii părţii ruse a Comisiei mixte de istorici, Guvernatorul BNR - Mugur Isărescu, preşedintele Republicii Moldova - Nicolae Timofti, apar Traian Băsescu, Vladimir Putin, Mircea Druc, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu.

Problema tezaurului a fost ridicată în diferite contexte de autorităţile române, dar mereu acestea au primit cam acelaşi răspuns de la autorităţile sovietice sau ruseşti: ”Tezaur? Care tezaur? Nu ştim nimic, facem o comisie”.

În ciuda faptului că sovieticii s-au obligat ca după terminarea războiului să returneze tezaurul, ei nu şi-au respectat angajamentul. Au circulat informaţii potrivit cărora aurul românesc ar fi fost vândut de ruşi, sau dimpotrivă folosit pentru finanţarea comuniştilor din România. Aceste zvonuri nu pot fi însă verificate. Doar în 1956 Hruşciov a înapoiat tezaurul de la Pietroasa ca ”un aşa-zis gest de bunăvoinţă faţă de poporul român”.

În rest, partea rusă a continuat să tergiverseze problema, iar întâlnirile comisiei mixte de istorici au fost tot mai rare, până când comisia a încetat să funcţioneze de tot.

Nici de partea română n-a existat însă interesul de a căuta inventarul tezaurului şi de a face comparaţie cu inventarele mai vechi pentru a vedea cât a fost returnat în 1956 din cât fusese trimis la Moscova. În ultimii 30 de ani, doar 5-6 oameni au citit aceste dosare la Arhivele Naţionale şi unul singur a fost interesat de inventarul mareşalului Antonescu, nici măcar membrii comisiei mixte de istorici nefăcând acest demers.

Marian Voicu, realizatorul documentarului dedicat problemei tezaurului, a arătat că ”marea problema este cea a confruntării documentelor – ce s-a trimis la Moscova şi ce s-a primit. Singurul care a făcut un astfel de inventar a fost mareşalul Ion Antonescu, după aceea însă nu s-a mai făcut niciun fel de inventar complet. Se crede că cea mai mare parte a arhivelor au fost recuperate ”.

Marea problema este cea a confruntării documentelor – ce s-a trimis la Moscova şi ce s-a primit. Singurul care a făcut un astfel de inventar a fost mareşalul Ion Antonescu, după aceea însă nu s-a mai făcut niciun fel de inventar complet

”E o reticenţă absolut majoră din partea autorităţilor statului român. Documentarul a fost filmat în toamna lui 2013 şi montat în decembrie, înainte de a se întâmpla tot ce s-a întâmplat în Ucraina şi înainte de a se produce o oarecare schimbare în politica României faţă de Federaţia Rusă. Anul 2013 era anul semănătorismului în care politicieni români încă mai sperau că Federaţia Rusă îşi va deschide braţele şi ne va îmbrăţişa cu căldură. Din fericire nu s-a întâmplat asta. Li s-a întâmplat ucrainenilor”, a mai explicat realizatorul documentarului.

Voicu a subliniat că toţi ruşii care apar în film reprezintă poziţia statului rus. Cât despre partea română, mulţi dintre istoricii intervievaţi consideră că aceasta este o problemă mai degrabă politică decât istorică şi ca urmare nu poate fi soluţionată de istorici.

Revenind la partea politică, România a trecut problema tezaurului într-o anexă formală a Tratatului de bază cu Federaţia Rusă, fără valoare juridică ca pe ”o chestiune morală”

Realizatorul TVR a concluzionat că s-au publicat ”foarte puţine volume pe această temă, iar în presă apar mai mult teorii ale conspiraţiei”.