Politica lui Putin în Crimeea, replică la refuzul NATO de a-şi respecta promisiunile (Stern)

Preşedintele rus Vladimir Putin.
Preşedintele rus Vladimir Putin. (NATALIA KOLESNIKOVA / AFP / Getty Images)

Pentru a înţelege politica lui Vladimir Putin în Crimeea, trebuie amintit că, începând din anii 1990, occidentalii au extins de mai multe ori Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) spre estul Europei, încălcându-şi cuvântul dat, scrie săptămânalul german 'Stern', într-un comentariu preluat de 'Courrier International'.

Este pentru prima dată când Rusia se apără după înfrângerea sa în 'războiul rece', pentru prima dată după reunificarea Germaniei sub umbrela Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi pentru prima dată după un sfert de secol de trădări din partea Occidentului, subliniază publicaţia germană.

Sunt deja zece ani de când NATO s-a implantat la frontiera rusă, în republicile baltice. Separând Crimeea de Ucraina, Rusia speră astăzi să împiedice ca Flota sa de la Marea Neagră să se trezească în curând în zona NATO, explică Stern.

După cum aminteşte săptămânalul german, NATO a promis cu totul altceva, jurând cu mâna pe inimă în 1990, când, la 9 februarie, James Baker, secretarul de stat american din vremea administraţiei George Bush, l-a asigurat pe reformatorul (Uniunii Sovietice) Mihail Gorbaciov, în sala Ecaterina a II-a, loc istoric din Kremlin, că Alianţa Atlanticului de Nord nu-şi va extinde nici cu un milimetru influenţa spre Est, cu condiţia ca Moscova să accepte ca Germania reunificată să intre în NATO.

A doua zi, la 10 februarie, Hans-Dietrich Genscher, ministrul de externe al Germaniei, a reiterat această promisiune în faţa lui Eduard Şevardnadze, omologul său rus, după cum a confirmat-o ulterior o notă confidenţială a guvernului german: 'Suntem conştienţi că apartenenţa unei Germanii unite la NATO va pune probleme complexe. Însă un lucru este sigur pentru noi: NATO nu se va extinde spre Est'. Şi Gorbaciov îşi aminteşte că NATO a convenit 'să nu se extindă nici cu un deget spre Est'. Doar că Mihail Gorbaciov a comis o gravă eroare: el a avut încredere în Occident, fără să ceară stipularea în scris a acestei promisiuni.

Prin urmare, polonezii, cehii şi ungurii au aderat la NATO în 1999, iar Bulgaria, România, Slovacia, Slovenia şi cele trei state baltice - în 2004. Cu patru ani mai târziu, în timpul summitului NATO de la Bucureşti, ar fi trebuit să vină rândul Ucrainei, însă ideea a rămas la stadiul de proiect: Angela Merkel şi-a schimbat părerea în ultimul moment şi a apăsat pe pedala de frână, mai scrie 'Stern'. Vladimir Putin, care a venit a doua zi la summitul de la Bucureşti, a avertizat: 'Apariţia unui puternic bloc militar la frontierele noastre va fi considerată în Rusia o ameninţare directă la adresa securităţii noastre'.

Toate aceste, potrivit săptămânalului german citat, nu trebuie uitate dacă vrem să fim oneşti, cumpătaţi şi apţi să înţelegem temerea Rusiei de a fi încercuită. Putin acţionează într-un mod raţional: el răspunde la politica de forţă a Occidentului tot printr-o politică de forţă. Pentru Angela Merkel, Putin trăieşte într-o altă lume. Adevărat: în lumea unui om trădat, notează 'Stern'.

Pentru a înţelege acest lucru, trebuie să facem abstracţie de propaganda intonată în cele două tabere, continuă publicaţia germană. Virajul Ucrainei spre Vest este penultimul capitol în ilustrarea unei noi ordini europene după prăbuşirea Uniunii Sovietice. Ultimul capitol va fi scris în Belarus.

Propunându-i Kievului un acord de asociere, UE a obligat Ucraina, în strategia sa 'neroadă', să aleagă între Occident şi Rusia, scindând-o astfel. Atunci când autocratul Viktor Ianukovici a decis să nu mai semneze, el a fost dat jos, iar acordul pentru o schimbare a puterii la Kiev, încheiat cu participarea Rusiei, nu a ţinut nici 24 de ore. Rusia s-a simţit din nou trădată, a considerat Ucraina pierdută şi a pus mâna pe Crimeea, teritoriu pe care liderul sovietic Nikita Hruşciov îl oferise Ucrainei în 1954, în epoca sovietică.

Acum, Kievul şi-a fixat în mod deschis direcţia spre NATO. Partidul Iuliei Timoşenko, aflat acum la putere, şi-a făcut publică intenţia de a duce Ucraina în Alianţa Nord-Atlantică, iar Anders Fogh Rasmussen, secretar general al NATO, a declarat că doreşte să 'intensifice parteneriatul cu Ucraina'.

Jocurile au fost făcute, rămâne doar de văzut cine are 'aerul cel mai abătut'. Potrivit publicaţiei germane, aceştia sunt ruşii, pentru că ei nu au simţul esteticii politice. Însă, este uşor să-i prezinţi ca pe nişte brute grosolane. SUA profită de ocazie pentru a se răzbuna pe fuga lui Edward Snowden la Moscova, iar NATO, care a bombardat Serbia, violând dreptul internaţional, şi Libia, în baza unor principii juridice suspecte, denunţă cu un patos ipocrit 'ocuparea ilegală a Crimeii'.

Dacă Occidentul ar fi căutat o soluţie corectă, el ar fi organizat un referendum sub control internaţional, în loc să lase ca această consultare populară să fie organizată sub controlul armelor ruseşti: poate că o mare majoritate s-ar fi pronunţat în favoarea unei autonomii mai mari în componenţa Ucrainei. Însă, aici, nu este vorba de dreptul popoarelor de a dispune de ele însele după bunul plac. Aici este vorba de instaurarea unei noi ordini în Est şi de subminarea lui Putin, conchide 'Stern'.