Pleşu: Cine are probleme de exprimare are probleme de gîndire. Iar cine are probleme de gîndire nu poate fi de mare folos în sfera puterii

Cineva care se poartă golăneşte şi se exprimă rudimentar nu se califică, în condiţii de normalitate, pentru demnităţi publice de vârf, pentru învredniciri de care depinde evoluţia firească a comunităţii, susţine scriitorul Andrei Pleşu, în opinia căruia, pînă să discutăm despre proiecte de ţară şi strategii guvernamentale, să analizăm inserţia optimă a României în contextul geopolitic actual etc. trebuie să aruncăm o privire şi asupra tipului uman promovat de partidele politice.

Potrivit afirmaţiilor lui Pleşu, chiar dacă nu ai prilejul unei cunoaşteri nemijlocite, amănunţite, a celor care te conduc, îţi stă la îndemînă, chiar şi de la distanţă, posibilitatea de a cântări felul în care aleşii vorbesc şi se poată. Acestea sunt "simptomele definitorii ale oricăruia dintre noi, sursa ”primei impresii” pe care o transmitem celor din jur, amprenta educaţiei şi a caracterului nostru."

Or, "din păcate, spectacolul curent al clasei politice majoritare nu e, la capitolele ”discurs” şi ”maniere”, unul încurajator, ba chiar dimpotrivă, "nu vrei să fii reprezentat de personaje de această croială, nu vrei să-ţi laşi copiii său nepoţii să se uite la televizor, cînd virtuţile retorice ale ”şefilor” noştri sunt în plină desfăşurare.

"Ţi se face ruşine. Ţi se face frică. Ţi se face lehamite.", susţine Pleşu, într-un amplu articol publicat pe blogurile Adevărul.

Printre instituţiile care nu excelează la capitolul exprimare se numără inclusiv Guvernul unde "prim-ministrul are geniul vorbirii în bobote.", remarca scriitorul.

"Nu prea se înţelege ce vrea să spună şi, de fapt, nu e clar dacă el însuşi ştie ce mesaj are de transmis. Dovada: o puzderie de grimase şi volute incerte, din care nu reţii decît ”noi ca şi guvern” şi ”eu ca şi prim-ministru”. De neegalat ”ca şi ministru” este însă domnul care se ocupă de agricultură, un monument de lirism, metafizică şi reverie dadaistă. Întrebat de şeful său despre perspectivele unor măsuri de ramură, el răspunde prompt şi liniştitor: ”În 31 martie, sper să avem numai situaţii neclare" (?!). Grija lui pentru arături e fără de odihnă: ”Era secetă pedologică. S-a mai menţinut această situaţie şi în interiorul arcului carpatic, în Transilvania. Vreau să vă spun că nu am văzut oul când am ciocnit la Paşte, pentru că mă uitam pe cer să văd dacă nu cumva începe să plouă.” Vigilent cum e, dl ministru nu se sfieşte să fie şi critic: ”Înainte să ajungă porcul la cuţit, trece prin maternitate. România nu are capacitatea de a produce în maternităţi necesarul de porci”.

Poate sunt răutăcios. Am ideea învechită că cine are probleme de exprimare are, cu siguranţă, probleme de gîndire. Iar cine are probleme de gîndire nu poate fi de mare folos în sfera puterii. Este motivul pentru care sunt gata să salut (deşi sunt departe de a fi un simpatizant) efortul dlui Dragnea de a face, de jur împrejur, puţină curăţenie. E un început. ”Aş!” - spun scepticii. ”O face de dragul imaginii!”. Păi tot e ceva! Şi e pe riscul lui! Eu unul apreciez încercarea şi trec până şi peste faptul că, după o partidă de pescuit, a declarat, modest, ”am prins decît (sic!) un peşte”. Nimeni nu e perfect!" încheie scriitorul.

Articolul integral poate fi citi aici